Jocuri (1)

jocuriMi-a placut in mod deosebit un comentariu pe acest blog, <<Un “joc”… magnetizeaza cu o forta egala celei cu care se incearca rezistenta si indepartarea.>> ( „aparenta ” 18 aprilie 2009).   Imi propusesem sa ma adresez si cititorilor mei mai tineri, voi incerca sa ma re-apropii de ei, cu acest topic de „JOCURI”, ce sper eu, cu sprijin si interactivitate,se va intinde in mai multe postari.

Sarbatori fericite! , jocul are si el culoarea bucuriei. Jocul ne instaleaza intr-un sens , o semnificatie interna a lui. Primim si practicam jocul ca un impuls de viata, ca un remediu ce ne reda tineretea, ne destinde. Viata e un mare teren de joaca, jucarii sunt fabricate si lasate peste tot. Credeam ca numai copiii se joaca. Sa stiti ca adultii se joaca si ei, dar mascat, pe furis. 🙂  Jocul este si ramane cea mai buna distractie si cel mai bun repaos dupa un efort indelungat (de gandire! 🙂 ).  Dupa o joaca, masa e intotdeauna mai gustoasa!

Am inteles oare esenta jocului?

Am fost surprins, cu tristete trebuie sa recunosc, am intalnit persoane care nu stiu sa se joace, nu au descoperit la vremea potrivita comoara valoroasa al jocului. Jocul nu e insa o „tema” ce trebuie lamurita, il practici sau nu, macar din curiozitate.  ( „Curiozitatea e un defect magic” – in „Apulée Metamorphoseon” , sec. II ) . Jocul e un act creator in domeniul magic al aparentei.  „Seriosii” spun ca jocul are si mare putere de identificare sociala. Huizinga cauta  in „Homo ludens” functiunile sociale ale jocului. Toti navigatorii de pe internet sunt „homo ludens”, dar putem concepe undeva in univers, mari partide jucate cu stele si sori. „Noi ne tinem in intervalul dintre univers si jucarie, intr-un loc, care, dintotdeauna a fost creat pentru un eveniment pur” ( Rilke, A 4-a Elegie din Duino). Dupa Berne, jocurile sunt secvente de tranzactii ascunse, secvente de lovituri progresand catre castig, un tel previzibil si bine definit. De ce jucam? Pt. psihologi – pentru a evita sa facem fata realitatii, pentru a ne masca intentiile, pentru a rationaliza activitati sau pentru a evita adevarata participare.

Fiecare poate da o denumire JOCULUI sau, o descriere si o solutie eventuala.  Let’s go !

1. Jocul „IARTA-MA”

E un joc in care faci cat mai multe boacane, erori, greseli,nazbatii cu scopul de a capata „iertarea” celuilalt. Premiul e sa ajungi sa-ti ceri scuze!

Solutie: Sa-ti mai dau ceva de stricat? Ai nevoie de ceva de la mine?

forgiveme

2. Jocul „TE IERT”

M-am lasat maltratat, batjocorit, pacalit doar, doar vei ajunge la mine, cerandu-ti scuze si dandu-mi ocazia sa iert.

Solutie: Sa clarificam de fapt cine e responsabil.te_iert1

3. Jocul „PUZZLE”

Sunt atat de ravasit, ca trebuie sa ma descoperi bucatica cu bucatica, dupa reguli doar de mine stiute.

Solutie: Care sunt domnule CLAR piesele alea?

puzzle

4. Jocul „PICIORULUI DE LEMN”

Iti expui problema,limita,”infirmitatea” reala sau fictiva facand pe toti sa inteleaga ca NU SE POATE SPERA nimic de la tine, nu esti reponsabil de propriile probleme, ci „boala” ta. Asa basculezi mai usor din victima in persecutor.

Solutie: Tu chiar te-ai decis ca nu mai e nici o speranta? Totusi, cum vei face ?

jambedebois

5. Jocul „DA-MI UN PICIOR IN FUND”

Fac atatea greseli, in plus toate accidentele mi se intampla numai mie. Sunt pesimist, dezagreabil… pe scurt fac tot posibilul sa fiu RESPINS.

Solutie: Spune-mi domnule ce ti se intampla?fessee7

6. Jocul „CERTZII”

Cand o problema se iveste, ca sa o eviti, creezi confuzie sau reactionezi coleric (faci o „scena”).

Solutie: Ma lasi sa reformulez problema? Ne putem permite sa nu ne separam inainte de a o rezolva?angry_couple

7. Jocul „UITE CE M-AI FACUT SA FAC”

Din tot ce mi se intampla, de nimica nu sunt responsabil. Te voi culpabiliza cu forta daca e nevoie ! 😉

Solutie: Greu de gasit solutie!;-)))Nu da sfaturi!

uite_ce_maifacut_sa_fac

8. Jocul „ACCEPT PROVOCARI”

Traiesti in acceptarea obsesionala a oricarui „defi”(challenge) cand refuzi alternativa „Eu nu pot asta”.

Solutie: Lasa mandria deoparte! Uneori rezisti simplei „tentatii”. accept_provocari

9. Jocul „TE TIN”

Nu mai e nevoie sa ne ocupam de problemele MELE atat timp cat le-am descoperit pe ale TALE!

Solutie: OK! M-ai avut aici. 🙂je_te_tiens1

10. Jocul „INCERCAM SA TE AJUT”

Daca MA ASCULTI problemele tale vor disparea. Te miri ca celalalt nu-ti e recunoscator!

Solutie: Ce doresti domnule de la mine? Ce vrei sa faci tu prin asta?incercam_sa_te_ajut

11. Jocul „AUTO-DENUNTZULUI”

Sa te denunti cand gresesti sau sa taci? Daca taci probabil ca nu vei fi descoperit, dar DACA esti descoperit E GRAV! Daca te autodenunti la fiecare greseala pedeapsa poate fi atenuata, dar se putea si ca ceilalti sa nu fi sesizat niciodata greseala ta. Jocul are varianta: ma denuntz cu intarziere…

Solutie: Nu gresi! Daca totusi gresesti,(ceea ce e normal) echilibrul il obtii doar denuntandu-ti si corectandu-ti greseala. chat-prisonnier1

12. Jocul „AM INCERCAT”

In orice „defi” (challenge) nu te preocupa finalitatea. Te implici insa.

Solutie: Intelegi ce e neterminarea.am_incercat

13. Jocul „IMI CREEZ PERSONAJUL”

Sunt o suma de posibilitati, o colectie de paradoxuri si contradictii. Pot sa fiu un PERSONAJ pentru ceilalti, important e sa fiu printre castigatori si nu printre looseri. Atentie la varianta jocului numita „fac pe grozavul”.

Solutie: Nici ceilalti nu sunt chiar novici in jocul asta asa ca continua.imi_creez_personajul

14. Jocul „SUNT BLOCAT”

Sa te impietresti intr-o idee, intr-un gand, intr-o postura, intr-un turn de fildes, intr-un tabu, intr-o activitate snoba.

Solutie: misca de-aici!sunt_blocat

15. Jocul „LASA-MA SA FAC IN LOCUL TAU”

Daca celalalt e la ananghie, te oferi sa-i duci tu sarcina, si-i dovedesti ca te si pricepi. I te substitui cu incetul…

Solutie: nu interfera. Lasa-l sa faca!lasasafacinlocultau

17. Jocul „SA MOARA SI CAPRA VECINULUI”

Ceva nu-ti merge, te impotmolesti, ai esecuri. Faci totul sa li se intample si altora, ii deruti, le dai indicatii false … gasind astfel o neasteptata satisfactie.

Solutie: Ce tie nu-ti place altuia nu face.

sa_moara_si_capra_vecinului

18. Jocul „CAUTA-MA TU”

Cand te pierzi de cineva, sau ai o intalnire ratata, desi ai varianta de a cauta, apela il lasi pe celalalt sa o faca.Te bazezi pe intuitia LUI.

Solutie: trebuie sa-ti dai seama cand sa astepti si cand sa cauti.cauta_ma_tu

19. Jocul „COLIVIEI”

Te inchizi cu bare mici, otelite ca niste subterfugii intr-o colivie, turn de fildes nelasand pe nimeni sa te atinga. Protejat de aceasta poti face chiar mici strambaturi catre ceilalti. (ca sa nu fie Jocul INCOMMUNICANDO :-))

Solutie: Tu iti vezi colivia?colivie

20. Jocul „STUPID PARTY”

Pt. week-end. Jocul consista in a organiza petreceri in care fiecare aduce persoana cea mai prostutza pe care o cunoaste. Cel ce se afiseaza cu cea mai „stupida” castiga. Probabil ca, in astfel de companie, chiar cel mai inteligent dintre participanti va spune prostioare. Prostia amplificata la puterea X depaseste inteligenta.

Solutie: Unii vin SINGURI la astfel de petreceri, stiti voi de ce! Convocata pentru a servi de OGLINDA , prostia devine seducatoare si inteligenta ODIOASA.stupid_party

***

Asteapta Jocul „IL PREFER” , Jocul „CU FOCUL” , Jocul „CAP/PAJURA” , Jocul „BATETI-VA VOI”  , Jocul „MAGIC-CUBE” , Jocul „DEFECTELOR”, Jocul „STRANS”, Jocul „DESFASURAT”, Jocul „DEGHIZAT”,  Jocul „STEREO”, Jocul „DE CUVINTE”, Jocul  „PROBEI”, Jocul „BUCLEI”, Jocul „STERIL”, Jocul  „SARCASTIC”, Jocul „FARA GRAVITATIE”, Jocul „ALIATULUI”, Jocul „CONQUIZTADOR”, Jocul  „STUPID CUPIDON”, Jocul  „TITANICULUI”, Jocul  „DE-A V-ATI ASCUNSELEA”, Jocul  „INFIDELITATII TRANSFERENTZIALE” ;-),  Jocul „RECUNOASTE-MA CU OCHII INCHISI”, Jocul „ELEFANTULUI SOCIAL”, Jocul  „ADEVARULUI”,  Jocul  „EU SUNT MAI SFANT”, Jocul „NEGATIEI”, Jocul „SUNT UTOPIC”, Jocul „SUNT INVIZIBIL”,  Jocul „FII SPONTAN”, Jocul „FAC PE GROZAVUL”, Jocul „POVESTESTE-MI NEFERICIRILE TALE”, Jocul „DE-A ROBINSON CRUSOE”,  Jocul „IZOLATULUI”, Jocul de „CATHARSIS”.
Prietenii mai tineri mi-au propus deja: Jocul „A CERNE SOLUTII…A DISCERNE SOLUTII!” , Jocul „PARDON-CAND DA,CAND NU…”,  Jocul „FORTAREA LA CUVANT-COMUNICARE” , Jocul „SAREA SI PIPERUL” , Jocul „PATUL LUI PROCUST” , Jocul „INCOMMUNICADO” , Jocul „MIDNIGHT CALLER”, Jocul „AM NEVOIE DE O MAMICA/UN TATIC” , Jocul „GRADE DE COMPARATIE” , Jocul „DA-DA” , Jocul „SUNT NEHOTARAT…SAU POATE NU”  …

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. Hristos a înviat!

  2. “Curiozitatea e un defect magic”
    Imi place foarte mult cum suna. Cred ca voi ‘fura’ expresia si o voi transforma intr-un titlu de blog.

    … dintre toate formele de joc enumerate, am impresia ca lipseste un joc : jocul de-a noi insine …

  3. @X, sunt superbe articolele dvs., pline de „curiozitate” si caldura (si … jocuri picturale), asa ca puteti fura expresia, va dezvalui insa un mic secret … e doar o stare descoperita, nu o fraza exacta din „Metamorfozele” 🙂 🙂 🙂

    PS: sigur ca lipsesc o multime de jocuri, asta imi si doream, sa descopar jocurile fiecaruia. Cine mai intra in joc?
    ( acum daca l-ati denumit, ar trebui sa ne dati si continutul lui, si solutia ! 😉 )

  4. Interesantă înşiruirea acestor jocuri. Să prezint şi eu unul? 🙂 Cred că s-ar intercala între al 11-lea şi al 12-lea sau între al 13-lea şi al 14-lea.

    Aşadar, 11.1 (sau 13.1):
    jocul „măştilor” (de ce nu, „de-a noi înşine”, cum spunea X )

    descriere: suntem fără măşti (noi înşine) doar dacă ne punem mască (mai spune cineva asta)

    soluţie: s-ar spune că nu are…

  5. @Vali

    Oscar Wilde se juca cu mastile. Spunea el ceva de genul „Omul nu mai este el insusi cand e sincer, dati-i omului o masca si el va va spune adevarul”. sau „oglinzile nu ne arata decat mastile”.

    De ce sa nu aiba solutie? Renunta la masca. E simplu.
    ( sau e complicat, caci ar trebui sa renunti la o parte din tine?)

  6. Foarte interesant „joc al cercetarii”! Probabil a necesitat o joaca a documentarii foarte laborioasa, „jocul seriozitatzii”, numai cine nu a incercat forma asta ludica de a „pierde vremea” nu stie ce inseamna… In unele domenii „jocul cercetatorului” e o maniera de inovare foarte eficienta. Asta cind oamenii (nenii !) mari nu se „joaca de-a razboiul”, nu exerseaza „jocul transdisciplinaritatzii”, „joaca filosifica” in genere si sa nu mai spun cite vad picii la nenii mari!

  7. @Dumitru, va multumesc pt. urari si va doresc si dvs. si familiei dvs. multe bucurii.

    Seriozitatea nu e contrara jocului, desi jocul e vecin adesea cu hazul. Multe lucruri pot incepe in „joc”. Probabil ca in pasiunea dvs ( vorbeati de cartea lui Sorin Dumitrescu pe undeva, si despre arhitectura!), priviti o multime de spatii de joc si jocuri – de intrerior/exterior, de linii, de curbe, de legaturi si dezlegari, de continuitati si taieturi, de reusite si ratari. 🙂

  8. Ma gandeam sa formulez un joc terifiant si senin, totodata. Jocul de-a moartea. Ma gandeam la continutul lui, sa te intinzi in miristea inmiresmata , in Apus, sa -ti ridici privirea catre cer si sa-ti propui sa iei act de tine, atunci cand vezi ultima raza de soare plecand. Solutia? Prelungeste Clipa! …apoi mi-am luat seama si m-am gandit ce penibila sunt si cum au gandit cu mult mai bine acest joc ciobanul mioritic, Eminescu, Blaga…multi altii si mai cu seama Arghezi, in „De-a v-ati ascuns”, un text pe care l-am apreciat mereu:

    „Dragii mei, o sa ma joc odata
    Cu voi, de-a ceva ciudat.
    Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
    Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
    Odata, poate, dupa scapatat.
    E un joc viclean de batrani
    Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
    Joc de slugi si joc de stapani,
    Joc de pasari, de flori, de cani,
    Si fiecare il joaca bine.
    Ne vom iubi, negresit, mereu
    Stransi bucurosi la masa,
    Subt coviltirele lui Dumnezeu.
    Intr-o zi piciorul va ramane greu,
    Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.
    Jocul incepe incet, ca un vant,
    Eu o sa rad si o sa tac,
    O sa ma culc la pamant.
    O sa stau fara cuvant,
    De pilda, langa copac.
    E jocul sfintelor Scripturi.
    Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
    Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
    Care din cateva sfinte tremuraturi
    Au ispravit jocul, frumos.
    Voi sa nu va mahniti tare
    Cand ma vor lua si duce departe
    Si-mi vor face un fel de inmormantare
    In lutul afanat sau tare.
    Asa e jocul, incepe cu moarte.
    Stiind ca si Lazar a-nviat
    Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
    Ca si cum nu s-a intamplat
    Nimic prea nou si prea ciudat.
    Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.
    Tata s-a ingrijit de voi,
    V-a lasat vite, hambare,
    Pasune, bordeie si oi,
    Pentru tot soiul de nevoi
    Si pentru mancare.
    Toti vor invia, toti se vor intoarce
    Intr-o zi acasa, la copii,
    La nevasta, care plange si toarce,
    La vacute, la mioare,
    Ca oamenii gospodari si vii.
    Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
    Voinici, zglobii, cu voie buna,
    Cum am apucat din mosi-stramosi.
    Deocamdata, fetii mei frumosi,
    O sa lipseasca tata vreo luna.
    Apoi, o sa fie o intarziere,
    Si alta, si pe urma alta.
    Tata nu o sa mai aiba putere
    Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
    Din lumea cealalta.
    Si, voi ati crescut mari,
    V-ati capatuit,
    V-ati facut carturari,
    Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
    Si tata nu a mai venit…
    Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
    Asa este jocul.
    Il joci in doi, in trei,
    Il joci in cate cati vrei.
    Arde-l-ar focul.”

  9. @Elena. Multumesc pentru poezie. E frumoasa. Initial m-am speriat de ideea unui astfel de joc. Ma intrebam unde ar fi placerea de a juca, si unde ar fi repetabilitatea in cazul unui astfel de teribilitati? Jocul in sine este insa o iesire din viata obisnuita, asa cum este ea, uneori cu adevarat fragila.. Deja joaca cu cuvintele poate atinge atatia cititori necunoscuti. Suntem avertizati!

    Ma bucur ca de data asta nu ne-ati trimis spre Roger Caillois ( „Le jeux et les hommes”) spre … partea de distractie a jocului. 🙂

  10. La acoperisul turlei de la Popauti jucam ciitiva, pe schele elastice, si in bataia unui vint de octombrie, la vreo 40 de metri inaltime, jocul liinilor unduitoare…, cum atit de sugestiv apar ele in tablourile votive din bisericile stefaniene… Indraznesc sa va invit sa priviti imaginile unor astfel de jocuri, printre ele si subtilul joc de arce si pandantivi ai boltirii moldovenesti… http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/04/22/biserica-popauti-%e2%80%93-sinteza-si-inovatie-220409/

  11. Am întâlnit azi, întâmplător, câteva poezii scrise de Tagore. Una dintre ele, „Eu, pasărea captivă”, mi-a părut oarecum potrivită „jocului coliviei”.

    „Eu, pasărea captivă, înaintea întunecimii cerului,
    te întreb, frumoasă pasăre liberă!
    Spune-mi, aceasta este ultima zi a lumii?
    Soarele nu va mai veni să-mi aurească zăbrelele coliviei mele?

    Pleacă, deci! Suie deasupra acestei conspiraţii de nouri;
    caută iluzia care-mi lipseşte…
    Cîntă! Cîntă pentru mine lumina eternă!”

    Mă întrebam… de unde până unde se întind barele, unde începe şi unde se termină libertatea, care e ochiul ce, văzând, eliberează şi care e cel ce, văzând, închide… sau, invers, ochiul care nevăzând eliberează şi cel care nevăzând închide… etc, etc, etc. Cred că e doar o joacă de cuvinte. 🙂

  12. @Vali, seara asta oboseala nu ma lasa sa inteleg ideea si sa raspund coerent. Gasesc repede nste pasari care zboara invers pe la Nechita, tastez si ma duc la culcare. 🙂

    Am inceput sa inteleg cate ceva
    din ceea ce stiu:
    in mine e un ochi
    inlauntrul meu.

    Pana nu-mi zdrentuesc trupul
    in planete,
    el nu-mi va atrage viata la sine.

    Si chiar daca ma spinteci,
    el,
    ochiul dinlauntrul meu,
    nu va curge afara.

    strig: Da!
    El este vederea in actiune.
    Nu are trup decat in jur
    imprejurul lui.

    Actioneaza inlauntru, mai ales
    inlauntrul sau insusi.

    Are caracter abstract, –
    desi poti bea apa peste el,
    apa cu pesti
    cu strafund de mare
    cu tarm,
    cu dealuri, cu munti
    la marginea campiei,
    cu nori plutind in aerul acela…

    Strig: Da!
    Ochiul acesta nu se elimina.
    El este vederea in actiune.

    Ea vede. Eu sunt orb. Ea vede.

    Este acesta un pericol?
    Este.

    Ochi in triunghi?
    Nu.
    Triunghi in ochi, si vedere
    in actiune.

    El e inlauntrul meu,
    si dureros si miscator.

    El e abstract, atat de abstract
    incat
    existenta mea concreta
    trece printr-un mare pericol.

    El fara mine insa
    nu exista.

    Eu fara el par a exista.
    El e in mine.
    Nu se vede.
    E in actiune.

    ( Unsprezece feluri de a-ti pierde lumea – Vedere in actiune – 1970 – Nichita Stanescu – In dulcele stil clasic)

  13. Dacă e să aibă dreptate Cortazar când spune că „Dacă luciditatea ducea la lipsa de acţiune, nu devenea suspectă, nu ascundea o formă cu desăvîrşire diabolică de orbire?”, atunci pericolul lui Stănescu ar fi prea abstractul ochiului.

    E în regulă, nu am adus poezia aici cu „pretenţie” la răspuns coerent. Oricum e.
    Noapte bună.

  14. […] dar imi place foarte mult, si chiar in momentul in care am descoperit-o intr-un post scris de gabilutza, mi-a scaparat in minte ideea unui nou capitol de blog […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: