Puncte, puncte … (III)

Motto: Fugi de-aici, esti visator! Sau, esti abstract! Ce ne tot adaugi Puncte si puncte!

 

Caut alti visatori de puncte, “visatori punctuali” carora sa nu le lipseasca simtul umorului. In “punctul de gasire” vom fi toti fata in fata, nimic nu ne va mai fi invizibil. Vom cadea in delirul perpetuu de a ne spune totul. Am tot adunat puncte si in 2010, sperand sa gasim punctul pe care il neglijam: PUNCTUL COMUN.

Puncte (I),

Puncte (II)

seria de puncte va continua …

1. Punctele Cellei Serghi : ” cauza neintelegerilor … trebuie sa fi fost punctul de plecare gresit asa cum se intampla cand sari un ochi de la impletiturile cu andrele, dupa care totul iese rau. Daca iti dai seama numaidecat de punctul gresit si ai curajul sa desfaci pana acolo, totul se poate indrepta. Alteori iti dai seama tarziu, cand lucrul este prea avansat, si, neavand curajul sa desfaci, iti spui: “Lasa, voi cauta sa dreg pe cat se poate, nu se va baga de seama. Ce Dumnezeu, nu e decat un singur punct gresit! …” Dar atunci te poticnesti la fiecare rand, si ochiurile gresite se inmultesc, si nu mai stii cum sa repari greseala dintai.” ( Panza de paianjen, 1938).

2. Punctele lui JUNG

Punctul de cotituraun punct exista in jurul varstei de 35 de ani, cand lucrurile incep sa se schimbe, este primul moment al umbrei vietii, al prabusirii spre moarte. Este clar ca Dante a gasit acest punct si toti cei ce vor citi Zarathustra vor vedea ca Nietzsche l-a descoperit de asemenea. Aparitia acestui punct e simtita in diferite moduri, unii oameni il neaga, altii se avanta spre el, si ceva important se intampla inca cu ce vine din exterior. Daca nu zarim un lucru, Destinul o face in locul nostru“.

Punctul de sprijin-Jung “Noi posedam cateva puncte de sprijin pentru a intelege ca inselaciunea sentimentala a luat proportii de neconceput… sunt sigur ca suntem prizonieri ai sentimentalitatii si, prin urmare, trebuie sa fim de acord ca aparitia in civilizatia noastra a unui profet al insensibilitatii e compensatoriu”.

3.Punctul lui Isaac Luria, acel punct infinit de mic, poate chiar ultimul punct al Cartii Sfinte, unde Dumnezeu s-a retras, pentru a lasa creatia creaturilor sale. A abandonat-o precum o regiune din interiorul lui, un fel de spatiu mistic, si-a sacrificat propria divinitate. Creatia insasi e abdicare a sa, dar e o abdicare … voluntara. Abandonul in care ne-a lasat Dumnezeu este maniera lui de a ne mangaia. E o abdicare prin care ne face sa existam. Creatia pentru Dumnezeu nu a constat in a se extinde, ci a se retrage.

4. Punctul Jabès , punctul din pragul portii,  unde “nu uita niciodata ca esti nucleul unei rupturi”. (“Le livre des questions”, 1963-1973).

5. Punctul Gammil “Traiti viata ca si cum ar fi fost creata pentru a traversa un punct, un eveniment unic. Pentru punctul acesta va pregatiti,  fara teama,  fara neliniste, doar cu atentie”.

6. Punctul Robert Desnos (1900-1945), Printr-un punct situat intr-un plan/Nu poti trasa decat o perpendiculara pe acel plan/Asa se spune …/Dar prin toate punctele planului meu/Putem trece toti oamenii, toate vietatile pamantului/Si atunci perpendiculara voastra ma face sa rad/Si nu doar oamenii si animalele/Ci inca atatea lucruri/Pietre/Flori/Nori/Tatal meu si mama mea/O corabie cu panze/o teava/si daca imi place/patru sute de milioane de perpendiculare. (1939 – “La géométrie de Daniel”)

7. Punctul Tzara – Punctul de intalnire – “Puteti spune care a fost intalnirea capitala a vietii? Pana in ce punct aceasta intalnire va da impresia de destinat? de necesar? “. (1933 , in “Minotaure”)

8. Punctul AGRIPPA (Ἀγρίππας), care e definit in primul din cei 5  “tropi”  ai scepticului grec: “de indata ce un punct este contestat de cineva devine un PUNCT OBSCUR. Daca pentru aceeasi intrebare putem gasi un raspuns diferit, suntem in dezacord. Dezacordul e un efect produs de emotie, nu neaparat de forta argumentarii raspunsului. Nici o afirmatie gratuita nu poate fi luata drept adevar.  Probabil ca e un punct important, acest Punct Obscur, caci de aici se poate intra usor in Cercul Vicios, te poti Opri Dogmatic sau Regresa la Infinit.

9. Punctul Bruckner “Fericirea, facandu-te sa visezi, ramane punctul de fuga al unei dorinte vii si vorace.”

10. Punctele Blanchot (1907-2003)

“Da, sunteti atat de imobil, priviti un singur PUNCT, va regasesc mereu in fata acelui punct…  E teribil sa-ti imaginezi ca nu puteti parasi acel punct, ca ii consacrati toate fortele, si ca poate ca acel punct nu e fix. Incerc sa evoc punctul. As putea sa-i spun ca, de fapt, acel punct era ea. Dorinta de a fi cu ea trecea prin acel punct, era orizontul meu… Dar ea ajuta: “Nu sunt prea sigura de mine”, si am protestat : “Ei bine, eu sunt sigur de tine, eu nu sunt sigur decat de tine”… Ea trebuie sa inainteze acum, cu toata liberatatea de care era capabila, catre punctul catre care isi imagineaza ca privesc…  un punct de gravitatie care nu lasa loc decat asteptarii…”

“Un NU la un om care spunea aproape intotdeauna DA era teribil. El reprezenta punctul secret de ruptura, indica zona de la care ne considera, si considera chiar propria suferinta ca disparute.”  ( “Le dernier homme” – 1957)

Punctul-Cer “Nu vom suporta ca cerul este de fapt un simplu punct. Daca n-ar fi fost un punct, daca nu era la fel de infim ca varful unui ac, cum l-am fi putut suporta? Vrei sa spui ca cerul se infinge in noi ca varful unui ac? Da, asa e! Este deci acesta punctul care strapunge cele mai indepartate amintiri. El conduce calmul. E un moment unic. Cert vom atinge acolo ceva, ce vine pe neasteptate, ce apare cand contrariul era asteptat…”

11. Punctul Simone WeilPunctului cunoasterii supranaturale in  care te intrebi: “Cum ar putea sa ma iubeasca? Si totusi in strafundul meu, un PUNCT din mine insumi, nu ma putea impiedica sa ma gandesc tremurand de frica ca poate, in ciuda tuturor, el ma iubeste.

12. Punctul Bousquet Nu sunt un adevarat scriitor. Nu mi-am dorit decat sa gasesc un loc, un PUNCT CONCRET, un pol vizibil si nevazut in care existenta, ea singura, va bulversa poezia, adica viata la sursele ei.

13. Punctul Descartes (1596-1650) : daca intr-un singur PUNCT al filosofiei mele se gaseste ceva fals, atunci tot restul filosofiei nu valoreaza nimic. Metoda carteziana se rezuma astfel: trebuie gasit PUNCTUL DE PLECARE FERM, indestructibil. Renunt la toate opiniile, nu mai cred nimic fara o proba perceputa de mine insumi… Considera Descartes ca timp de mai bine de 2000 de ani am pornit din “puncte de plecare” false, desi cursa a fost intotdeauna aceeasi … si parcursul.

14. Punctului lui Claudel “Aritmetica si geometria pleaca de la principiul unei existente unice, pe care o traduc printr-un PUNCT. Spunem despre un lucru ca nu mai este ( in franceza : qu’il n’est point ), pentru a exprima negatia cea mai absoluta. Punctul e un semn pur, independent de toata experienta exterioara pozitiva. Ori, aceasta posibilitate de a concepe realitatea prin PUNCT implica sa poti concepe o alta, secundara, identica, la nesfarsit. Aceasta putere continua, actualizata sau nu, este desemnata prin linie.  Acest PUNCT UNIC ne da ideea de initiere si plecare. Un punct secund ne da ideea de directie. O serie de puncte interdependente nascand unul din altul in asa fel incat nu putem ajunge la ultimul fara sa treci prin toate celelalte, ne furnizeaza ideea de dreapta, de paralela, de perpendiculara. O serie de puncte, toate separate printr-un numar egal de unitati de un punct de plecare unic, ne da ideea de cerc si de curba.( “Traité de la Co-naissance” – L’art poétique – 1907):

15. Punctul Haberpunctul rationalitatii “Se comporta rational cel ce e capabil de a actiona sau a gandi pana in punctul in care reflexivitatea sa devine critica, cel care pune la incercare sistematic principiile, normele si ipotezele la care recurge, cel care in in fata problemei e suplu, ajusteaza ipotezele in functie de context, confrunta puncte de vedere, admite contradictii, stie sa-si revada pozitia si e dispus in momentul alegerii sa adopte cel mai bun dintre argumentele cu care a fost confruntat.”

16. Punctele Liiceanu:  “Fiecare viata are noduri de existenta, PUNCTE DE COAGULARE, cel mai adesea generate de acei oameni care, intrati in viata noastra, au precipitat de fiecare data un potential al vietii intr-o figura ferma a ei.” Gabriel Liiceanu ne propune vizitarea periodica a punctelor de coagulare. “Iti dau sentimentul linistitor ca nu ai trait degeaba si ca pleci, poti sa iesi din scena oarecum impacat“… “Punctul SLAB este ca, pe masura ce te apropii de final, ambientul tau uman devine tot mai sarac. Te indrepti, pas cu pas, catre pustiul uman al vietii tale…  (“Intalnire cu un necunoscut” )

17. Punctul Andrei Plesu “Fiecare om îşi are „punctul lui de fierbere“, limitele şi destinul lui. … Inautenticul nu ştie că e inautentic. Iar cînd află e pe jumătate salvat.”

18. Punctele EvolaPunctul FERM cel ce poate sa-si comunice propria consistenta celui ce nu o are. Criteriul de certitudine ce se impune in acest punct este exprimat de principiul: Exista absoluta certitudine numai a acelor lucruri detinute de Eu in sine, a faptului ca sunt sau nu sunt, ca sunt astfel sau altfel… In acest punct crucial trebuie inteleasa diferenta dintre spontaneitate si vointa. Spontaneitate avem acolo unde, posibilul fiind identic cu realul, ceea ce este este numai ce putea sa fie, suita brutala de intamplare si dezlantuire. In schimb in vointa exista exces al posibilului fata de real, un punct de autarhie, de potestas domina actul ca extrema,  neconditionata ratiune a existentei lui sau a non-existentei lui, a modului de a fi ca act, numai unul din cele posibile. Pt. Evola “Punctul de plecare este universalul, terminus a quo, in el avem acea stare simpla a fiintei ce se afla pe sine, ca pura spontaneitate, ce nu poseda, ci pur si simplu exista“.

19. Punctele Barrès, (el isi nota in carnete punctele senzatiilor din curiozitate de a le simti din nou, cand timpul le va distila): “E o mare eroare sa concepi fericirea ca pe un punct fix, exista metode, dar nu rezultate. Emotiile de ieri deja nu ne mai apartin… “. Ne-ar trebui un tact, o clarviziune infinita. “Sunt constient ca diversele mele suflete nu se cunosc decat in mine, neavand alt punct de contact decat clarviziunea mea ce le creeaza, nu pot zburda impreuna.”

20. Punctul Plotinoare ce cautam nu este acest Punct, conceput ca un centru al sufletului? Sau trebuie sa gandim altceva, un punct unde, ca sa spunem asa, coincid toate centrele si sa consideram aceasta prin analogia cu centrul cercului concret? “…

21. Puncte Nechita

“In punctul de interes al zonei estetice, cu cat tipul de ideal propus este mai materializabil, cu atat entitatea poeziei care-l transporta devine mai perisabila.

“Punctul este cat un punct ;
iarba este cat un punct ;
norul este cat un punct ;
pamantul este cat un punct ;
soarele este cat un punct.
Punctul si cu iarba, sunt cat un punct.
Punctul si cu iarba si cu pamantul
si cu soarele
si cu stelele si cu tot cerul
sunt cat un punct.
Egale intre ele si cat un punct
fata de ceea ce este.”  ( Un om de cal)

Aleph! Iata punctul din care se vede sensul intregului” (Laus Ptolemaei,1968)

Cosmosul nu este decat un punct.   Traim in interiorul unui punct. Istoria  noastra nu este  decat  istoria punctului.  Ceea ce este inlauntru celui mai inlauntru, si e putin. Numai cuvintele nu au dimensiune. Ele au trecere  oriunde. Si fac launtrul launtrului. Un cuvant: oricare dintre cuvinte; orice cuvant este cat tot ceea ce este, dar este si inlauntru a tot ceea  ce este. ” ( Carte de recitire , 1972)

22. Punctul Roth scena erotica este punctul focal unde toate temele converg si unde se situeaza secretele cele mai ascunse“.

23. Punctul S.J.Perse ,  “in punctul de hipnoza al unui ochi imens locuit de pictor, ca ochiul insusi al unui ciclon avansand – toate lucurile raportate la cauzele lor originare si toate focurile se intersecteaza – e unitatea in sfarsit refacuta a diversilor reconciliati“.

24. Punctul FaulknerNefericirea face sa taca vocea explicativa care pune lucrurile la punct si care trage concluzii accesibile cuvintelor“.

25. Punctul  Eliade Intr-o intindere omogena si infinita unde nu este posibil punct de reper , si unde nici o orientare nu este valabila, hierofania reveleaza un PUNCT FIX ABSOLUT, un centru” (in “Sacrul si profanul“)

26. Punctul Breton faimosul Punct al Spiritului “unde viata si moartea, realul si imaginarul, trecutul si viitorul, comunicabilul si incomunicabilul inceteaza sa mai fie percepute drept contrarii”. (“Al doilea manifest”).

27. Punctul Michaux “Omul, fiinta lui esentiala, nu este decat un Punct. Doar acest punct este consumat de Moarte. Trebuie sa vegheze sa nu fie incercuit… Punctele pot pasi peste voi si va elimina. Sufla peste voi si va invadeaza. ” ( Un Point c’est Tout)

28. Punctului Vasile LovinescuUn popor poate sa aiba vizibil o istorie considerabila, spectaculara, dar fara importanta, deficitara in invizibil… Trebuie sa ai ochi de linx pentru ca privirea sa strabata zidurile groase ale istoriei aparente si sa ajunga in sanctuarul unei entitati, in inima ei vie, in punctul de interferenta unde se aud soaptele ursitoarelor ei“.



Anunțuri

Daena (III) – Misterium conjunctionis

nag-hammadi2Gnosticii au fost numiti, pe buna dreptate , adevarati hippies ai antichitatii. Multe din „cantecele” lor, au ramas pana astazi, precum melodiile Beatles-ilor. S-au strecurat prin istorie pana spre noi. Recunoastem unul din ele in lucrarea lui Jung, „Misterium conjunctionis” (1955-1956), din care mi-a retinut in special atentia, un capitol numit „Enigma din Bologna”, ce furnizeaza interpretari variate si „erudite”, in maniera alchimica, pentru apocrifa aparuta la Venetia in 1548, despre Aelia/Laelia. Gasim legaturi plecand de la Platon si enigmele sale din Republica, la „Corpus Inscriptionum Latinarium”, trecem prin anecdota tinerei ce-l cauta pe Maister Eckhart. Una din chei este „sed omnia”, alta considera pe Aelia ca un geniu/un spirit, conceptul de anima la Jung „incertissima amasia”, chiar unii o descifreaza ca fiind un arbore cosmic sau o mistificare, un psihism caracteristic evului mediu.aelialaelia1

Aelia Laelia Crispis
Nec vir nec mulier nec androgyna
Nec puella nec iuvenis nec anus
Nec casta nec meretrix nec pudica
sed omnia sublata
Neque fame neque ferro neque ueneno
Sed omnibus
Nec coelo nec aquis nec terris
Sed ubique iacet
Lucius Agatho Priscius
Nec maritus nec amator nec necessarius
Neque moerens neque gaudens neque flens
Hanc nec molem nec pyramidem nec sepulchrum
Sed omnia
Scit et nescit cui posuerit

( Sa ma scuze si corecteze latinistii, e doar o rapida traducere !)

Cea din soare, Cea din luna, Cea unduioasa
Nici barbat, nici femeie nici androgina
Nici tanara fata, nici tanar barbat, nici batrana
Nici casta, nici prostituata, nici pudica
Ci Totul
Luata nu de foame, nici de fier, nici de otrava
Ci de Totul
Nu e nici in cer, nici in ape, nici pe pamant
Ci peste Tot
Cel Luminos, Cu o natura buna, Vechi
Nici sot, nici amant, nici parinte
Nici suparat, nici bucuros, nici plangand-o
Nici edificiu, nici piramida, nici mormant
Ci Totul
El stie si nu stie ce a pus si pentru cine.

Pronuntand parola „Platon”, cei cu orientare filosofica, daca au rezistat introducerii, ca un anti-reflex, atasandu-se pozitiv lui „philotimos” ( cu sens de „cel motivat”), sper sa guste informatia; departe de mine orice pretentie. Deci in Republica, Cartea V, e pomenita enigma: „un barbat ce nu e barbat, vede si nu vede, o pasare ce nu e pasare, intr-un arbore ce nu e arbore si o loveste cu o piatra ce nu e piatra”, cu o solutie cat se poate de profana : « un eunuc chior a atins usor cu o piatra-ponce un liliac suspendat de un maracine ».
Nu sunt gnosticii primii care s-au gandit la o solutie rezultand din asociatia religie-filosofie-poezie, dar, spre deosebire de citatul de mai sus, mesajul lor e cumva altfel codat, se inscrie intr-un discurs cu dubla semnificatie, ce ne conduce spre ecrits_gnostiquesun secret exprimat prin enigma si simbol. Nu stiu daca asta era intentia gnostica, (personal am o rezonanta aparte cu unul din textele de la Nag Hammadi descoperite  in 1945, „Tunetul„, dupa ce am parcurs cu rabdare cele 1800 pg., din editia din noiembrie 2007, de la Galimard-Pleiade) , filosoful-specializat ar putea enunta asa: „poetul nu mai e un filosof ce se ignora, ci un teolog ce intervine, pentru a transmite, cu prudenta, un adevar la care Filosofia i-a permis accesul„.

Inainte de a atasa textul Tunetului, sa relatam si anecdota legata de Eckhart, , premergatoare deci, cu 200 de ani, Enigmei de la Bologna.

O tanara vine la  manastirea « Fratilor ce se roaga » si cere sa-i vorbeasca maestrului Eckhart. Portarul (gardianul) ii zice :
– Pe cine sa anunt ?
Ea rapunde :
–          Nu stiu.
–          De ce nu stii ?
–          Pentru ca nu sunt nici fecioara, nici sotie
nici barbat, nici femeie
nici vaduva, nici tinerica
nici stapana, nici sluga, nici valet
Gardianul cauta  pe Eckhart :
–          Veniti sa vedeti creatura cea mai misterioasa de care am auzit vreodata, lasati-ma sa va insotesc, intrebati-o :
–           – Cine ma cauta ?
Tanara ii raspunde ca mai inainte gardianului. Eckhart ii spune :
–          Discursul tau copila e adevarat si subtil, ce intelegi prin asta ?
–          « daca eram fecioara, as fi inocenta primara
daca eram sotie, as fi avut mereu Verbul etern in suflet
daca eram barbat, as fi luptat viguros cu greselile mele
daca eram femeie, as fi fost intotdeauna fidela iubitului meu
daca eram vaduva, as fi suspinat dupa cel iubit si pierdut
daca eram sluga, as fi umila si ascultatoare lui Dumnezeu si tuturor creaturilor
daca eram valet, as fi lucrat dur si as fi servit stapanului meu cat mai bine.
din toate astea nu sunt nici una, sunt ceva ce pare a fi altceva si merg pe Calea mea.
Maestrul Eckhart se intoarce la invataceii lui si le spune :
« – Am vorbit cu persoana cea mai perfecta pe care am intalnit-o vreodata »

E prea lunga intentia aceasta, de a mai adauga o calitate “Daenei” – “cea revelata”. Textele de la Nag Hammadi sunt din sec.III, voi renunta (greu !!!)  sa postez aici toata „poezia”.

Eu sunt prostituata si virtuoasa

Eu sunt prima si ultimanaghammadi1

Eu sunt cea onorata si cea dispretuita

Eu sunt femeie si fecioara

Eu sunt mama si fiica

Sunt madularele mamei mele

Eu sunt sterila si cea cu multi copii

Eu am multe casatorii si sunt fara sot

Eu sunt moasa dar si cea care naste

Eu sunt consolarea propriilor dureri

Eu sunt logodnica si logodnic

Si sotul meu m-a nascut

Eu sunt mama tatalui meu si sora sotului meu si copilul meu e el

[ … ]

Cei ce ma vor gasi vor trai si nu vor mai muri.

Acum deschid intamplator Tao te King, la cap. VI, si-mi vine, in acelasi timp, in minte, chiar si un text filocalic…

Spiritul Vaii e cel ce nu moare
Este numit si Femela Misterioasa ( a profunzimii)
In poarta Femelei profunzimii se afla
Radacina Cerului si a Pamantului.