O cale „verde” – Shams din Tabriz

Pentru ca i-a placut remarca antica „curiozitatea e un defect magic”, am promis lui  X sa revin dupa „Dervisi” si „Cel Verde” cu inca o incursiune prin zona inaccesibila oricui pe unde calatoreste sau a calatorit ea – la Tabriz , ( gradina Edenului trebuie sa fie localizata prin apropiere) 🙂 ; cu povesti despre despre “qwasis” , acei discipoli “emancipati”, ai lui Khezr (in persana) , cei ce l-au intalnit pe “Al Khadir” .

Fiecare priveste spre o directie, cine stie sa priveasca spre directia fara directie? L-am parafrazat pe Rumi, pentru a introduce o intalnire, la varsta de 37 de ani, cu un personaj de o importanta deosebita pentru acesta –  Shams (tr. soare) din Tabriz (1187-1247).

Invataturile lui Shams

Dupa traditia orala, in anul 1244, Mawlana JalaludDin Balkhi –Rumi (30 sept. 1207 – 17 dec. 1273) citea in gradina sa, langa fantana, cand dervisul ratacitor Shams trece „intamplator” si-l intreaba :

– Ce faci ?

Rumi ii raspunde:

– Ceva ce tu nu poti intelege.

Auzind asta Shams ii ia teancul de carti si il arunca in fantana-bazin. Rumi  sare ca ars dupa ele , dar constata ca Sams le-a scos din apa … uscate si il intreaba:

– Ce-i asta?

– Mowlana, asta e ceva ce tu nu poti intelege.

Shams era un dervis ratacitor ce promisese lui Dumnezeu sa-i daruiasca viata daca acesta il va face sa intalneasca o fiinta inspirata. Il recunoaste pe Rumi.  In acest moment al primei intalniri s-au inteles dintr-o privire. Locul intalnirii se numeste „Konya„, „punctul de intalnire al celor doua mari”, denumirea latina a localitatii din Anatolia (Turcia) e interesanta, asa ca o notez :  „Iconium” („icoana” in greceste). Dupa aceasta prima intalnire cei doi se retrag timp de 40 de zile, Shams punandu-i si raspunzand la 100.000 de intrebari si il supune pe Rumi la fel de fel de probe. ( In Munaqib al-Arifin, „biografia misticilor”, Aflaki ne spune despre Shams ca era fara egal in alchimie, astrologie, matematica, teologie, filosofie, astronomie, logica si dialectica). Desi avea calitati si puteri miraculoase, Shams traia intr-o permanenta criza, si cauta un om perfect. Maestru sufi nu poate fi oricine, trebuie sa fie legat la un lant initiatic ( silsila) . Daca un adevarat maestru (pir) este rar, un bun discipol este la fel de rar.  Shams e considerat insa si o persoana a blamului, a interzisului, un „malamati”. „Nu posed nimic, decat secretul meu si mintea mea” ( Shams – in Maqalat). Ibn Arabi ( 1165-1240)  in „Tratat asupra categoriilor initierii” considera al 5-lea grad al celor smeriti, umili, cei ce nu asteapta recompensa, pe „malamati„, sub conducerea lui Qutb (Al Khadir). Regula lor e sa-si ascunda meritele si sa lase la vedere defectele. Actioneaza direct, deschis, in toate domeniile, cu „virilitate” spirituala. „Malamati” nu vorbesc niciodata de experientele lor spirituale si nu te invata decat cum sa asculti de Dumnezeu.  Dupa sufism, in practica nu putem ajunge la punctul stabil decat daca  fiinta a fost gasita, pierduta si iarasi regasita, ai trecut prin faze ce au golit fiinta pana la a-i da o certitudine definitiva, o „remise-en-cause” completa; o geografie complexa de stari mistice e luata in seama (frica, speranta,…) iar starea suprema este binenteles iubirea.  Rugaciunea personala a lui Ibn Arabi era O Doamne, primeste-ma in oceanul profund al infinitei tale unitati„.

