Puncte, puncte … (IV)

 Motto:  ” A scrie e usor. Incepi cu majuscula si termini cu punctul final. La mijloc pui ideile.”

Punct Neruda

Stim ceea ce cautam si gasim ce prevedem,  pana la un Punct.” ( Noica)

Punctul Blaga – Punctul de Infiripare, ce surprinde “momentul in care omul biologic se lanseaza in chip cu totul inexplicabil si neimpins de nici o imprejurare precisa, intr-o experienta inconjurata de orizontul misterului si a unei virtuale revelari…Momentul e plin de grave consecinte, caci sub impulsul sau se declanseaza de fapt destinul creator al omului. Momentul e punctul de infiripare, punctul origo al unui jgheab, care tine de fiinta omului mai mult decat de anatomia acestuia. Cu acel moment de transpunere in orizontul misterului, fara intoarcere, cu acel moment de declansare ireversibila a unui destin revelator-creator, apare ceva nou in lume. Existenta se imbogateste cu cea mai profunda varianta a sa…” ( Trilogia Culturii , 1935-1937 )

Punctul d’Annunzio

el se afla in mijlocul existentei sale muritoare, desprins de tinerete, chiar in Punctul de Declin; si iata ca numai acum i se dezvaluia viata, infrumusetata cu toate bunatatile eu, ca o padure plina de copaci purpurii, a caror catifelare proaspata n-au cunoscut-o niciodata mainile sale concentrate asupra altor opere...”.

 

Puncte PLATONEste clar ca daca mi-as cunoaste punctele tari si punctele slabe, m-as stradui sa le cultiv pe primele si m-as debarasa de cele secundare in masura in care mi-ar fi posibil”,  “exista PUNCTE in apararea carora nu ma incapatanez prea mult” (Platon, Menon) ” Punctul … slabiciunii si al lenei ne face incapabili sa mai traversam aerul pana la capat.” (109d)  “Ar trebui sa revenim pe proprii pasi dupa ce am ales pentru acelasi subiect un punct de plecare diferit… Punctul de plecare va fi mai diferentiat decat in explicatia precedenta, ce nu mai e suficienta… Pentru a atinge claritate in acest punct, sa ne  fortam sa ne explicam din nou…

Punctul Bossuet-GratryPunctul care ma preocupa azi –  “Inteligenta ne este partiala, intrerupta, captiva. Traiesc gandesc prin linii stramte, punct cu punct. Pentru a fixa o idee uit altele. Pentru a dori un PUNCT abandonez toate celelalte. Ma fixez in cel mai neinsemnat obiect. Uit lumea intreaga pentru punctul care ma preocupa azi. Si toata viata mea e asa focalizata pe un punct si dezgustata de toate celelalte. Vointa mea nu-i ca un soare ce iradiaza in toate directiile pentru totdeauna, e ca o linie stramta, foarte scurta, la capatul careia te opresti si te stingi, pentru a lumina o alta linie, urmatoarea…  “

“Exista un punct unde toate eforturile intelepciunii umane esueaza: acela de a sti cum se face ca exist, ca sunt liber si ca sunt cauza a ceva.” ( 1844)

Punctele DragomirRatiunea e intotdeauna afara de ceea ce gandeste … ratiunea e altundeva, intr-un PUNCT EXTERIOR. Acest punct exterior nu este Bewußtsein ( Constiinta), nici Evidenz ( Evidenta), nici “cogito ergo sum”. Toate acestea vin numai dupa aceea si cand sunt constient, de exemplu, deja sunt extrapolat fata de gandire, adica constiinta este extrapolarea relatiei “punct-obiect”, dintr-un punct care e constiinta constiintei s.a.m.d… Ratiunea este “din afara”, adica pur si simplu atat. Aceasta punere la punct e importanta. Ce se poate spune despre acest punct din afara decat  ca este deja in alt punct din afara fata de primul? Nimic. Poti sa creezi oricate trepte de “din afara“… “  ( 27 nov. 1978) “… acum caut sa gandesc asta dinlauntrul meu, adica adaugand punctul de referinta care sunt eu… Eu sunt mereu altul si altul, sunt in fiecare clipa punctul de referinta al clipei mele respective, si totodata, independent de mine, se constitue viata mea, in care nu mai sunt eu cel de fiecare clipa, ci ceva strain de mine, pe care pot sa-l ignor, sa-l mistific, sa-l trisez, nu numai fata de altii, ci si fata de mine, intr-un cuvant, sa fac cu el ceea ce pot face cu orice este altceva decat mine. Adaugarea punctului de referinta insotitor si implicat in fiecare ACUM este hotarator pentru ceea ce vreau sa spun … nimeni nu stie ce este esential pentru fiecare, raportat la sine ca punct de referinta.” ( dec. 1988).

Punctul Omului Recent, Punctul Patapievici … dintr-un punct incolo este imposibil ca cineva sa nu calce, fara sa stie, o lege.”

 Punctul Aragon : Niciodata n-ar fi cedat in teoria unui anumit punct , ce dadea coerenta celor 1000 de vieti ale sale“.

Puncte Cioran : “cosmogonia  mea adaugă neantului iniţial o infinitate de puncte de suspensie…”“Inima mea — prin care a trecut cerul — e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu.”  … Parisul e punctul cel mai indepărtat de Paradis?” “Deşerturile sînt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele îşi plimbă oboseala de totdeauna şi prin ele se vaicără chinuitele noastre avînturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar şi cu diavolul. “Nu pot vorbi de infinit fără să simt un vîrtej interior şi unul exterior. Este ca şi cum, dintr-o existenţă ordonată, cu legi şi forme, aş sări într-un vîrtej cu ondulaţii inegale şi capricioase ce evoluează, cu o iuţeală de gînd, prin imensitate. Evoluţia acestei linii sinuoase se desfăşoară spre un punct etern inaccesibil. Cu cît punctul de ajungere se deplasează înspre o depărtare inconceptibilă şi indefinită, cu atît intensitatea vîrtejului pare a creşte. Curbele şi ondulaţiile lui n-au nimic din uşurinţa graţiei, ci descriu linii complicate, asemenea unor flăcări cosmice. O trepidaţie universală zguduie totul ca într-un infern. Şi toată lumea pare a se mişca într-un ritm accelerat şi nebun, ca şi cum s-ar apropia apocalipsul. Nu există un sentiment adînc al infinitului fără acea senzaţie ciudată a apropierii vertiginoase de sfîrşitul cosmic, de sfîrşitul universal. ” Punctul critic  al vitalitatii nu este boala -care e o lupta- ci aceasta eroare imprecisa ce refuza totul si rapeste dorintelor forta de a genera erori proaspete.” “Nu oboselile suspecte, nici tulburarile precise ale organelor ne vor revela Punctul cel mai de jos al vitalitatii , nici perplexitatile sau variatiile de termometru, ci ar trebui sa resimtim aceste accese de ura sau mila fara motiv, fiori nemasurabili, pentru a intelege ca echilibrul ne e amenintat“. Punctul in care indivizii pot fi inferiori propriei lor experiente”.

Punct Ana Blandiana Scrisul e “punctul in care prezenta omului nu mai este necesara“.  “Poezia e ca un continuu si riscant efort de renuntare la forma, de diminuare a ei pana la punctul primejdios in care pot sa stea in cumpana gandul spus si cel nespus … “ “Pentru a fi un bun cititor de poezie trebuie sa te tii cu precautie la o oarecare departare de ea, trebuie sa te opresti in PUNCTUL in care lumina cade asupra ei potrivit, sa te asezi in locul din care sa nu ti se para nici orbitoare, nici lipsita de importanta. Nu e un loc comod si nici nu e usor sa aluneci din punctul ideal. Putina oboseala, putina deznadejde si totul se deformeaza si devine monstruos“…

Puncte Vasile Lovinescu

“… dar supremul MAGNUS OPUS sta in dibuirea punctului unde mitul incepe sa se teasa in viata de toate zilele, in dezvaluirea intrepatrunderilor intr-un tot indivizibil.” ( Sunt lacrimae rerum)“Lumina fosneste. Lumina atrage oracular puncte cruciale ale fiintei noastre, dupa catharsis.” (Steaua fara nume) “In orice moment, in orice punct, trebuie sa spui de Dumnezeu ca este acolo, dar si ca punctul si momentul nu sunt Dumnezeu. “ ( Insemnari Initiatice) “Ma simt la punctul de interferenta al unor lucruri stranii care se invalmasesc in mine fara macar sa catadicseasca sa-si dezvaluie identitatea.” (Scrieri crepusculare) “Ca sa imbratisam natura trebuie sa o prindem in punctul si momentul acela cand e invizibila si care ii produce vizibilitatea … Contemplarea cea mai desavarsita a naturii se reduce la o serie de puncte invizibile si care sunt noduri vitale ce ne animeaza pe ea si pe noi…“  (Insemnari initiatice).“O metoda de a universaliza ambianta, si pe noi, este sa descoperim, prin atentie si mediatatie, punctele vii ale unui lucru. Odata acestea asimtite, lucrul, in materia lui, in punctul de interferenta al acestor puncte, devine cenuse si se transforma in constelatie care misca zilele cunoscute si necunoscute.” (Jurnal alchimic) Orice punct este “centru” cu conditia ca acolo sa existe o “initiativa” si o “libertate”.(4 iulie 1965) “Comorile se gasesc in punctele de ruptura.” Adancul, “punctul cel mai de jos ce reflecta pe  cel mai de sus”. ( V.L. MSR) “Pentru ca doua puncte de pe o linie spatiala sau dintr-o succesiune temporala sa se identifice, trebuie sa “devoreze” spatiul dintre ele.” ( VL – MSR) “Orice punct simbolizeaza Punctul.“cele 6 directii ale spatiului plus punctul lor central … Toate directiile spatiului se reintegreaza in punctul salbatic…“ “Cum poate fi melodia Punctului altceva decat Suflu?” “In Punctul in care se intampla Sfasierea se aude strigatul fara sunet.”

Punctele Silburn ” Durata nu e facuta decat din puncte-clipe care se urmaresc, spatiul consta tot din aceste puncte-clipe ivindu-se simultan si miscarea nu e decat aparitia acestor puncte-clipe in atingere… Nu exista timp, spatiu si miscare in afara acestor puncte-clipa. Instantul se intinde in tot ce exista.”

Punctele Ionesco “Sunt chiar foarte indignat ca nu exista decat doua puncte de vedere total opuse, si nici o persoana nu poate remedia aceasta lipsa a inteligentei umane care abia reuseste sa fie dualista” (“Nu” – 1934)

Punctul LazarisNoi nu gandim, noi cream gandirea. Sa gandesti cere timp, si nu avem timp. Cream sentimente toata ziua. Cum comunicam? Prin acel punct de conversie a iubirii in lumina”.

Punctul Culianu in care “in cele din urma se ajunge la concluzia ca, din orice punct ar fi privita – chiar din pozitia cea mai privilegiata …- conditia umana e searbada, iar spatiul lumii – o inchisoare unde aspiratiile ei sunt iremediabil incatusate.” (Tozgrec)

Punctul Lacroix-DeleuzeSa urmezi o linie de fuga nu e posibil decat daca nu o calculezi in termeni de PUNCT DE PLECARE si PUNCT DE SOSIRE, trebuie sa iubim devenirea pentru ea insasi.”

Punctul Dante, “punctul spre care se trag din toate partile greutatile” , punctul de maxima compactare a lumii… un fel de pol.

Punctul Hugoaceste cuvinte erau, putem spune, punctul de jonctiune a doua scene care s-au dezvoltat in paralel la acelasi moment, fiecare in teatrul particular. “  ( martie 1831)

Punctul Eminescu

Dar deodat-un punct se miscă… cel întâi si singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl…

Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,

E stăpânul fără margini peste marginile lumii…

( Scrisoarea  I )

Punctul Goethe “Studiul deductiv si inductiv odata ajuns in punctul in care se produce mirarea, trebuie sa se opreasca imediat”.

Punctul ParmenideMi-e indiferent de unde voi incepe caci ma voi intoarce din nou in acest Punct” ( Poemul, fragment)

Punctul Manzoni : “nu lipsea decat un punct de sprijin, o rascruce, un impuls usor, pentru ca faptele sa succeada cuvintelor…” ( Les Fiancés)

Punctul Rortry: ” Punctul cel mai indepartat pana la care poate cineva sa inainteze cu limbajul; dincolo de el exista doar pasivitate neajutorata sau recurgere la forta.” ( Contingenta, ironie, solidaritate).

Punctul Hasdeu (1838-1907) “Aplicarea celei mai riguroase metode analitice silindu-ma a descompune toate elementele constitutive ale fiecarei chestiuni pana la PUNCTUL NON-PLUS-ULTRA, m-a atras vrand-nevrand in episoade mari si mici, de care sunt insa departe de a ma cai, caci ele mi-au permis a rezolva in mod incidental o multime de probleme…” ( prefata la Istoria critica ).

Punctul SimionIn orice fenomen, oricat de complicat ar fi, trebuie sa existe cateva puncte de reper, un rasarit de soare si un apus, dupa care te poti orienta. Spectacolul universului devine, in acest chip, accesibil.“  “Negatia este atat de puternica incat de la un punct nu mai sunt sensibil la adevarul pe care il contesta…” ( Jurnal parizian).

 

Puncte Junger  “Fiecare punct e centru in infinit” ( Jurnal pe 22 nov. 1944).

Observatiile se succed din noaptea timpului si e mereu aceeasi frontiera vizata: Punctul unde cunoasterea capituleaza” (Jurnal, 13 dec.1945)

De indata ce te asezi intr-un PUNCT DE OBSERVATIE, te plasezi intr-un punct particular fata de lumea in ansamblul sau si cine prinde un secret, afla si mai multe secrete, fara sa le fi cautat“. ( Inima aventuroasa, prima varianta , 1929 )

Punctele Steinhardt, “Exista in dialectica simultanelor credinta-necredinta un punct critic  pe care, rugandu-ne mai departe, il depasim. Prin faptul ca ma rog, desi ma indoiesc, desi prin urmare nu cred in mod absolut, cred ! Aceasta este credinta : depasirea punctului critic al dialecticii.”

Omul priveste cu spaima furnicarul ( ori stupul, ori colonia de termite sau oricare alta societate animala), unde fiinta individuala nu-i decat o piesa care-si repeta functia la nesfarsit, unde pe orizontul perfect circular nu se inscrie nici un punct omega . ”(Jurnalul fericirii).

Punctele Radu Botta “ajunsesem în punctul unde nu mă voi culege literă cu literă decât dacă voi fi aruncat totul.”“Nu există un punct în care să stai şi să împlineşti rotirea, nu e o persoană  în care să prinzi băierile lumii, un exerciţiu creator care salvează, şi nu suntem datori cu nimic nimănui.“viciul e viciu  în punctul infinitezimal al întâlnirii” “mă vor fi tras în punctul în care să le fi promis  tuturor fericirea, dar mort e mai confortabil”. “Ai ajuns fără să  ştii într-un punct în care erai deja promis. Fluieri a pagubă în faţa a ceva ce nu  recunoşti şi pe care ar fi trebuit numai să-l scrii.” “vorbim înainte şi  după de punctul în care semnificăm. Tăcem vorbindu-ne. Când scriem  scăpăm acestui proces şi facem lucrurile simultan…”… paradoxul punctului de echilibru: oricare dintre punctele materiale pe care le-ai alege dintr-o siluetă au o deviaţie de la punctul geometric al echilibrului. Imediat ce pui în mişcare obiectul apare o arie de sprijin înăuntru şi în afara lui prin care deplasarea se poate balansa. Cum poţi sta?!, fără să te-nvârţi.” “Nefericirea e o vină stupidă într-o lume ca asta unde ai toate şansele din orice  punct.” “Sintetizează şi reduce ori găseşte o cale,  trebuie să ajungă din ce în ce mai departe de tot; şi de la un anumit punct de  sine.”

Puncte Jabes  “Nu exista punct de invatatura pentru ceea ce ignoram…”

“In ce punct al prezentei noastre suntem cand devenim absenti? “  (Le Livre de Marges, II) Punctul e obiectul tentatiei mele. La capatul renuntarii am intalnit Punctul.

Ai uitat Punctul? Punctul e astrul uitarii.  (Le Livre des ressemblances)

“Din acest Punct e timpul de dinainte de punct si timpul de dincolo de punct. Punct de jonctiune… Punct de saturatie. Punct de roua. Punctul deceptiei. “ “Cercul de ieri a devenit punct si intrebarea cercului, intrebarea punctului. Opera circulara isi poate gasi finalitatea in punct? Acest punct, ultima urma, este probabil o clipa circumscrisa eternului, reinceperii cartii.”  (El, ou le dernier livre).

“In Punctul acesta atat de mic e continuta cenusa celorlalte puncte.” “Vad un punct scaldat in propriul sange si vad acelasi punct traind … aud strigatul acelui punct.  “Asteptarea e acel punct fara intoarcere in tenebrele caruia cautam iluminari.”

“Sa descoperim raportul profund intre un punct si un altul indiferent de distanta, de puterea noastra de a percepe, iata adevarata cunostere calda. … Acest punct halucinant, punct de contact, punct de concurs, punct de incidenta – este nod plin de cunoastere, coarda a sublimului, spanzurat, revendicat de cele 4 orizonturi cu care fiecare zi incendiaza corpul.

Punct Wittgenstein “Pentru a spune ca un punct e negru sau alb, trebuie sa stiu in prealabil in ce conditii numim un punct negru, si in ce alte conditii il numim alb…” ( Tractatus logico-philosophicus).

Punct Lautremont “Sa nu credeti ca sunt pe punctul de a muri, caci nu sunt inca un schelet, si batranetea nu mi-e lipita de frunte”. (Les Chants de Maldoror)

Punctele Anais

De ce gandurile mele nu sunt mai calme? Din cauza minusculelor puncte de iritatie. Imposibil de controlat.” (Jurnal, 1925)

Punct Avicena Ceea ce spunem despre Punct, “ca deseneaza o Linie prin miscarea sa”, e ceva spus pentru Imaginatie, dar nu e posibil sa existe. Nu putem presupune, pentru punct, un contact cand se deplaseaza … o extensie a lui. Contactul inceteaza prin miscarea punctului. Cum poate punctul sa ramana punct? Linia exista inaintea miscarii punctului, deci punctul nu e cauza Liniei.

Punctul T.S.Eliot

” In punctul neclintit al lumii miscatoare.

Nici din carne, nici descarnat;

Nici de la, nici inspre;

In punctul neclintit, acolo este dansul,

Dar nici repaus, nici miscare. Si sa nu o numesti fixitate,

Unde trecutul si viitorul sunt alaturate.

Nici miscare de la, si nici inspre,

Nici ascensiune, nici declin.

Cu exceptia punctului,

punctul neclintit,

Acolo, nu ar fi niciun dans, dar, acolo, este numai dansul.

Pot doar sa spun, acolo am fost :  dar nu pot spune unde.

Si nu pot spune, cat de mult,

Ce ar fi putut fi şi ceea ce a fost

Punct la un capăt, care este mereu prezent.

Punct Pessoa  “Am ajuns in Punctul in care,  colectiv ne-am saturat, iar individual ne-am saturat sa ne fi saturat. Ne-am ratacit atata ca trebuie sa fim pe calea cea buna” …” Criza noastra provine esentialmente din excesul de civilizatie al incivilizabililor. ( Bancherul anarhist, octombrie 1923).

Exista doua cai directe intre doua puncte, cea de la un punct la altul in linie dreapta si cea care face turul lumii inainte de a ajunge, completand acea linie.”

“Impingem disciplina sociala pana in Punctul excesiv, in care fiecare lucru, chiar bun, devine neaparat rau.” ( Dialoguri despre tiranie).

Punct Baudelaire

Frigul crestea pana in punctul in care devenea alarmant; dar eram, inainte de toate, dominat de o curiozitate de a sti pana la ce nivel poate cobori. In fine, ajunse la un asemenea punct, fu atat de complet, de general, ca toate ideile mele s-au congelat, eram ca o bucata de gheata ganditoare, statuie de gheata, si aceasta nebuneasca halucinatie ma facea mandru, excitand in mine o stare de bine moral pe care nu o pot descrie.” ( Le Poème du haschisch).

Punct Kierkegaard:

“In Punctul de Existenta si in exigenta ca etica sa se adreseze existentului trebuie rezistat cand o filosofie abstracta si gandirea sa pura pretinde sa explice totul, mai putin esentialul.”Putem sa ne inselam pana la un anumit Punct si aceasta relativitate ne caracterizeaza,Angoasa este cel mai inalt Punct al egoismului”“Ma fortez sa-ti trezesc vointa. Pana in acest punct un om poate veni in ajutorul celuilalt, odata ajuns acolo, aceasta influienta este minima.” “Am spus multe lucruri singulare, regretabile si revoltante despre iubire, dar cel mai stupid este acela ca ar merge pana la un Punct.” (Postscriptum, 1846)  “unii merg cu inocenta pana in punctul in care lesina“. Description: :-)Ce inseamna sa spui despre o decizie ca ea nu exista decat pana intr-un anumit Punct? Inseamna sa negi decizia.”( K. PS)

Punct Fondane ” … necrutatoarea putere pe care o are asupra existentului nu este decat o Zauberkraft – o putere magica – , cu atat mai greu de inlaturat, cu cat, la drept vorbind, punctul ei de sprijin este nimicul …”

Puncte Joubert 

“Un punct obscur in minte e la fel de insuportabil ca un fir de nisip in ochi.”

“Iluzia e singurul punct de contact prin care materia poate atinge sufletul.”

Punct Nietzsche

Contactul superficial cu idei periculoase produce o excitatie, o mancarime, incepem sa frecam punctele sensibile pana facem rana deschisa si dureroasa… tortura” (Nietzsche, Uman, prea uman II, 1880)

Punct Plesu : ”expansiunea cantitativa e totuna cu a schimba ascutisul unui PUNCT cu desfasurarea egala a liniei. Toate nefericirile noastre vin din incapacitatea noastra de a savura punctualitatea unei situatii date, din pofta de liniaritate.” ( Jurnalul de la Tescani) “… se afla, spiritualmente, în punctul acela periculos în care ţi se pare că, în fond, nimic nu prea contează. ” (Note,Stari,Zile , 29 noiembrie 2011)

Punct Nae Ionescu

“Daca Punctul nostru de sprijin trebuie sa fie stabil, daca nu putem sa cladim pe ceva ce aluneca necontenit, daca individualului, care este pur si simplu haosul, trebuie sa-i opunem generalul, in ce forma exista acest general, daca exista? “ (  “Curs de metafizica”).

Punct Jankelevitch

Punctul, chiar daca nu are nici o dimensiune, exista si subzista ideal in spatiul unde este situat. Punctul e ca un obiect, mereu aici, si mereu acolo, mereu disponibil, mereu prezent … astfel putem rata de mii de ori tinta si in acelasi timp sa-l vizam din nou atat timp cat nu-si schimba locul.” ( “Ireversibilul si nostalgia”).

Punct Artaud… in Punctul in care omul prizonier al celor 4 scanduri ale sicriului sau ar putea gandi ca are mai multa libertate daca lucrurile ar fi ceea ce par sa fie, dar ele nu sunt ceea ce par … constiinta ne e subjugata.” (Momo,1946)

Punct Maurice Blanchot “Imagini ce creau propria obscuritate il inundau. Nu vedea nimic, departe de a fi deranjat facea din aceasta absenta de vedere Punctul culminant al privirii. Ochiul sau, inutilizabil pentru vedere, lua proportii extraordinare, se dezvolta nemasurabil intinzandu-se pe orizont, lasa noaptea sa patrunda in centrul sau pentru a primi ziua. Prin acest vid, privirea si obiectul privirii se amestecau…” ( Thomas l’obscur)

« Daca nu intalnesti Obstacole  inseamna ca nu ai parasit Punctul de Plecare ». ( Blanchot, De Kafka à Kafka).

Punctul EDGAR POE  “Cand vrei sa stii pana in ce Punct cineva este circumspect sau stupid, pana in ce Punct este bun sau rau, sau care sunt gandurile lui actuale, imi compun mimica dupa a sa, cat mai exact cu putinta, si astept sa vad ce sentimente si ganduri vor naste in inima sau mintea mea pentru a corespunde fizionomiei.”

Punct AfloroaieiPunctul Zero al diferentei opusilor, acolo unde ea nu a survenit in mod real”. Nietzsche cu “Vointa si putere” : “Lumea noastra ofera un chip diferit privita din fiecare punct; fiinta ei este alta, in mod esential in fiecare punct

Punctul Radulescu-Motru:
Intre doua puncte oricat de apropiate se interpune seria unui infinit de multe alte puncte… Infinitatea punctelor prin care este sa treaca (un corp) il constrange la imobilitate absoluta.

Punct Bataille “Fixez un Punct inaintea mea si imi reprezint acest punct ca locul geometric al intregii existente si al unitatii, al tuturor separatiilor si angoaselor, al tuturor dorintelor neimplinite si al tuturor fortelor posibile. Ader la acest punct si o profunda iubire a semnificatiilor punctului ma arde pana la a renunta la orice alta ratiune de a trai decat aceasta, pentru acest punct care, fiind viata si moarte a fiintei iubite, are stralucirea unei cataracte … Acest punct absorbant fara sfarsit …” ( articol in “Acephale”)

Punct Derrida  “Teoria mea e mereu oarba intr-un Punct“.

Punctul Hölderlin “Sa faci una cu tot ce traieste, umplut de fericire, sa-ti pierzi constiinta de sine reintorcandu-te in natura, iata Punctul culminant al oricarei gandiri si oricarei fericiri, iata inaltimea sacra, locul eterniei paci, unde amiaza isi pierde caldura invadatoare si tunetul vocea, unde marea devine asemeni valurilor lanurilor de grau.” (Hyperion, 1799)

Punct Machiavelli (1469-1527). “Vom sti pana in ce Punct lumea e corupta, pieptanand-o cu exactitate“. ( M.d.a)

Puncte Sloterdijk “Traim inca in acea epoca in care intelegerea prin evidenta poate fi considerata Punctul de intalnire intre fraze si extaze, chiar in munca de concept, binecuvantarea vine de sus.” ( Glob, Prolog).

“In cea mai mare Sfera, Punctele individuale nu sunt legate doar la centru … se solidarizeaza prin energia unui pact teocentric cu Punctele vecine… “  “Fiinta comuna in sfera  aduce justificarea ultima pentru solidaritatea Punctelor.” “Intr-o exterioritate generalizata nici un Punct nu poate deveni de neatins de celelalte.” ( Glob, II)

Punct Borges In spatiu nici un Punct nu are un succesor sau un predecesor imediat … ii putem intercala infinite Puncte. Fiecare Punct e deja Punctul final.” ( Istoria Eternitatii).

Punct Deleuze-Guatari “Orice Punct al unui rizom poate fi conectat cu oricare altul, si trebuie sa o faca.” ( Rhizome).

Puncte (I),

Puncte (II)

Puncte (III)

seria de puncte este mai voluminoasa in Jurnalul 2011

Anunțuri

„Te iubesc mai mult decat te iubesc”

fara_limite1Nu prea ma pricep sa fac demonstratii, de multe ori nu dau explicatii pentru ceea ce propun, in limbajul meu cu care sesisez lumea. Imi imaginez ca oamenii gandesc, nu doar accepta punctul de vedere al unuia sau al altuia. Redeschid o intalnire cu Oedip nu doar cea de aici , lui trebuie sa-i vorbesc de greci ca sa citeasca continuarea, anagignosko desemnau ei,  a citi, lectura adica. Traducerea exacta e „recunoaste ce astepti”. Vorbim deci de perceptii, puncte din care vezi. Omul intelege multe, natura si toate celelalte, dar nimeni nu a afirmat cu curaj „omul intelege omul”. Daca unii au un limbaj mai comod, credeti in ei. Cum o fi aratand mai intelectual decat intelectualul? 😉  Genului acesta as dori sa ma adresez… 😉
Ma las atras si „sustinut” de derutantul Jean Baudrillard din „Les stratégies fatales” … Mai frumos decat frumosul e fascinantul, mai ascuns decat ascunsul e secretul,  mai adevarat decat adevaratului ii opunem mai fals decat falsul si ne lansam in amplificari. Mai fals decat falsul e aparenta.Cautam ceva mai rapid decat comunicarea si dam peste sfidare, provocare. Comunicarea e prea lenta, caci trece prin contact si cuvant. Privirea, de exemplu, e mai rapida, totul e jucat instantaneu. De fapt nu comunicam. Cautam in comunicare instantaneitatea privirii, luminii, seductiei … si ea e mai lenta decat lentul, adica inertie si tacere.
O pasiune a escaladei, a ridicarii la putere, a superlativului pana la  extaz. Tot ce e amplificat, orice cautare de superlativ, aceasta spirala paradoxala a dedublarii creeaza un vartej, liber de orice continut sau de orice calitate proprie si devine unica noastra pasiune. Imaginati ceva frumos care a absorbit toata energia uratului. Imaginativa tot ceea ce poate fi amplificat prin asimilarea energiei contrariului. Seductia e vertiginoasa cand e obtinuta nu din efectul unei atractii simple ci din una … dedublata.
Sa spui „Te iubesc MAI MULT DECAT te iubesc” e paradoxal, e poetic, dar e cumva si … nevrotic, deviant, provocant, denota necunostere de sine.  Se comunica ceva? Pe latura pozitiva, pentru cei ce sunt preocupati de LIMITE,e expresia optimista a capacitatii de a-ti depasi un blocaj personal. „Te iubesc mai mult decat te iubesc” e un paradox aproape circular ( desi il prefer desenat ca o bucla). Nici nu se poate compara cu posibilele variatii „profane”, din care incerc o enumerare:
Te iubesc mai mult decat nu te iubesc
Te iubesc mai mult decat te iubeste
Te iubesc mai mult decat orice
Te iubesc mai mult decat pe mine insumi
Te iubesc mai mult decat un pachet de biscuiti
Te iubesc mai mult decat cel ce te iubeste cel mai mult
Te iubesc mai mult decat enorm
Te iubesc mai mult decat pot (as putea)
Te iubesc mai mult decat tine
Te iubesc mai mult decat ieri
Te iubesc mai mult decat atat
Te iubesc mai mult decat pe altii ( pe oricine)
Te iubesc mai mult decat viata ( lumina ochilor, etc)
Te iubesc mai mult decat iti inchipui
Te iubesc mai mult decat as vrea ( as fi vrut)
Te iubesc mai mult decat cerul (lumina, soarele, marea etc)
Te iubesc mai mult decat la inceput
Te iubesc mai mult decat atunci
Te iubesc mai mult decat meriti
Te iubesc mai mult decat o data, de mai multe ori
Te iubesc mai mult decat poti tu intelege
Te iubesc mai mult decat te ador ( te doresc)
Te iubesc mai mult decat am iubit vreodata
Te iubesc mai mult decat un om ( un inger)
Te iubesc mai mult decat pot exprima
Te iubesc mai mult decat putin
Te iubesc mai mult decat pe Dumnezeu
Te iubesc mai mult decat ne este dat sa iubim
Te iubesc mai mult decat pot sa te conving
Te iubesc mai mult decat pot sa sufar
Te iubesc mai mult decat LIMITELE mele
Puterea repetitiei e saturativa … GATA … tine loc de demonstratie vertijul asta. Imi place sa practic cu mine, in primul rand, anti-pedagogia. Cliseul seamana cu alergatul in jurul cozii, nu-ti mai permite o iesire din acel „tine insuti” sterp si vid decat printr-o ex-centricitate a lucrurilor, un accident prin hazard. Tot sistemul obez de expresii de mai sus ce videaza si anuleaza sensul, l-as opune haiku-ului, care cauta tocmai vidul cuvantului, oprirea limbajului in evidenta.
A devenit o dependenta stranie la mine, cursul privat de engleza, pretext sa ma intalnesc o data pe saptamana cu Kent, un muzician american hippie cu nume de tigara, ce a depasit 50 de ani dar arata ca de 30; el isi mai rotunjeste veniturile, eu ii ascult povestile (cum l-a parasit candva o iubita pentru Phil Collins, ce mai scoate grupul lui,” Pillat Error”)  si el pe ale mele. In final, imi lasa intotdeauna notata o foaie cu expresii ce trebuie sa mi le corectez.  E nostim, si se potriveste cu cele de mai sus… printre cuvinte , noi principii sunt inventate – „lovisticysm” , „lovecratie”, „lovement”, „lovitation”,”lovitude” …
love_lessons
Intelectualul de astazi declara public sus si tare ca e LIMITAT. Auzi adesea „aici nu e domeniul meu”,  ma cunosc, stiu unde sa ma opresc. E civilizat si strategic ca mesaj pentru privitori si cititori, dar dupa parerea mea e pervers, subliminal si limitativ. Iti spui „daca asta recunoaste blocajul sau, si, cu mintea ce i-o respect nu ajunge sa-l depaseasca, atunci, io, cel simplu, ce sa mai zic?”. Imbraca intelectualul public  frumos in cuvinte neputintele personale? E politically-corect. Maturitatea intelectuala nu are a face cu expansivitatea in zone neclare. „Limitele ne construiesc” auzi adesea.  Se practica fraza heideggeriana, de genul, „mai binele ca putinta a Binelui de a fi altfel„,  se iese usor din orice fundatura cu un pic de adaptabilitate si o fina manevrare a cuvantului. Limitatilor  trebuie sa le amintim ca li se potriveste acel „eu sunt si ceea ce tin sa fiu”. Intre vartejul dedublarii si putinul, „presque-rien-ul” ce te desprinde de limite spre ce posibilitate sa ma indrept? Un ganditor sincer al nostru, Dragomir, spunea ca nu exista iesire din paradox. Iti ramane pur si simplu sa framanti problema. Cum s-o framanti in asa fel incat sa inteleaga si ceilalti, si sa puna si ei umarul? Cum sa facem sa nu fim demascati de HRP ca „nimeni cu continua pe nimeni„?
Punctul mort al intelectualului e LIMITA? E locul in care acesta intalneste, in sine, contradictiile si se declara blocat? E punctul de „remise en cause”? E punctul din care lucrurile, ideile inceteaza sa mai fie adevarate  pentru sine? E punctul de unde devenim orbi, Oedipe? Cum sa fim limitati cand, de fapt, noi suntem POSIBILITATE? De aia ne-a explodat natura!
A nu gasi raspunsul unei intrebari inseamna deja lansare inspre a cunoaste. Solutia ideala, poate unica, e sa aduci intrebarea acolo unde e raspunsul. Toate intrebarile au un raspuns intr-un unic loc. Uneori ma intreb unde este locul BUN ? ( nu cel mai bun, sau cel mai bun decat bun). Si mi se raspunde din interior : acolo unde te poarta pasii … dar nu fara limpezire. Doamne, cine mai adauga si acest „da nu fara limpezire”? Limita mea sau ilimitatul meu? Bine zice Biblia „bunul raspuns e ca un sarut”. Indragostitului nu-i dai veritabilul raspuns in discursuri si dovezi verbale, stie el,  nu stiu eu cum, doar in sarut cum sta treaba. 😉 Indragostitul insa, chiar si dupa asa un raspuns perfect, prefera sa ramana in acea stare de cautare a dragostei. Nu despre indragostiti vorbesc de fapt… Pentru ca intalnirea  reala cu un raspuns sa aiba loc undeva, dragostea trebuie sa fie deja acolo. Dupa parerea mea, o mistica culturala inrudita cu cea crestina e imposibila si ea, ca si mistica rationala.  Las dezbaterea codata si provocanta despre „intelectualul misticoid” pentru alta data, sa se mai coaca…
Nu putem exprima cu cuvinte si nu putem exprima fara cuvinte.  Nu am ales , de aceasta data, un ton potrivit.  M-am luat de LIMITE tocmai pentru ca imi cautam  motivatie reala pentru a iesi din spatiul privat in cel cibernetic… nu sunt intotdeauna convingator cu mine insumi…  Acum ma lovesc cu batul peste degete !  ce mi-a venit?
Voi sterge tot…