Dictionar paradoxal – o joaca

Va doresc tuturor celor ce viziteaza acest blog, cu ocazia acestor sfinte sarbatori sa va regasiti sufletul luminos, sa gasiti calea spre fericire si sa pasiti cu incredere,  iubire si speranta in lumina binelui.Pentru a nu ma complace in singuratate si lipsa de dialog,  pentru dinamism, pentru deschidere  si pentru a face mai bine cunostinta, voi crea acest topic, care nu e chiar unul original, l-au mai tentat si altii, cu un fel de „leapsa” scoasa dintr-un sertar de amintiri voioase, de aceea voi crea cate un „ping”  spre bloguri vizitate de mine,  care pot comenta sau nu, ma gandesc chiar si la un premiu de participare ce va fi mai substantial decat un iepuras de ciocolata,  in care se regula este urmatoarea:

1. Se pune o intrebare simpla, de genul : ce e recele? ce e caldul?
2. Raspunsul nu trebuie sa fie unul logic neaparat,  se poate tenta paradoxul.
3. In final se pune o intrebare continand un element din Raspuns, evitand circularitatea. Fiecare va raspunde la intrebarea precedentului si va pune la randul lui o intrebare.

Cei cu care ma jucam, pornind de la un fir de nisip, obtineau cam asa:

Ce e nisipul? Praf ce picura din soare , ploaie uscata.  Ce e PLOAIA?

Ploaia e un fel de spasm al naturii. Ce e NATURA?

Natura e un personaj cu care dialogam. Ce e PERSONAJUL?

Personajul e fiinta descompusa a autorului intr-un roman. Ce e ROMANUL?

Romanul…un alt cadru in mintea fiecaruia cu aceleasi replici … ce e o REPLICA?

Replica e manunchiul de ganduri ce nu strabate transparenta. Ce e GANDUL ?

Gandul e…memoria memoriei tale intr-un sistem aleatoriu.CE e MEMORIA?

Memoria e unica proba personala ca Timpul nu e relativ. Ce e TIMPUL?

Timpul…e un fir de ata Infinit,atat de infinit incat se poate roti,se poate plia…se poate vantura printre spatii….Ce e INFINITUL?

Infinitul e Locul unde se duc toate cand nu mai au Loc… Ce e LOCUL?

LOCUL e amplificarea linilor unui punct… ce e un PUNCT?

Punctul este urma nostalgica a unei picaturi. Ce e NOSTALGIA?

Nostalgia e constientizarea pierderii a ceva din tine.Ce e PIERDEREA a ceva?

Pierderea este o faramitare, recompunerea faramitarii nemaifiind acelasi intreg. Ce este PARTEA?

Partea e strainul nou.Ce e NOUL?

Noul este sa gresesti un pas de dans. Ce e DANSUL?

Dansul…e chemarea unui dor.Ce e DORUL?

Dorul e ceva ce n-am reusit sa traduc inca … in franceza (nostalgie, manque, douleur de l’absence, dechirure de la separation),   ce e SEPARATIA?

Separatia e…inregistrarea unui vid intre aceleasi proprietati.Ce e VIDUL?

Vidul este a nu da un RASPUNS. Ce e RASPUNSUL?

Raspunsul e forma de a intelege intrebarea.Ce e FORMA?

Forma este energia din-afara unui continut. Ce e AFARA?

Afara este siguranta ca exista un dincolo. Ce e DINCOLO?

Dincolo e cand nu mai ai nici un punct de sprijin; cand nu poti da nume nici sunetelor nici tacerii, nici ratiunii nici emotiei… fara incotro.  Si totusi dicolo e un ceva din aici.  Ce vrea sa zica INCOTRO?

Incotro e indecizia de-a face o alegere privind neaparat directia…si vrea sa zica ca esti confuz…adica parca ai alege rational ceva si parca nu, caci nici irationalul nu ti se pare o eroare…Ce e totusi DIRECTIA?

Directia e cautarea lucida, in succesiune, cand exista reper in spatiul liberatii tale absolute. Altfel, raportata la Infinit, nu are sens, e extravaganta, e ineditul! Ce e REPERUL?

Reperul este acolitul imediat,din largul extrinsec al segmentului unei lumi.Ce e SEGMENTUL?

Segmentul e o dubla limitare a oricarui curaj, e rigoare aplicata. Ce e LIMITA?

Limita e linia inaintea careia totul e LIBER,dupa care deja intervine oprimarea libertatii.Ce e LIBERTATEA?

Libertatea e suma gesturilor ce ne apartin cu adevarat. Chiar daca parem liberi sa o cautam, o facem, de fapt, foarte rar. Ce e GESTUL?

Gestul e „flexul” prin care iti repui actionar dorinta.Nu am spus reflex din motivul ca identifica mai mult.Suntem permanent supusi gesturilor…iar reflexele duc doar la ideea de automatism.Ce e FLEXIA?

‘Flexia’ e probabil modul cel mai inteligent de a opune o rezistenta. Ce e REZISTENTA?

Rezistenta e ‘calitatea unui corp de a rezista la actiunea unui alt corp (care tinde sa-l rupa;  forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni’… din dex … ce-i DEX-ul?

DEX-ul e indexul celor ramasi fara imaginatie. Ce-i IMAGINATIA?

Dex-ul e indexul celor satui de imaginatie.  ce-i REZISTENTA totusi,  si ce-i SATIETATEA?

Rezistenta e ritmul care nu lasa timp liber,timp de respiro,de slabiciune…;si e speranta ascunsa a imbarbatarii….e foarte ciudat sa ti se spuna mereu sa fi tare…sunt om si vreau sa fac greseli…Ce e GRESEALA?

ooouuuppp ! Greseala si satietate!Ca sa nu ne ramificam, si sa nu mai cautam definitii cu dictionarul, vom defini repede, in urgenta:

Greseala ca o conexiune fara satietate la un adevar,

satietatea ca o greseala de conexiune, adica cu economie,… la inteligenta,

si conexiunea ca antrenare nesatioasa, dar gresita si imposibila in ipotezele altuia. Ce e URGENTA?

Urgenta e suma problemelor inevitabile…e iesirea din normalul lucrurilor trecand cu dezinvoltura deasupra a toate actiunilor efective.Ce e INEVITABILUL?

Inevitabilul e cea mai usoara alegere, e pre-stiinta a sufletului. Ce e USORUL ?

…usorul e in incheietura mainii de a nu da amploare nici unei miscari…ce e AMPLOAREA?

Amploarea e cand tandretea atinge si creierul partenerului nu doar … 🙂 ce e TANDRETEA?

Tandretea e adeseori doar o masca frumoasa pentru carnaval,  si particularul ei tine de cat se poate prelungi carnavalul…o viata ar fi unul din idealuri.CE e IDEALUL?

Idealul e lumina ce avanseaza in locul tau, cand tu cedezi pasul. Care e LOCUL tau?

Locul meu e in banca vietii,cu toate temele facute…si fara chiul.Care ar fi TEMELE?

Temele sunt metode de a actiona pentru a te depasi pe tine insuti. Ce e METODA?

Metoda e calea sintetizata de a pompa o reactie.Ce e REACTIA?

Reactia e atunci cand creezi o contradictie, cand te dezbraci de indiferenta generalizata. Ce e INDIFERENTA?

Doar nu credeati ca scapati de mine, fanaticul, sectarul, deci  sunteti indiferenti? … asta e egoismul si nu e indiferenta ! … Cine sunt eu EGOISTUL?

Egoismul e relatia ce o ai cu criza ta si modul cum o infasori cu personalitate. Egoticul rezerva pasiunile intelectuale pentru joaca din interioritatea sa, spre deosebire de fanatic care le transporta in viata exterioara. Sectarul are in plus de fanatic ideea de a deveni contagios, din prea multa stima pentru umanitate. Continuam deci cu intrebari, ce e PERSONALITATEA?

Personalitatea e relevarea sinelui. Ce e SINELE?

Interventie savanta si morocanoasa :  La mare topic, mi-as permite sa va intreb oarecum schizofrenic: ce este INTREBAREA, INTEROGATIA? de ce vreme ce folositi concepte, definiti-le!

Non-conformismului, si schizofrenia speculativa nu e chiar asa de penibil de suportat. Avem prea mult curaj sa spunem orice. Nu cautam pe ‘marele topic’ un vocabular al disciplinei mentale, cum se pare ca e pentru multi, o serie de necesitati logice. Voi defini Sinele ca cel caruia ii punem intrebarile esentiale, ca sa ajung la Intrebarea ta despre Intrebare. Poate ca INTREBAREA e o tentatie, o nostalgie, o dorinta de perplexitate, o vocatie, o veriga dintr-un lant infinit, o dorinta de a atinge un capat fara Capat. Dar poate ca Intrebarea e doar o inlantuire imaginativa, tendinta de a calma o tensiune, ca o supapa, prea dependenta de INTELECT. Dreptul la intrebare e geamanul libertatii noastre. Ce este LIBERTATEA?

Libertatea e afinitatea la independenta prin zbor nelegat,prin pasi facuti din tine spre directii ce in principal tu le vezi.Ce e ZBORUL?

Zborul e destinul aripii. … Dar poate el e si o cadere inversa. Ce e ARIPA?

Aripa e distinctia zborului.Ce e DISTINCTIA?

Distinctia e o pata, e amprenta penei aripii, e lumina cand totul e sombru sau ‘stea neagra pe cer alb’, e o iluzie cand o confundam cu proprietatea ce diferentiaza… Ce e AMPRENTA?

Amprenta a orice e parafa a orice…e identificarea a orice, cand orice lipseste…e justificarea ca acel orice exista ca orice…CE e ORICE??

Orice e ceva-ul acela ca o sfera a carui centru e peste tot si circumferinta e nicaeri. Ce e CENTRUL?

Centrul e…masa punctului din care toate pornesc si spre care aceleasi toate converg…e neaparat tintuit in existenta prin „toate cate pornesc si aceleasi toate cate converg”…e glomerulul prim, nascator caci ca ceva sa porneasca din el, ar insemna o prefiintare a acelui ceva…in forma redusa, microforma…iar acel ceva sa converaga spre el, ar fi datorita incapacitatii acelui ceva de a supravietui fara o relegatura cu Centrul…Ce e GLOMERULUL??  sau Glomerula??…asa e corect!

Glomerula e fructul-compus, ca un ghem din fire-culori, din fire-timpuri, din fire-spatii, din fire-idei, o forma aparenta tinzand spre rotunjime, nefiind rotunda inca… Ce e GHEMUL?

Ghemul e cea mai stransa forma in care poti cuprinde un fir…e inghesuiala care tine firul in suc propriu, printre fir si replierea lui de mai multe ori…e astfel,din pct de vedere al firului,o mare de „oglinzi” in care isi vede acelasi eu lipit de alt eu si de altul si nu atat de eu cat de clona lui perfecta…CE e CLONA?

Clona e proba imperfectiunii artificialului in tentativa de a invinge Timpul, e capcana EU-lui de a ramane fara viitor, caci multiplicarea aceasta e, paradoxal, contrara noului. Ce e VIITORUL?

VIITORUL e timpul de maine gandit azi.Ce e AZI?

AZI e adierea vantului care iti rascoleste gandul si risipeste puful de papadii, e plinatatea rasaritului nou; e suma a ceea ce ai, pentru care trebuie sa fii multumitor. Ce e MULTUMIREA?

Multumirea inseamna sa recunosti mereu pe Cel ce te Sprijina. Inseamna sa nu lasi mereu gandul nenascut in haosul virtual, ci sa-l manifesti recunoscator.  ( dar e si Multumirea e saturarea cu acel ceva de care esti multumit, neaparat atunci cand nu mai poti asimila acel ceva… ) Ce e SPRIJINUL?

Sprijinul e atela oferita sau nu,deci existenta in apropiere fara aportul cuiva in mod precis…care face greutatea ta sa fie mai usoara…Ce e GREUTATEA?

Greutatea e balastul ce impiedica de multe ori sinceritatea, e tendinta de impotmolire. Greutatea ca asimilare e anti-masura moderatiei. Asimilarea e legarea inceputului si sfarsitului. Ce e MODERATIA?

Moderatia e cunoasterea si constantza necesarului.Ce e NECESARUL?

Necesarul e ceea ce scapa Intamplatorului. Ce e INTAMPLAREA?

Intamplarea e absurdul explicit.CE e ABSURDUL?

Absurdul e ceea ce se intampla cand epuizam teatrul realitatii, e hidra rarului, arbitrarului si subintelesului, ce are nevoie de noi cuvinte-situatii-problema. Ce e TEATRUL?

Teatrul e apa-oglinda a realitatilor vietii…CE e REALITATEA?

Realitatea e atunci cand EL si EA descopera ca relatia lor nu mai e aceeasi. Ce e DESCOPERIREA?

Descoperirea e atunci cand ai impresia ca stii ce vezi in fata ta…CE e IMPRESIA?

Impresia e haina cunostintei… o imbraca, sau o dezbraca cel ce se hraneste cu vorbe… ce e CUNOSTINTA?

Cunostiinta e ceea ce nu mai trebuie motivat, fiind universal valabil doar prin nume…cuvant…fiind definita prin ea insasi.  Cunostiinta e o suspendare completa a indoielii si ratacirii. E o forma originala de comunicare, ce nu vine din cuvinte, si nu e tradusa in cuvinte. Ce e INDOIALA ?

Indoiala e…cautarea unui cusur cand ceva pare prea perfect…e gestul care demonstreaza ca suntem urmariti de imperfectiune si desi aspiram spre contrariul ei, nu vrem niciodata sa o acceptam…din un egoism prea inradacinat si un „numai pentru noi” prea dezvoltat. CE e RADACINA?

RADACINA e impletirea izvoarelor din care te adapi. Ce e ADAPAREA?

Adaparea e recompensa insetatului. Pentru a te adapa trebuie deja sa stii sa-ti faci palmele caus, si sa gasesti izvorul bun. Ce e SETEA?

Setea e exprimarea exterioara a unei nevoi interioare…a unei satisfaceri de cerinta…ce e CERINTA?

Cerinta e ceea ce ti-ar place sa-ti spuna, cand vine sa te ceara. Ce e PLACEREA?

PLACEREA e ceea ce gasesti cu cineva in vraja si cand luna te ocroteste,te ascunde cu acel cineva departe de dezvaluirile zilei si bagarea altor variabile intre voi. Ce e DEZVALUIREA?

Dezvaluirea e cand … iesi din valuri, sau iesire din surmenajul emotional. Ce e VALUL ?

Valul e perdeau dupa care majoritatea interesantului sta…dupa care se linistesc brusc nelamuririle, se intelege mai mult dar fara sa se stie foarte exact ce se intelege…dezvaluind un orizont in care pari s cuprinzi toate mai bine dar nimic sigur.Ce e APARENTA?

Aparenta este ceva ce poti sa rastorni, dar nu cu privirea, caci nu vezi un lucru asa cum este el de fapt. Ce e PRIVIREA?

Privirea e calea spre o confirmare a ceva…e un adevar nerostit,nescris marcabil de receptor si decodificat de acesta cu precizie curioasa caci sunt cazuri in care nici emitatorul nu cunoaste ce comunica…poate doar anticipa…singurul capabil sa desluseaca privirea e receptorul care e si el antrenat si initiat in intelegere peste cuvant…Ce e INITIEREA?

Initierea e atunci cand credem ca dam si de fapt primim, e schimbarea perceptiei a ceea ce credeai ca esti, e sa intelegi ca Nimicul si Totul nu pot coexista. Ce inseamna A PRIMI?

A primi e decenta de a nu refuza…Ce e DECENTA?

decenta e sa recunosti ca expunerea poate starni … ce e STARNIREA ?

Starnirea e ca nasterea. Ce e NASTEREA ?

Nasterea e Inceputul unei actiuni precum viata, e chiar manifestarea prima a vietii…Ce e MANIFESTAREA/manifestul?

Manifestarea e ridicare ca sa luminezi prin cuvant, ajutat de inger, lucrurile ce n-au inca nume. Ce e INGERUL ?

Ingerul e fiinta-nefiinta care iti ia pasul si ti-l poarta lin peste dureri. Ce e DUREREA?

durerea e mai dulce ca mierea si naste flori mai frumoase ca ploaia, cand o imparti cu cineva … ce e FLOAREA ?

Floarea e samburele de viata, udat de cer si mangaiat de lumina, viata nascuta din intuneric, ca sa incante. Ce e INCANTAREA?

Incantarea este cantecul din cantec, este sora sublimului, un superlativ al frumosului. Ce e CANTECUL?

Cantecul e distanta perfecta, nevorbita, ondulare de sunet si traire, intre suflet si suflet-auz. Ce este SUNETUL?

Sunetul e un cod, compozant al armoniei, ce nu e doar o dinamica celor 7 note, e cromatic ca si lumina. Ce e DINAMICA?

Dinamica e 😉 …. ii stiti pe cei ce sufera de sindromul ‘throw me the ball’… e specific cainilor canish ;)… e multa motivatie amestecata cu ravna si dorinta puternica 😉 … ce e RAVNA?

Ravna e cand strangi masa, speli farfuriile goale, speli paharele, strangi gunoiul, speli podeaua , speli covorul, speli ferestrele, aerisesti casa de ciuvintele celorlalti, doar doar o avea loc iarasi, la tine, cina cea de taina. Ce e TAINA?

Taina e voalul pe care il lasi intentionat sa iti acopere ceva din fiinta… fie chipul exterior, fie cel interior. E inchiderea partiala spre ceilalti doar pentru ca undeva, la una din portite, cuiva ai curajul sa i te destainui. Ce e DESTAINUIREA?

destainuirea e ca aerul, ca apa, ca lumina… e ca o vindecare, sau poate eliberare, ori curatire, alteori hranire, dar … de cele mai multe ori se vrea a fi doar mangaiere …. ce e MANGAIEREA?

Mangaierea e atingerea sufletului cu suflet, impartasire si incurajare in acelasi timp; convingerea ca dincolo de realul izbitor exista o Mana mai mare. Ce este o MANA?

Mana e o sugestie care asteapta sa fie intinsa si prinsa de alta…Ce e a PRINDE?

A prinde e sa-ti azvarli trupul spre vapaia celuilalt si sa-i atingi asa prezentul. Ce e TRUPUL ?

trupul e desaga secolului 😉 in el caram ce avem mai scump … ca sa nu ne fure hotii 😉 … nimeni nu poate sa vada sa deguste sau sa cunoasca ceea ascundem in el, decat daca le oferim noi 😉 ce inseamna A OFERI?

A oferi vine din ideea de a primi inapoi…daca se poate acelasi lucru…atunci sau altadata…si totul sta ascuns in spatele unui cuvant:generozitate…ce e SPATELE?

Spatele eu il aplic cel mai adesea sferei, i-l gasesc! Ce e SFERA?

Sfera e descrierea cercului rotitor…ce e DESCRIEREA?

Descrierea e introducerea arbitrarului in lume, deteriorarea realului cu buna stiinta, inventarea unei liste de proprietati inteligibile … tie! Ce e LISTA?

Lista e virgula dupa virgula printre cuvinte…Ce e VIRGULA?

Virgula face ritmul, alatura si separa, e ‘locul’ dintre expiratie si inspiratie. Virgula e la fel de importanta pentru scriere ca si cuvantul, ca si spatiul dintre cuvinte care e tacere. Virgula e cea care-l facea sa viseze pe ‘rautaciosul’ Cioran: ‘Visez o lume unde s-ar putea muri pentru o virgula’. Ce e INSPIRATIA?

Inspiratia e revolta necesara de consum…ce e REVOLTA?

Revolta e un ceremonial dirijat contra oricarei limite. Ce e CEREMONIALUL?

Ceremonialul e ordinea care prestabileste un tipar dupa care te evaluezi,la care te suprimi si participi.Ce e SUPRIMAREA?

Suprimarea e vanatoare, creare de spatiu liber in idee. Ce e VANATOAREA?

Vanatoarea e intrecerea cu tine,in bataia vantului…prin miscari de situatie foarte aleatorii…Ce e SITUATIA?

Situatia e un prezent straniu pozitionat in cadrul imediat, cotidian, e tulburare data de prapastia noutatii, de care incerci sa te salvezi printr-o banalitate de gand. Ce e BANALUL ?

Banalul e cota la care se preteaza toti…e pragul dinspre ceva universal spre particularul,uneori,greu de atins…e si refugiul unei minti cand intalneste familiarul….CE e FAMILIARUL?

Familiarul e iluzia propriului in ceilalti, aflare ‘snobista’ a asemanarii, ca uitatul in oglinda caruia ii scapa atatea. Ce e NE-ASEMANAREA?

Ne-asemanarea e incapacitatea de a asocia asemanarile…Ce e ASOCIEREA?

Asocierea e marea, focul, fluviul, padurea, lanul de grau, gramada de nisip… Ce e NISIPUL?   ( iarasi!!!!! )

Nisipul e finul dur al pietrelor,e macinatul purtat de apa care niciodata nu se scufunda destul…CE e FINUL?

Finul e ceea ce-ti scuturi prin dans, praful de stele din orisice. Ce e STEAUA?

Steaua e ghidul cand nu ai busola, e partea luciferica contemplata, e speranta disperata ca poate un Alt Tu priveste indarat inspre tine si contempla doar misticism…Ce e LUCIFERICUL?

Lucifericul e un astru care priveste doar catre el, recunoscand doar lumina proprie; e cel ce e capabil sa numeasca binele drept rau si raul drept bine, cel ce numeste tenebrele lumina si lumina tenebre… Ce e LUMINA?

Lumina e pulberea de caldura care te izbeste, e licoarea purului si inocentei nascute intr-o mare difuza de ceva-altceva, e prima conditie ca sa te declari vazator, e necesarul cel mai la indemana intr-o oarecare natura existenta…e polul plus in orice dimensiune si asociere…Ce e PLUSUL?

Plusul e jocul ce face din unu si unu doi, cand ar trebui sa faca altceva; plusul e tot ce iese … dintr-o depresiune, inversul polului minus; plusul e locul de unde coboara fulgerul… Ce e FULGERUL?

Fulerul e efectul/urmarea tunetului…e ce vine de obicei anuntat…e descarcare de sarcini…e un bici cu care se plesneste terestrul, scara intre cele doua lumi, mai mult franghie aruncata o clipita…se prind de ea doar corpuri de gand…Ce e CORPUL?

Corpul e simbolul a ceea ce tu crezi ca esti, el insa nu te contine. Cand corpul dispare stii abia ca vei fi… Ce e SIMBOLUL ?

Simbolul e masca care ascunde un real ceva,e vederea camuflata si e notatia acesteia cand s-a epuizat orice semnificat posibil. … ce e POSIBILUL?

Posibilul e ce vezi prin urma lasata de degetul ce atinge ‘geamul’ prafuit, e perdeaua ce se poate da oricand deoparte, e derizoriul neinteles al dorintei nepronuntate, e combinatia intre ‘inaintele’ adevarat si ‘dupa’-ul nesigur. Ce e NEPRONUNTATUL ?

Nepronuntatul e glasul strigat mut, prin intelesuri de privire care absenteaza derizoriului intelegerii,care participa la interferente de gand intre largi campuri semantice, contorsionand in aer misterul sigur al unui adevar deja condamnat prin idee…Ce e SIGURANTA?

Siguranta e o eliberare prin propria forta, cand zambetul infrange limitele, e non-optiune, non-alegere caci lipseste in ea atat opozitia cat si agitatia. Ce e ZAMBETUL?

Zambetul e un cer interior deschis larg, un preaplin fara cuvinte, o scurtare de distante prin privire. Ce e DISTANTA?

Distanta e petrecere a timpului singular intre matrice kilometrale, fie retrospectie in ceva al tau,ceva necomunicabil si pazit in ascuns.Ce e AL TAU?

‘AL TAU’ e declaratie voluntara de posesie , e gradatie in a te expune, cale spre non-partaj si diferentiere. Ce e DECLARATIA ?

Declaratia e daruirea unei farame de tine, atunci cand constientizezi ca acea farama nu iti mai apartine; declaratia e gestul sau cuvantul care il imbogatesc pe celalalt, nesaracindu-te pe tine. Ce e/cine e CELALALT?

Celalalt e cel din afara sferei tale,care iti poate fura din tine si se poate imbogati pe sine cu tine…dar care te va saraci…celalalt e cel de unde poti si tu sa furi…ideea e sa furi de la cine te-a furat pentru a pastra echilibrul diodei… Ce e DIODA?

Dioda e un hermafrodit electric. Ce e ELECTRICUL ?

Electricul e descatusarea din pozitiv in negativ, siguranta ca se poate fabrica lumina! Ce e DESCATUSAREA?

Descatusarea e natura mecanismului care declanseaza, de exemplu … surasul. Ce e SURASUL ?

Surasul e secventa de zambet care aluneca negandita,e manifestul sinceritatii,fara masti! Ce e ALUNECAREA?

Alunecarea e eveniment neasteptat in panta, e un fel de zbor-dar pe skiuri, e sa stii sa te lasi din cand in cand pacalit de o curba. Ce e NEASTEPTATUL?

Neasteptatul e acea chemare care nu a fost strigata inca, e condamnarea a altceva sa intervina fara anunt.Ce e CONDAMNAREA?

Condamnarea e adancimea tainei Dreptatii si Nedreptatii, e fatza fals perceputa a sortii, e cupa impusa si niciodata acceptata, e sa vrei sa traiesti/mori si sa nu poti. Ce e SOARTA ?

Soarta e ceea ce vine oricat te-ai feri,e automatismul vietii fara puterea de a ghici ziua de maine,e inevitabilul care surprinde prin fie o vorba,un gest,un chip…Ce e VORBA?

Vorba e vehicolul ne-tacut al ideii, e limbajul ne-inocent purtat in inflexiunile vocii, e dezvaluire.A vorbi inseamna si a te schimba. Ce sunt VOCILE?

VOCILE sunt si raspunsuri cand intrebari nu se pun,date de actiunile noastre,sunt uneori concluzii dorite…dar raman o linie dupa care cateodata poti …sa dai din nou startul. Si totusiI…VOCILE raman o linie dupa care,daca nu ai ajuns sa dai un nou start,poti sa te desfasori intre acea linie si cea din fata cu greutatea de-a tine socoata de prima linie. Ce e A PUTEA?

A putea e un semafor mereu indicand o singura culoare: verde. Ce e VERDELE?

…Verdele e „posteriorul” rosului gri…Verdele e gestul placut al primaverii.  Ce e GESTUL?

Gestul e miscarea trupului sub imboldul gandului, a afectivitatii, fara teama ca bratele-ti ar putea rani in vreun fel. Ce e IMBOLDUL?

Imboldul e piscatura care determina o actiune,un reflex…o diferita pozitie.E adesea doar o raza de soare lasata sa-si implineasca menirea…Ce e RAZA?

Raza este o scanteie care se rostogoleshte printre nori , amanta vantului si topoganul curcubeului….Ce este CURCUBEUL?

Curcubeul e simfonie, incercarea privirii de a picta muzica: do-rosu, re-portocaliu, mi-galben, fa-verde, sol-albastru, la-indigo, si-violet. E urma unui legamant vechi cu divinitatea (geneza 9:13), atat de usor de redescoperit in cea mai mica picatura de apa privita cum se cuvine. E metafora cerului cand visatorii isi cauta puntea spre lumea ce doar ei o vad. E cadoul pe care o fata indragostita de obicei ti-l cere. 🙂 Ce e CADOUL ?

Cadoul este reprezentarea materiala a sentimentelor pe cae le daruiesti cuiva, farama de suflet pe care i-o intinzi o data cu mana ta celuilalt…, este speranta de reciprocitate a zambetului. Ce este ZAMBETUL?

Zambetul este efemerul lui MI S-A FACUT PE PLAC, este tezaurul care nu costa nimic la daruire,este justetea gandirii pozitive asupra ceva…Ce e JUSTETEA?

Justetea e atata cat trebuie bucuriei sa nu fie suparare si adevarului sa fie adevar, … e eroarea aceea atat de mica, incat a pierdut orice probabilitate de a fi eroare, …e miez ce ne ajuta sa nu ne inspaimante faptul de a trai,… e tensiunea ce tine haosul in numere. Justetea nu va semana niciunui cuvant, ci mai degraba unei felii de paine cu unt presarata cu sare. Ce e SAREA ?

Sarea e „in bucate”…e mai aproape de ce e omul in organica lui decat de mierea pe care ar vrea sa o arate!Ce e MIEREA?…

Mierea…dulcele rezultat al trudei sustinute a multora, din cupa de culoare, din mijlocul verdelui. Pe limba dulce, in suflet calda, picuri de soare, de flori si de zumzet, feerie armonioasa… Ce este FEERIA?

Cred in prieteni, cred in legaturi intre oameni, cu modestie transmit salutari in aceasta Sarbatoare tuturor celor pe blogul carora am poposit macar o data:

AdinaAdrianAdriana , Afreuda , Alex Moldovan , Alex Sarbu , Almanahe , Ana Ayana , Analecta Classica , AnaMaria , Andi Bob , Andra Agachi , Arta Zorzini , Asaseya , Atitudini , ©inabru , Beausergent , Belle de jour , Bibliophyle , Blog lenes rau , Iubitor de arta , Bodega , Caligraf , Cerculet , Narcisa , Chestii , Chrysallidis , Cimbeline , Cinema victoria , Ciprian , Clipa ce ni s-a dat , Corn – tapirul , Cronopedia , delaskela, Dimineata unui fluture , Dulce Deea , Dulce Mahala , Elena Agachi , Elena Dulgheru , Evergreenstory , Excogitaţii crepusculare , Exegeza Artei Fata de hartie , Fiindca Pot , Folk4noi , Foxy-the-jeny , Gabitzu , Gabriela Dsavitsky , Gala , Gloria , Nora , Grigore , Hopernicus , Horia , Ilinca , In Raspar , Incipit , Inferioris , Insemnari din subterana , Ioan Andoni , Ioan Usca , Irene , Irninis , Ivan Usca , Kaydara , Klara , Lanternativa , Lascaris , Laterna magika , Lexya , Ligia , Oceania , Lolita , Lorena , Lorena Lupu , Lorin, Luiza , Lunaticul , Maria Postu , Mascarade , Micul ftiriadi , Mihaela Onel , Mirela Pete , Moonlightblues , Morfoze , Oedip , Oh joy , Ora 25 , Otilia , Ovidiu Baron , Paul G Sandu , Paul Gabor , Phantasma , Phoemia , Phosphoros , Poemix , Poetica avangardei , Poiematike , Prizonierul timpului , Projet René Guénon , Psihologia Artei , Radu Botta , Roxana Ghita , Rozeta albastra , Sarg , Secret Garden , Senzatia , Sertarul cu fluturi , Soirs , Spranceana , Strelnikov , Strong independent woman !, Suntem Ingeri , Supravietuitor , Surorile Marx , Teokrator , The Creatrix , Theo-Phyl , Theo-phyl – Politea , Theophyle Politeia , Tibi , Ummma , Urmuz , Veronica , Violeta Neamtu , Vizitator ciudat , Vlad , Wandering elf , White Noise , Zaza , Zully


Muze (II) – Dialoguri despre muza

muses-ensemble2

– Ce cauti pe blogul acesta?
– Pai ,si eu … mmm … mi-am pierdut Muza!
– Ti-ai pierdut-o pe aici?
– Nu.
– Atunci de ce o cauti aici?
– Pentru ca e colorat si e lumina.
– Chiar cand cauti in Lumina nu e sigur ca vei gasi Muza, dar poate tot gasesti ceva.
In obscuritate nu vei gasi nimic!

02-28-theSummons

Voce 1: Muza e mai mult decat „ceva”. Muza e o persoana, si majoritatea o vad doar ca pe o unealta.  E ceea ce noi ii conferim, idealul nostru, un suflet si un trup plamadit de imaginatia noastra. Realul are doar franturi din acest vis al nostru. Muza ce simte?

Muza simte ceea ce simti tu dar in felul ei si , involuntar probabil, devine ecou si amplificator al emotiei tale.Muza e un stimulant, catalizator de energii, te scoate din amorteala, te face chiar sa scrii, sa scrii pentru ea si pentru tine, venind din tine spre ea, nu poti sa nu scrii, nu poti sa nu creezi cu ochii largi deschisi, cuvinte, sunete, pictura ce ii sunt dedicate.


98-05-LongingforUnionVoce 2:  MUZA… e asa de greu s-o ignori… mai am o speranta : ce-i mai bun, vine la urma…. mai asteapta… nu mult… dar mai asteapta…

Nu astepta rasplata, rasplata e acea stare in care esti capabil sa recunosti muza, sa creezi, nimic altceva nu iti va satura vreodata timpul. Citește în continuare

Exigenta profunzimii (IV) – Andy Goldsworthy

sand-tree-trunksVine un moment cand te desprinzi de conventii si de cunostintele dobandite pentru a-ti redefini propria identitate, propriul spatiu al gandirii, cand regasesti autenticitatea a ceea ce invatatul ne-a facut sa uitam.  Nu pot continua acest blog,  fara aceasta scurta intalnire personala cu Andy Goldsworthy (nascut in 1956).  „Cand e posibil realizez o opera pe zi. Fiecare opera se succede celei dinainte, intr-o linie ce defineste trecerea mea prin viata. Marcheaza timpul meu, creeaza un elan ce-mi da un sentiment puternic al anticiparii viitorului”. As dori ca aceasta scurta intalnire sa debuteze in imagini, pentru a incheia in … tactil. Spatiul virtual nu permite insa tactilul, voi incerca doar sa-l descriu.

Poate ca aceasta desprindere de conventional, a incercat s-o redea in imaginea aceasta de arbori in nisip, cu trunchiul detasat de sol. Si nu doar atat.

„Eu nu refac serpi ai timpului cum nici  Brancusi nu facea pasari sau pesti”.

Andy calatoreste, se intalneste cu locuri. Desertul, pajistea, padurea, plaja, cascada, raul, marea,ghetarul. Insa calatorind prea mult se exerseaza diferenta, nu schimbarea. Pentru a sesiza schimbarea trebuie sa ramai pe loc, simtind ca acolo exista ceva semnificativ si ca poti invata. Incredibile sunt umbrele lui inghetate – cata nemiscare pentru o urma evaporata in roua diminetii.

( incercati sa rezistati in clipul de mai sus pana dupa minutul 3 , mie mi-a placut foarte mult ! )

Timpul si schimbarea se ataseaza unui loc. „Pentru a intelege Timpul trebuie sa lucrez cu trecutul, cu prezentul, cu viitorul. Trebuie sa anticip fara a prezice viitorul. E un echilibru intre ceea ce vreau sa fac si timpul disponibil. Rareori am timp suficient.”

„Sunt atatea locuri pe care nu ajung sa le vad. Arbori pe care nu-i gasesc. Locuri pe care nu le cunosc.” „Am inteles ca natura se schimba si ca schimbarea e cheia intelegerii ei. Vreau ca arta mea sa fie sensibila la schimbarile din materiale, la anotimpuri si la timp.”  „Frumusetea nu evita dificultatile ci planeaza pe deasupra lor”.

goldsworthy_many

Un Ou in Univers vegheaza, gandurile noastre sunt coaja lui!

egg

„Un Ou era pe-atunci gandirea? al cui era? al nimanui; sau poate-al meu.”

andy_goldsworthy

Arta lui Andy ma duce cu gandul la Horia Bernea, care lansase conceptul de „muzeu-calauza”, care te invata cum sa mergi, cum sa privesti, cum sa intelegi. „Discursul trebuie sa actioneze slab, subtil, fragil, in favoarea lucrurilor, care sunt simboluri emotive si risca prin procesul muzeificarii sa se usuce.” Pamant rosu, tarana, nisip, argila, pietre, iarba, radacini, tije, ramuri, bastonase, frunze, gheata, promoroaca, turturi. Goldsworthy e in efemer, am putea spune ca este un neadaptat la muzealistica. In ceea ce face doar cliseul fotografic poate servi ca martor. E foarte putin in comparatie cu intinderea taramului artei.  Un alt artist contemporan, cel ce lasa vantul sa picteze, al preeriei luminate, al fanului ars, Bob Verschueren spunea „sa traiesti e sa pierzi, sa semeni o parte din tine si sa refaci ceea ce ai pierdut … materia noastra se disperseaza peste tot unde mergem… Paradoxal moartea e cel mai frumos cadou facut omului, caci ea ne insufla urgenta de a vedea, descoperi, face si darui”. ( Un exemplu contemporan de coexistenta a sculpturii si lucrarii vantului ar putea fi considerat „singing ringing tree” aici )…

Acum sa inchidem ochii. Ramanem cu constiinta propriului corp doar, ochii deschisi ne-au proiectat pana acum in peisaj. Cum sa apreciem distantele fara experienta tactila a corpului? Ne intindem pana unde vedem. Cand peisajul este cunoscut, memorat, nu ne mai solicita mirarea si interesul initial, cunoasterea a devenit cumva codificata. Asta explica conventiile in arta, forta simbolurilor si necesitatea de a re-verifica, de a redefini in permanenta conventia privirii. Tactilul e mai putin codificat. Tactilul ne separa de imaginea viitorului. Cand nu mai e acolo corpul sculptorului, al pictorului – cel ce era unealta, opera, corpul-opera va contine inca fluctuatii generatoare de impresii. Uzura pietrelor pardoselii din catedrala din Chartres m-a impresionat mai mult decat  constructia insasi, ca martor al unor trairi individuale si colective identice, ca amprenta. Ne place sa lasam urme noi, ne place ineditul. Amprenta e o cultura involuntara. Cum am putea vizualiza spatiul parcurs de o persoana pe timpul vietii? Putem fotografia efemerul. Dar cum am putea memora tactilul? Doar acesta e printre primele amintiri ale noastre. Tactilul da forma si sens mainii omului.

3018351father-s-hands-holding-baby-s-hands-affiches

Mana cauta, atinge, acopera, strange, mangaie, citeste densitatea sau fluiditatea corpurilor. Lectura tactila e descifrare. Fiindca curentii senzatiei tactile sunt situati la suprafata, nu la interior, sunt mai lipsiti de PROFUNZIME? Contactul e sa parcurgem si cu mainile peisajul, nu doar cu ochii …



Ro-mania

grigorescu2

XVI

Ce bine ar fi ca viaţa mea să fie un  car cu boi
Ce vine scârţâind , dimineaţa devreme, pe drumeag,
De acolo de unde vine se va întoarce mai târziu
Aproape pe aceeaşi urmă, ale aceluiaşi drumeag.

Nu-mi trebuie speranţa, e suficient să am roţi …
Bătrâneţea mea nu va avea riduri şi păr alb …
Când nu voi mai servi la nimic, îmi vor scoate roţile
Şi voi rămâne răsturnat şi stricat, într-un fund de râpă.

( Fernando Pessoa  – Paznicul turmelor – 1911) 

Exigenta profunzimii (II)

portretCurajoasa orice expunere publica. Intr-o dimineata, cand starea de vis nu ma parasise, am incercat sa parcurg picturile unei tinere necunoscute artiste, ce ma provocase orgolios , acuzandu-ne pe noi privitorii ca nu trecem niciodata la practica. Artistul are dreptul sa ne ceara o exigenta a privirii? Nu am considerat-o imediat teribilista, ci doar ca ne cerea sa nu ne mai urmarim ideile in ganduri ci imaginile in spirit …

Incercam sa-i descriu in nota artaudiana, halucinant, precum interesantul meu interlocutor Radu Botta aici .

Nu vad in picturile ei nici fantome, nici halucinatii, nici cuvinte, puncte, virgule, ci uneori curenti luminosi, realitatate neprelucrata si nerevelata, adevaruri si elucidari, cosmar lent, suferinta pre-natala, pete de natura, harti pierdute, pasari imaginare, hieroglife colorate de psihic, sensibilitate neclara, hermetism inutil, secret fara secrete, ploi ce desfac torente, poeni stangace furios colorate, privire inclinata la dreapta, cu chip de lumina si umbra, un parfum de pigmenti iesit din panza. culori1De ce mi se pare ca in natura culorile sunt mai reusite si pictorii sunt mici criminali ucigandu-le pe panza? Tabloul e un eveniment si ne obliga sa nu mai ramanem aceiasi. Si ce mai observ: culoarea asta ondulatorie, ca a lumii psihice, fara piatra pretioasa, fara sinteza uneori, fara decantare, doar univers personal ca un corp singerat si deschis. Ce pretentie sa-ti fie inteles eul interior! Ce pretentie sa te simti autentic! Sau sa depasesti Pictura, ca mijloc de existenta. Ce stare geniala cand te simti capabil de pictura, de poezie, de muzica ! tristeteAutoportetul umanoid, traversat de lumina blanda … pictorul pictat, pictorul ce intra in el insusi, sau intra in materia picturii. Pictor ce va fi uitat de indata ce ne-a facut sa alunecam sclantindu-ne sensibilitatea. Tremurul trecerii pensulei fara enigma? Fara intalnire remarcabila? Suflet ce trebuie sa dea ochii si pensula pictorului si vederea privitorului. Pana atunci … alambic de elemente distruse si refacute, inventate intr-un ritual personal parca ghidat de credinta. Visele se termina cand vor ele, sau la trezire ? … Pictura ta trebuia sa ne ajute sa nu ne mai fie teama de Moarte, nu sa o reaminteasca in permanenta. Prea multa minte in pictor si prea multa in tulburarea sa pe panza. Sa inteleg ca doar atat se poate trai in culoare? Ca ne oprim la elementele primare – iradiatii ale luminii? Peste tot febra a corpului psihic cautandu-si sanatatea, transpirand culoare prin pori … fara PACE. E doar pictura febrila dinainte de revolutia veritabilei picturi. culori_principalSi tot dimineata … tot bombardamentul asta de atomi de pictura se grupeaza parca pentru a ne invata. Impresie de pictand si neintelegand. Alungata orice mistica, orice aparenta de magie … doar drama! Orice alaturare eronata de culori loveste sensibilitatea, perturba … si e ARTA, generatoare de catharsis? Orice tremur inutil al pensulei distorsioneaza, ca un cariu pe suprafete armonioase. Se incearca oare o refacere a fortelor vietii? Fara a ne darui o noua Realitate daca nu ai explicatia pictorului, indiciul! Tema, motivul, nu intamplarea generatoare de urme pe panza! De ce-ul picturii e personal! Si simt lupta cu panza ce trebuie sa-ti devina prietena ca si culorile ce-si pierd treptat, treptat otrava si se separa de realitatea lor magica intr-un univers nou, artificial si uneori inestetic…. In formarea noastra trebuie sa existe un timing corect (well timed). Explicatia este o FIXARE! un indemn spre static, pe cand tu ai nevoie de ceva ce te consuma, dinamic.tristete2 Acum am impresia ca te opresti undeva in minte. Poti recepta un mesaj ( al artei chiar ) doar cu un anumit fel de inocenta. Gandindu-ma mult la ceva stric mesajul, pierd intentia lui, prezentul, imediatul… Privind imaginile, comentand apoi, mi-am apropiat ceea ce nu-mi apartinea. Iar tu stii doar care sunt sensurile. Eu adaug, umflu ceea ce tu, cu suferinta, ai adus pe lume, cu puritatea ta. Insa nu astepta sa gasesc SENS acolo unde TU NU AI PUS. Asadar, e mai normal, dupa parerea mea, SA POTI SA VORBESTI TU despre lucrari. De fapt, cand vreau sa explic cu adevarat ceva cuiva, nu o pot face fara a-i si DESENA, PICTA. I-as si canta, dansa – atat de limitat mi se pare Limbajul!

Privirea vorbind privirii, e buna metoda. Sa le zici, curajoaso, pustilor viitori intelectuali care te hartuiesc la scoala, de pilda, ca obiectele ce le privesc, vor conserva, pentru eternitate privirea lor inocenta. Sa le spui ca felul lor de a privi da picturii mister. Si ca apoi, misterul asta pictat o sa recastige privirile altora, si tot asa!

Cata pictura in buturuga asta ! Gasit de ochiul tau de pictor, inlauntru,  un inger !

pictura_naturii

Uneori fereastra mea reflecta atat de bine padurea incat mici pasarele vin si se izbesc cu ciocurile de sticla. Mi-a amintit o poveste de-a lui Pliniu: Un pictor, Parrhasios, il provoaca pe un altul, Zeuxis, mai renumit, sa-si puna in joc titlul de cel mai mare pictor al Greciei. Zeuxis picta niste struguri, cu atata perfectiune ca pasarelele fura atrase, se precipitara spre zid si-si sparsera ciocurile. Cand fu randul lui Parrhaisos, acesta picta pe zid o simpla panza alba de in. Zeuxis mandru de bucatelele de cioc sparte de zid, il intreba pe Parrhasios: „hai, e randul tau, da panza (voalul) la o parte si arata-mi ce ai pictat.” Parrahaisios surade. Zeuxis se apropie, intinde mana, incearca sa departeze voalul. Nu atinge decat tencuiala zidului. In prima instantza intelege. In a doua instantza reflecteaza. In cea de-a treia se declara invins. Un fel de morala: Zeuxis a pictat vizibilul, Parrhasios a pictat ceea ce nu se vede …

verdeArtistul nu e obligat sa-ti raspunda in cuvinte, ea incearca ceva : « cred ca ai intr-un fel dreptate din nou, dar nu stiu ce sa vorbesc despre ele… ele exprima inima mea formata din ganduri, sentimente, vointa si o sete dupa ceva, cineva, care am inteles ca e Dumnezeu… este singurul Nume care nu limiteaza dragostea… imi este cunoscut sentimentul unei bucurii explozive si foarte antrenante care ma insufleteste in unele picturi sau in anumite etape dintr-o pictura … si este minunat sa ai atata putere si totusi sa fii atent sa nu ranesti pe nimeni… »

Acum , artista nu mai expune … picteaza doar pentru ea, sau a renuntat, nu mai stiu …