Rumi si Shams au ramas impreuna timp de 3 ani, poate de aceea traditia sufista a pastrat aceasta durata de 1001 de zile pentru intrarea discipolului in „tariqa” (tr. cale, procedeu, metoda).  Nu voi intra prea mult in detalii asupra „metodei” ce s-ar putea reduce la un simplu „pastreaza-ti inima vigilenta contra asaltului neglijentei” – in primul an de ucenicie slujesti semenii, in al doile an slujesti pe Dumnezeu, si in al treilea veghezi asupra inimii proprii.

Dupa disparitia  lui Shams (probabil asasinat), neconsolat, Rumi va incepe sa practice „sama„, dansul mistic,  sperand sa-si regaseasca macar asa maestrul in interior.  Opera literara a lui Rumi va cuprinde peste   47.000 versuri grupate in cele 6 carti ale lui Masnavî ( numita si „Biblia Persiei”),  40 000 versuri in  Diwân (inchinat lui Shams),  3500 odes , 2000  catrene, 147 scrisoril –  Maktûbât, un tratat in proza Fîhi-mâ-fihî (Cartea interiorului) si va exercita o influienta considerabila asupra spiritualitatii musulmane si nu numai.

„Calea verde” sufi, e calea progresiei spirituale, in 4 etape – calea stiintei, calea viziunii, calea cunoasterii si calea unirii. In termeni de cultura nu poti vorbi de iubire. Iubirea nu e masurabila, nu e stiintifica, nu e viziune doar, e cunoasterea si unirea insasi. E cheia vietii. E cheia tuturor dimensiunilor. E o cheie care merge pana in cele mai profunde initieri. Iubirea e un creuzet alchimic pentru corp, o proba de foc, de moarte-renastere. Mi-am notat din  Diwân” – „vino, vino, oricine ai fi, vino/ chiar necredincios sau idolatru, vino / limita noastra nu e cea a disperarii / chiar daca nu ti-ai tinut cuvantul de 100 de ori, vino / ca esti persan, grec sau turc / invata limbajul celor ce nu au limba.”

Nu am reusit sa memorez foarte multe din vorbele lui Shams, mi-am notat mai demult :

„Cei ce doresc Oglinda sunt si ei doriti de Oglinda
daca spargi oglinda, te spargi si pe tine.”

„Cele 700 de voaluri nu sunt decat un voal, ce esti tu insuti.”

„Cer logicii pe Dumnezeu, dar cele de la Dumnezeu nu vor sa asculte de logica”.

Despre soma:  „Exista un dans interzis: cel in care mainile si picioarele danseaza si se misca fara sa simta nimic.”

In final si cateva din vorbele  lui Rumi:

” Exista o lume dincolo de islam

dincolo de necredinta

in aceasta lume fara frontiere si fara hotare

locuieste iubirea noastra

cand initiatul intra, ramane

caci in aceasta lume nu exista nici islam

nici necredinta,

nici macar lumea. „


Anunțuri

5 răspunsuri

  1. interesant raspunsul lui Shams. mica intamplare se aseamana cu povestile buddhiste.

    totusi, se spune ca sufismul are puternice influente crestine si nu prea e bine vazut la el acasa.

    PS. parca Al -Ghazali e considerat ca fundator al sufismului. sau ma insel?

  2. @litere libere

    Chiar nu m-am intrebat cine e „fondatorul” sufismului, probabil ca e vorba , ca de obicei de o sinteza de practici mistice, impletite cu un teritoriu religios specific islamului, dar si misticii crestine sau iudaice sau cine stie ce ramasite si mai vechi…

    Nu e persanul Ghazali fondator, el a avut predecesori, am sa dau cateva nume Al Basra(801), Abu Yazid Bistami (875), Halladj(922) … dupa el au fost al-Sulami ( 1021), al Jilani(1166), Ruzbehan(1128), Attar(1220), Ibn Arabi(1240), Shams(1247), Rumi(1273), Saadi(1283), Hafez(1337). Nu am citit mult Ghazali (m.1111) dar cred ca ti-ar place tratatul lui „Tahafut al-Falasifa” ( Incoerenta filosofilor). Am rasfoit si Mishkât al-anwâr (Tabernacolul luminilor) , nu-mi amintesc mai mult acum. ) 🙂

  3. gabilutza, mai de mult, am rasfoit si eu cateva carti despre sufism. dar imi dau seama usor ca tu ai mult mai multe cunostinte despre subiect.

    stiu despre incoerenta filosofilor dar n-am citit-o. am citit insa despre ea si despre critica adusa de averroes irationalitatii lui gazali.

    o vreme am fost interesata de mistica si ideea lui gazali ca nu e posibila o cunoastere perfecta m-a facut sa scormonesc mai multe despre subiect.

