Motto: Fugi de-aici, esti visator! Sau, esti abstract! Ce ne tot adaugi Puncte si puncte!
Caut alti visatori de puncte, “visatori punctuali” carora sa nu le lipseasca simtul umorului. In “punctul de gasire” vom fi toti fata in fata, nimic nu ne va mai fi invizibil. Vom cadea in delirul perpetuu de a ne spune totul. Am tot adunat puncte si in 2010, sperand sa gasim punctul pe care il neglijam: PUNCTUL COMUN.
seria de puncte va continua …
1. Punctele Cellei Serghi : ” cauza neintelegerilor … trebuie sa fi fost punctul de plecare gresit asa cum se intampla cand sari un ochi de la impletiturile cu andrele, dupa care totul iese rau. Daca iti dai seama numaidecat de punctul gresit si ai curajul sa desfaci pana acolo, totul se poate indrepta. Alteori iti dai seama tarziu, cand lucrul este prea avansat, si, neavand curajul sa desfaci, iti spui: “Lasa, voi cauta sa dreg pe cat se poate, nu se va baga de seama. Ce Dumnezeu, nu e decat un singur punct gresit! …” Dar atunci te poticnesti la fiecare rand, si ochiurile gresite se inmultesc, si nu mai stii cum sa repari greseala dintai.” ( Panza de paianjen, 1938).
2. Punctele lui JUNG
Punctul de cotitura “un punct exista in jurul varstei de 35 de ani, cand lucrurile incep sa se schimbe, este primul moment al umbrei vietii, al prabusirii spre moarte. Este clar ca Dante a gasit acest punct si toti cei ce vor citi Zarathustra vor vedea ca Nietzsche l-a descoperit de asemenea. Aparitia acestui punct e simtita in diferite moduri, unii oameni il neaga, altii se avanta spre el, si ceva important se intampla inca cu ce vine din exterior. Daca nu zarim un lucru, Destinul o face in locul nostru“.
Punctul de sprijin-Jung “Noi posedam cateva puncte de sprijin pentru a intelege ca inselaciunea sentimentala a luat proportii de neconceput… sunt sigur ca suntem prizonieri ai sentimentalitatii si, prin urmare, trebuie sa fim de acord ca aparitia in civilizatia noastra a unui profet al insensibilitatii e compensatoriu”.
3.Punctul lui Isaac Luria, acel punct infinit de mic, poate chiar ultimul punct al Cartii Sfinte, unde Dumnezeu s-a retras, pentru a lasa creatia creaturilor sale. A abandonat-o precum o regiune din interiorul lui, un fel de spatiu mistic, si-a sacrificat propria divinitate. Creatia insasi e abdicare a sa, dar e o abdicare … voluntara. Abandonul in care ne-a lasat Dumnezeu este maniera lui de a ne mangaia. E o abdicare prin care ne face sa existam. Creatia pentru Dumnezeu nu a constat in a se extinde, ci a se retrage.
4. Punctul Jabès , punctul din pragul portii, unde “nu uita niciodata ca esti nucleul unei rupturi”. (“Le livre des questions”, 1963-1973).
5. Punctul Gammil “Traiti viata ca si cum ar fi fost creata pentru a traversa un punct, un eveniment unic. Pentru punctul acesta va pregatiti, fara teama, fara neliniste, doar cu atentie”.
6. Punctul Robert Desnos (1900-1945), Printr-un punct situat intr-un plan/Nu poti trasa decat o perpendiculara pe acel plan/Asa se spune …/Dar prin toate punctele planului meu/Putem trece toti oamenii, toate vietatile pamantului/Si atunci perpendiculara voastra ma face sa rad/Si nu doar oamenii si animalele/Ci inca atatea lucruri/Pietre/Flori/Nori/Tatal meu si mama mea/O corabie cu panze/o teava/si daca imi place/patru sute de milioane de perpendiculare. (1939 – “La géométrie de Daniel”)
7. Punctul Tzara – Punctul de intalnire – “Puteti spune care a fost intalnirea capitala a vietii? Pana in ce punct aceasta intalnire va da impresia de destinat? de necesar? “. (1933 , in “Minotaure”)
8. Punctul AGRIPPA (Ἀγρίππας), care e definit in primul din cei 5 “tropi” ai scepticului grec: “de indata ce un punct este contestat de cineva devine un PUNCT OBSCUR“. Daca pentru aceeasi intrebare putem gasi un raspuns diferit, suntem in dezacord. Dezacordul e un efect produs de emotie, nu neaparat de forta argumentarii raspunsului. Nici o afirmatie gratuita nu poate fi luata drept adevar. Probabil ca e un punct important, acest Punct Obscur, caci de aici se poate intra usor in Cercul Vicios, te poti Opri Dogmatic sau Regresa la Infinit.
9. Punctul Bruckner “Fericirea, facandu-te sa visezi, ramane punctul de fuga al unei dorinte vii si vorace.”
10. Punctele Blanchot (1907-2003)
“Da, sunteti atat de imobil, priviti un singur PUNCT, va regasesc mereu in fata acelui punct… E teribil sa-ti imaginezi ca nu puteti parasi acel punct, ca ii consacrati toate fortele, si ca poate ca acel punct nu e fix. Incerc sa evoc punctul. As putea sa-i spun ca, de fapt, acel punct era ea. Dorinta de a fi cu ea trecea prin acel punct, era orizontul meu… Dar ea ajuta: “Nu sunt prea sigura de mine”, si am protestat : “Ei bine, eu sunt sigur de tine, eu nu sunt sigur decat de tine”… Ea trebuie sa inainteze acum, cu toata liberatatea de care era capabila, catre punctul catre care isi imagineaza ca privesc… un punct de gravitatie care nu lasa loc decat asteptarii…”
“Un NU la un om care spunea aproape intotdeauna DA era teribil. El reprezenta punctul secret de ruptura, indica zona de la care ne considera, si considera chiar propria suferinta ca disparute.” ( “Le dernier homme” – 1957)
Punctul-Cer “Nu vom suporta ca cerul este de fapt un simplu punct. Daca n-ar fi fost un punct, daca nu era la fel de infim ca varful unui ac, cum l-am fi putut suporta? Vrei sa spui ca cerul se infinge in noi ca varful unui ac? Da, asa e! Este deci acesta punctul care strapunge cele mai indepartate amintiri. El conduce calmul. E un moment unic. Cert vom atinge acolo ceva, ce vine pe neasteptate, ce apare cand contrariul era asteptat…”
11. Punctul Simone Weil , Punctului cunoasterii supranaturale in care te intrebi: “Cum ar putea sa ma iubeasca? Si totusi in strafundul meu, un PUNCT din mine insumi, nu ma putea impiedica sa ma gandesc tremurand de frica ca poate, in ciuda tuturor, el ma iubeste.”
12. Punctul Bousquet “Nu sunt un adevarat scriitor. Nu mi-am dorit decat sa gasesc un loc, un PUNCT CONCRET, un pol vizibil si nevazut in care existenta, ea singura, va bulversa poezia, adica viata la sursele ei.“
13. Punctul Descartes (1596-1650) : daca intr-un singur PUNCT al filosofiei mele se gaseste ceva fals, atunci tot restul filosofiei nu valoreaza nimic. Metoda carteziana se rezuma astfel: trebuie gasit PUNCTUL DE PLECARE FERM, indestructibil. Renunt la toate opiniile, nu mai cred nimic fara o proba perceputa de mine insumi… Considera Descartes ca timp de mai bine de 2000 de ani am pornit din “puncte de plecare” false, desi cursa a fost intotdeauna aceeasi … si parcursul.
14. Punctului lui Claudel “Aritmetica si geometria pleaca de la principiul unei existente unice, pe care o 
traduc printr-un PUNCT. Spunem despre un lucru ca nu mai este ( in franceza : qu’il n’est point ), pentru a exprima negatia cea mai absoluta. Punctul e un semn pur, independent de toata experienta exterioara pozitiva. Ori, aceasta posibilitate de a concepe realitatea prin PUNCT implica sa poti concepe o alta, secundara, identica, la nesfarsit. Aceasta putere continua, actualizata sau nu, este desemnata prin linie. Acest PUNCT UNIC ne da ideea de initiere si plecare. Un punct secund ne da ideea de directie. O serie de puncte interdependente nascand unul din altul in asa fel incat nu putem ajunge la ultimul fara sa treci prin toate celelalte, ne furnizeaza ideea de dreapta, de paralela, de perpendiculara. O serie de puncte, toate separate printr-un numar egal de unitati de un punct de plecare unic, ne da ideea de cerc si de curba.“ ( “Traité de la Co-naissance” – L’art poétique – 1907):
15. Punctul Haber – punctul rationalitatii “Se comporta rational cel ce e capabil de a actiona sau a gandi pana in punctul in care reflexivitatea sa devine critica, cel care pune la incercare sistematic principiile, normele si ipotezele la care recurge, cel care in in fata problemei e suplu, ajusteaza ipotezele in functie de context, confrunta puncte de vedere, admite contradictii, stie sa-si revada pozitia si e dispus in momentul alegerii sa adopte cel mai bun dintre argumentele cu care a fost confruntat.”
16. Punctele Liiceanu: “Fiecare viata are noduri de existenta, PUNCTE DE COAGULARE, cel mai adesea generate de acei oameni care, intrati in viata noastra, au precipitat de fiecare data un potential al vietii intr-o figura ferma a ei.” Gabriel Liiceanu ne propune vizitarea periodica a punctelor de coagulare. “Iti dau sentimentul linistitor ca nu ai trait degeaba si ca pleci, poti sa iesi din scena oarecum impacat“… “Punctul SLAB este ca, pe masura ce te apropii de final, ambientul tau uman devine tot mai sarac. Te indrepti, pas cu pas, catre pustiul uman al vietii tale… (“Intalnire cu un necunoscut” )
17. Punctul Andrei Plesu “Fiecare om îşi are „punctul lui de fierbere“, limitele şi destinul lui. … Inautenticul nu ştie că e inautentic. Iar cînd află e pe jumătate salvat.”
18. Punctele Evola: Punctul FERM cel ce poate sa-si comunice propria consistenta celui ce nu o are. 
Criteriul de certitudine ce se impune in acest punct este exprimat de principiul: Exista absoluta certitudine numai a acelor lucruri detinute de Eu in sine, a faptului ca sunt sau nu sunt, ca sunt astfel sau altfel… In acest punct crucial trebuie inteleasa diferenta dintre spontaneitate si vointa. Spontaneitate avem acolo unde, posibilul fiind identic cu realul, ceea ce este este numai ce putea sa fie, suita brutala de intamplare si dezlantuire. In schimb in vointa exista exces al posibilului fata de real, un punct de autarhie, de potestas domina actul ca extrema, neconditionata ratiune a existentei lui sau a non-existentei lui, a modului de a fi ca act, numai unul din cele posibile. Pt. Evola “Punctul de plecare este universalul, terminus a quo, in el avem acea stare simpla a fiintei ce se afla pe sine, ca pura spontaneitate, ce nu poseda, ci pur si simplu exista“.
19. Punctele Barrès, (el isi nota in carnete punctele senzatiilor din curiozitate de a le simti din nou, cand 
timpul le va distila): “E o mare eroare sa concepi fericirea ca pe un punct fix, exista metode, dar nu rezultate. Emotiile de ieri deja nu ne mai apartin… “. Ne-ar trebui un tact, o clarviziune infinita. “Sunt constient ca diversele mele suflete nu se cunosc decat in mine, neavand alt punct de contact decat clarviziunea mea ce le creeaza, nu pot zburda impreuna.”
20. Punctul Plotin “oare ce cautam nu este acest Punct, conceput ca un centru al sufletului? Sau trebuie sa gandim altceva, un punct unde, ca sa spunem asa, coincid toate centrele si sa consideram aceasta prin analogia cu centrul cercului concret? “…
21. Puncte Nechita,
“In punctul de interes al zonei estetice, cu cat tipul de ideal propus este mai materializabil, cu atat entitatea poeziei care-l transporta devine mai perisabila.“
“Punctul este cat un punct ;
iarba este cat un punct ;
norul este cat un punct ;
pamantul este cat un punct ;
soarele este cat un punct.
Punctul si cu iarba, sunt cat un punct.
Punctul si cu iarba si cu pamantul
si cu soarele
si cu stelele si cu tot cerul
sunt cat un punct.
Egale intre ele si cat un punct
fata de ceea ce este.” ( Un om de cal)
“Aleph! Iata punctul din care se vede sensul intregului” (Laus Ptolemaei,1968)
“ Cosmosul nu este decat un punct. Traim in interiorul unui punct. Istoria noastra nu este decat istoria punctului. Ceea ce este inlauntru celui mai inlauntru, si e putin. Numai cuvintele nu au dimensiune. Ele au trecere oriunde. Si fac launtrul launtrului. Un cuvant: oricare dintre cuvinte; orice cuvant este cat tot ceea ce este, dar este si inlauntru a tot ceea ce este. ” ( Carte de recitire , 1972)
22. Punctul Roth 
“scena erotica este punctul focal unde toate temele converg si unde se situeaza secretele cele mai ascunse“.
23. Punctul S.J.Perse , “in punctul de hipnoza al unui ochi imens locuit de pictor, ca ochiul insusi al unui ciclon avansand – toate lucurile raportate la cauzele lor originare si toate focurile se intersecteaza – e unitatea in sfarsit refacuta a diversilor reconciliati“.
24. Punctul Faulkner “Nefericirea face sa taca vocea explicativa care pune lucrurile la punct si care trage concluzii accesibile cuvintelor“.
25. Punctul Eliade “Intr-o intindere omogena si infinita unde nu este posibil punct de reper , si unde nici 
o orientare nu este valabila, hierofania reveleaza un PUNCT FIX ABSOLUT, un centru” (in “Sacrul si profanul“)
26. Punctul Breton faimosul Punct al Spiritului “unde viata si moartea, realul si imaginarul, trecutul si viitorul, comunicabilul si incomunicabilul inceteaza sa mai fie percepute drept contrarii”. (“Al doilea manifest”).
27. Punctul Michaux “Omul, fiinta lui esentiala, nu este decat un Punct. Doar acest punct este consumat de Moarte. Trebuie sa vegheze sa nu fie incercuit… Punctele pot pasi peste voi si va elimina. Sufla peste voi si va invadeaza. ” ( Un Point c’est Tout)
28. Punctului Vasile Lovinescu “Un popor poate sa aiba vizibil o istorie considerabila, spectaculara, dar fara importanta, deficitara in invizibil… Trebuie sa ai ochi de linx pentru ca privirea sa strabata zidurile groase ale istoriei aparente si sa ajunga in sanctuarul unei entitati, in inima ei vie, in punctul de interferenta unde se aud soaptele ursitoarelor ei“.
Filed under: Cultura | Tagged: Blanchot, Bousquet, Breton, Brukner, Cella Serghi, Claudel, desnos, Eliade, Evola, Faulkner, Jung, Nechita Stanescu, puncte, Tzara, Vasile Lovinescu | 17 Comments »
Gnosticii au fost numiti, pe buna dreptate , adevarati hippies ai antichitatii. Multe din „cantecele” lor, au ramas pana astazi, precum melodiile Beatles-ilor. S-au strecurat prin istorie pana spre noi. Recunoastem unul din ele in lucrarea lui Jung, „Misterium conjunctionis” (1955-1956), din care mi-a retinut in special atentia, un capitol numit „Enigma din Bologna”, ce furnizeaza interpretari variate si „erudite”, in maniera alchimica, pentru apocrifa aparuta la Venetia in 1548, despre Aelia/Laelia. Gasim legaturi plecand de la Platon si enigmele sale din Republica, la „Corpus Inscriptionum Latinarium”, trecem prin anecdota tinerei ce-l cauta pe Maister Eckhart. Una din chei este „sed omnia”, alta considera pe Aelia ca un geniu/un spirit, conceptul de anima la Jung „incertissima amasia”, chiar unii o descifreaza ca fiind un arbore cosmic sau o mistificare, un psihism caracteristic evului mediu.
un secret exprimat prin enigma si simbol. Nu stiu daca asta era intentia gnostica, (personal am o rezonanta aparte cu unul din textele de la Nag Hammadi descoperite in 1945, „Tunetul„, dupa ce am parcurs cu rabdare cele 1800 pg., din editia din noiembrie 2007, de la Galimard-Pleiade) , filosoful-specializat ar putea enunta asa: „poetul nu mai e un filosof ce se ignora, ci un teolog ce intervine, pentru a transmite, cu prudenta, un adevar la care Filosofia i-a permis accesul„.
Gabi a lu' Ursu Blog 