Terapie in culori de toamna

Motto: Am zis: binenteles ca arborii decad din melancolia noastra, din dorinta, din dorul de vedere, de inverzire … ”

( Nichita Stanescu – Scriptura Intaia )

Ma invata pe vremuri un intelept prieten al meu: „cand nu esti bine, imbraca locul si starea aceea cu o culoare. Daca nu te ajuta imaginatia, sa o ajuti tu, iesi la plimbare. Am iesit, cativa pasi, sa transform acest „eu si gandurile” in „eu si culorile” … fara analiza, spune el, deci , ce raman?  „culorile„.

Toate trebuiesc eliberate.

Pe ulita mea

Imaginez un culoar, sau o poteca. O actiune inceputa trebuie dusa la implinire.

P1080664

Vezi si din alt unghi. Cand nu e rod, te trage inapoi pentru ca orice inceput vrea sa devina preaplin. O poteca e un culoar, deschideri potentiale vin spre tine, locurile se deschid in timp ce treci, si tot ce iese pe acolo SE ELIBEREAZA.

P1080672

E usor, diafan sa capeti unitati de forta vitala.

P1080643

…in spatele oricarei revolte haotice e seninul.

P1080645

… nu esti obligat intotdeauna sa folosesti frunzele acelea calde – cuvintele …

P1080646

…calmeaza pasiunile roze! …

P1080652

… da culoare aurie  la tot ce se aseaza acum intr-un potir al gandirii plate …

P1080650

… apasarea aceea nu o numesti nicicum. Chiar daca e gri … pui o culoare.

P1080674

…te imbraci cu o culoare, respiri culoare, pana e senin.

P1080683

… te lepezi de pasiunile in ciorchine, te lepezi de promisiuni si de juraminte…

P1080688

Intelepciunea vanata, pala, nici ea nu-ti este acum de folos…


UPDATE – si aceleasi culori in iarna

E alb si gri, forme acoperite de zapada, sunetele omatului urca pufos din talpi spre frunte …

Nu toate potecile concorda cu utilitatea imediata …

Pana si gheata ne poate trezi interesul … unitati inghetate

Fructele rosii, ca niste himere, o memorie afectiva  incercuita de albul uitarii.