  4. Discutiile despre sufism, Rumi, Shams-e Tabrizi, Attar, Ibn-e Sina (Avicenna) sau Khayyam ar trebui sa aiba loc fata in fata, nu in virtual, deoarece diversitatea informatiilor si neconcordantele de receptare, in lumea estica (orientala) si cea vestica (occidentala) sunt atit de multe incit ar trebui alocate zeci de ore de discutii … si nu o spun in gluma.

    Voi incerca sa zic citeva cuvinte despre sufism.

    Desi sufismul este considerat (de catre vestici) ca un ‘derivat’ al religiei islamice, nu a fost si nu este acceptat de catre musulmanii ortodocsi..

    Sufistii si dervisii sufisti au fost considerati de catre clerul islamic in diverse feluri : eretici, sarlatani, oameni ce si-au pierdut sufletul, mintea, credinta … si chiar nebuni.
    Multi au murit in temnite sau torturati. Altii au fost alungati din orase …

    De fapt, sufismul reprezinta fata oculta a islamului, acea fata destinata spiritelor superioare.
    Sufismul, in genere ( nu intru in discutii legate de diferite ordine, fratii sau scoli) respinge dogma si religia, insa face o distinctie precisa intre religie si credinta, aceasta din urma avind pentru ei valoare esentiala.

    Sufismul impleteste laolalta multe lucruri : practicile primilor crestini, influente yoga, informatii din Kabbala, idei neo-platonice, hermetice si chiar panteiste.
    Influenta crestinismului (asa cum observa si „litere libere”), in special a celui rasaritean (ortodox), in felul de rugaciune si practicile isihaste, e mai mult decit evident.

    Nu cunosc situatia din tarile arabe, insa in Iran (vechea Persie), cei mai mari filozofi, poeti, matematicieni, astronomi, chimisti, arhitecti , etc … au fost sufisti.

    … scuze pentru lungimea comentariului …

  5. @X

    Sufismul ( si nu doar el) este victima propriului succes.

    Supletea lecturii textelor religioase, puterea extraordinara de a fermeca si mobiliza spiritele a ademenit pe manipulantii politici ce-si doreau instrumentalizarea unor astfel de „influiente” sau au dat libera circulatie si legitimare discursurilor moderniste, antireligioase, „teroriste” chiar.

    Astazi Industria divertismentului a incercat sa profite. Popularizarea abuziva, prin exces dauneaza. Fenomenul va continua a fi tratat ca o curiozitate. Aveam o lista cu macar 40 de sefi de linie sufi, dar nu incape aici, pun doar pe Rabia al Adawiyya (m.801), ca sa se stie ca au fost si femei printre ei.

    Pentru ca lui eXergy ii plac ghicitorile , si nu voi mai redeschide subiectul, voi pune si eu una aici, una foarte, foarte grea:

    Se pare ca Shams nu a stat toate cele 1001 zile cu Rumi. La un moment dat a disparut, fiind regasit la Damasc in 1246, unde … instruia un tanar european, caruia ii prezice ca va fi un Qtub (pol) odata intors pe zbuciumatul nostru continent. Nu stiu ce european putea fi in acea perioada in infloritorul Damasc, era doar cu 2 ani inainte de cea de-a VII-a cruciada (1248-1254)? In acea perioada, Roger Bacon avea 32 de ani, Thomas d’Aquino avea 19 ani, Nahmanide avea 52 de ani, Shemtob Ben Joseph Ibn Falaquera avea 23 de ani… etc. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: