O cale „verde” – Shams din Tabriz

Pentru ca i-a placut remarca antica „curiozitatea e un defect magic”, am promis lui  X sa revin dupa „Dervisi” si „Cel Verde” cu inca o incursiune prin zona inaccesibila oricui pe unde calatoreste sau a calatorit ea – la Tabriz , ( gradina Edenului trebuie sa fie localizata prin apropiere) 🙂 ; cu povesti despre despre “qwasis” , acei discipoli “emancipati”, ai lui Khezr (in persana) , cei ce l-au intalnit pe “Al Khadir” .

Fiecare priveste spre o directie, cine stie sa priveasca spre directia fara directie? L-am parafrazat pe Rumi, pentru a introduce o intalnire, la varsta de 37 de ani, cu un personaj de o importanta deosebita pentru acesta –  Shams (tr. soare) din Tabriz (1187-1247).

Invataturile lui Shams

Dupa traditia orala, in anul 1244, Mawlana JalaludDin Balkhi –Rumi (30 sept. 1207 – 17 dec. 1273) citea in gradina sa, langa fantana, cand dervisul ratacitor Shams trece „intamplator” si-l intreaba :

– Ce faci ?

Rumi ii raspunde:

– Ceva ce tu nu poti intelege.

Auzind asta Shams ii ia teancul de carti si il arunca in fantana-bazin. Rumi  sare ca ars dupa ele , dar constata ca Sams le-a scos din apa … uscate si il intreaba:

– Ce-i asta?

– Mowlana, asta e ceva ce tu nu poti intelege.

Shams era un dervis ratacitor ce promisese lui Dumnezeu sa-i daruiasca viata daca acesta il va face sa intalneasca o fiinta inspirata. Il recunoaste pe Rumi.  In acest moment al primei intalniri s-au inteles dintr-o privire. Locul intalnirii se numeste „Konya„, „punctul de intalnire al celor doua mari”, denumirea latina a localitatii din Anatolia (Turcia) e interesanta, asa ca o notez :  „Iconium” („icoana” in greceste). Dupa aceasta prima intalnire cei doi se retrag timp de 40 de zile, Shams punandu-i si raspunzand la 100.000 de intrebari si il supune pe Rumi la fel de fel de probe. ( In Munaqib al-Arifin, „biografia misticilor”, Aflaki ne spune despre Shams ca era fara egal in alchimie, astrologie, matematica, teologie, filosofie, astronomie, logica si dialectica). Desi avea calitati si puteri miraculoase, Shams traia intr-o permanenta criza, si cauta un om perfect. Maestru sufi nu poate fi oricine, trebuie sa fie legat la un lant initiatic ( silsila) . Daca un adevarat maestru (pir) este rar, un bun discipol este la fel de rar.  Shams e considerat insa si o persoana a blamului, a interzisului, un „malamati”. „Nu posed nimic, decat secretul meu si mintea mea” ( Shams – in Maqalat). Ibn Arabi ( 1165-1240)  in „Tratat asupra categoriilor initierii” considera al 5-lea grad al celor smeriti, umili, cei ce nu asteapta recompensa, pe „malamati„, sub conducerea lui Qutb (Al Khadir). Regula lor e sa-si ascunda meritele si sa lase la vedere defectele. Actioneaza direct, deschis, in toate domeniile, cu „virilitate” spirituala. „Malamati” nu vorbesc niciodata de experientele lor spirituale si nu te invata decat cum sa asculti de Dumnezeu.  Dupa sufism, in practica nu putem ajunge la punctul stabil decat daca  fiinta a fost gasita, pierduta si iarasi regasita, ai trecut prin faze ce au golit fiinta pana la a-i da o certitudine definitiva, o „remise-en-cause” completa; o geografie complexa de stari mistice e luata in seama (frica, speranta,…) iar starea suprema este binenteles iubirea.  Rugaciunea personala a lui Ibn Arabi era O Doamne, primeste-ma in oceanul profund al infinitei tale unitati„.

Rumi si Shams au ramas impreuna timp de 3 ani, poate de aceea traditia sufista a pastrat aceasta durata de 1001 de zile pentru intrarea discipolului in „tariqa” (tr. cale, procedeu, metoda).  Nu voi intra prea mult in detalii asupra „metodei” ce s-ar putea reduce la un simplu „pastreaza-ti inima vigilenta contra asaltului neglijentei” – in primul an de ucenicie slujesti semenii, in al doile an slujesti pe Dumnezeu, si in al treilea veghezi asupra inimii proprii.

Dupa disparitia  lui Shams (probabil asasinat), neconsolat, Rumi va incepe sa practice „sama„, dansul mistic,  sperand sa-si regaseasca macar asa maestrul in interior.  Opera literara a lui Rumi va cuprinde peste   47.000 versuri grupate in cele 6 carti ale lui Masnavî ( numita si „Biblia Persiei”),  40 000 versuri in  Diwân (inchinat lui Shams),  3500 odes , 2000  catrene, 147 scrisoril –  Maktûbât, un tratat in proza Fîhi-mâ-fihî (Cartea interiorului) si va exercita o influienta considerabila asupra spiritualitatii musulmane si nu numai.

„Calea verde” sufi, e calea progresiei spirituale, in 4 etape – calea stiintei, calea viziunii, calea cunoasterii si calea unirii. In termeni de cultura nu poti vorbi de iubire. Iubirea nu e masurabila, nu e stiintifica, nu e viziune doar, e cunoasterea si unirea insasi. E cheia vietii. E cheia tuturor dimensiunilor. E o cheie care merge pana in cele mai profunde initieri. Iubirea e un creuzet alchimic pentru corp, o proba de foc, de moarte-renastere. Mi-am notat din  Diwân” – „vino, vino, oricine ai fi, vino/ chiar necredincios sau idolatru, vino / limita noastra nu e cea a disperarii / chiar daca nu ti-ai tinut cuvantul de 100 de ori, vino / ca esti persan, grec sau turc / invata limbajul celor ce nu au limba.”

Nu am reusit sa memorez foarte multe din vorbele lui Shams, mi-am notat mai demult :

„Cei ce doresc Oglinda sunt si ei doriti de Oglinda
daca spargi oglinda, te spargi si pe tine.”

„Cele 700 de voaluri nu sunt decat un voal, ce esti tu insuti.”

„Cer logicii pe Dumnezeu, dar cele de la Dumnezeu nu vor sa asculte de logica”.

Despre soma:  „Exista un dans interzis: cel in care mainile si picioarele danseaza si se misca fara sa simta nimic.”

In final si cateva din vorbele  lui Rumi:

” Exista o lume dincolo de islam

dincolo de necredinta

in aceasta lume fara frontiere si fara hotare

locuieste iubirea noastra

cand initiatul intra, ramane

caci in aceasta lume nu exista nici islam

nici necredinta,

nici macar lumea. „


Despre „Cel Verde”

Pentru a contrabalansa „masculinul” si ariditatea sau exotismul  textului ce urmeaza, imi permit sa adaug aceasta ambianta sonora, de aceasta data, ce poate parea unora nepotrivita. Unele din ideile expuse succint vor parea sau chiar sunt divergente. Calea de rezolvare a divergentelor e imbinarea reflexiei cu dezvaluirea intuitiva. Inteleg intotdeauna cei ce vor sa inteleaga.
Sunt in fata unui raft cu 2000 de volume de mistica musulmana, alaturi alte 2000 de volume de mistica iudaica, si inaintea lor alte 7000 de volume de exegeza si mistica crestina. Le privesc, zambesc, am la dispozitie doar o ora, fara catalog, singur, pentru a gasi CEVA pe subiectul care ma intereseaza acum, despre care doresc sa scriu cateva randuri. Sunt impotriva vulgarizarii, achizitiei fara efort, propagandismului fara intelegere. De indata ce cineva reuseste sa sintetizeze ceva informatii pe un subiect din afara "coloristicii" mioritice locale, intelectualul roman se grabeste sa-l inzestreze cu cine stie ce autoritate. Cei informati par astazi mai eclectici decat insesi sursele lor.  Admir efortul editurilor de a face accesibile, printr-o alegere atenta si reconstruire, anumite texte. Am avut adesea senzatia, ca publicul interesat roman, isi alege subiectele si pasiunile in functie de ultimele aparitii din librarii. E bine (?), se poate sesiza, o anumita sincronicitate,  e profitabil pentru dezbateri ...si zbateri. Nevoia unora de agitatie o numim ambitios astazi gust al cercetarii. Mai bine decat atrofiere intelectuala si reactie doar la ceea ce am fost dresati sa reactionam.
_
Andrei Scrima intr-un curs din mai 1978 la Facultatea de Stiinte Religioase a Universitatii Saint-Joseph din Beirut despre experienta spirituala, pomeneste de un personaj enigmatic ce rasare de Nicaieri, aproape nesesizat de laici, in Vechiul Testament: Melchisedec. Nu e singurul personaj ce apare DEVREME, la inceputul Traditiei. Gasisem si eu Geneza 14.18  , Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 7 ,  Psalmul 109,  scotocind SI prin putinele lucrari avand ca tematica lumile nesesizabile si  inaccesibile ( taramul celalalt din basmele noastre, Paradesha , Shagri La, Insulele Albe, Avalon, Salem, ... si celelalte ). Se intreba Scrima ( vezi "Experienta spirituala si limbajele ei" - Humanitas 2008 ), sta oare Melchisedec ( talcuit rege al dreptatii, rege al pacii, al Salemului)  si el in "locul originilor"? (adaug un cuvant din limba celta: A-von!). Apare o clipa si dispare, transcendent, neimplicat in istorie. Inaintea realizarii planului istoric prin Abraham, Melchisedec e deja prezent pe un nivel superior, de "dincolo". Modernii  l-ar putea considera si drept imaginea holografica a lui Iisus, proiectata cumva peste timpuri. Binenteles ca, familiarizat cu mediul traditiei islamice, Scrima va aminti, pe langa misteriosii Ilie, Ioan Botezatorul si Ioan evanghelistul  (la care eu as adauga, inaintea tuturor, pe "misterioasa" fecioara Maria ), pe Al-Khadir - "Cel Verde".
al_khadirPersonajul Al-Khadir,  mi-a retinut atentia dupa lectura Coranului, incurajat, in timpul unui ramadan, de o cunostiinta temporara, un profesor si caligraf de limba araba. Scrima aminteste despre traditiile musulmane ce-l considera pe Al-Khadir legat de izvorul vietii, aparandu-i lui Moise in misteriosul "loc de intalnire al celor doua mari", metafora pentru intalnirea  lume terestra, lume cereasca sau confluienta dintre corp si spirit. Coran Surata 18, AL-KAHF (pestera).18.60-82 aici .
Gasim in povestile sufi motivul pentru care Moise il intalneste pe "cel Verde"- Al-Khadir: Moise e intrebat de un evreu "este cineva pe pamant care are mai multa stiinta decat tine?", iar Moise a raspuns "Nu". Un raspuns mai potrivit ar fi fost "Dumnezeu stie mai bine." Dumnezeu intervine si-i reveleaza lui Moise: "Ce stii tu cui daruiesc eu stiinta? La confluenta dintre mari e cineva care are mai multa stiinta decat tine." Cand Moise aude aceasta doreste imediat sa-l intalneasca pe necunoscut. Cum sa nu fi dorit cu ardoare sa completeze cunostiinte pe care el nu le avea? Il intreba pe Dumnezeu unde si cum il va putea intalni:alphabet-arabe "Mergi catre mare, ia din raul asta un peste, da-l servitorului tau. In momentul in care vei uita pestele, si cand el iti va scapa, atunci vei intalni pe cel ce tu cauti. E la confluenta intre doua mari." Locul si timpul propus de Dumnezeu nu are determinare exacta. Moise si servitorul sau, pleaca in cautarea acelui loc, pe drum langa un izvor, de langa mare,  pestele prinde viata, sare in apa vie, fara ca cei doi sa-si dea seama.  Cand Moise si slujitorul sau fac popas pentru a manca, descopera ca pestele  a disparut, un miracol. Se hotarasc sa se intoarca pe urmele pasilor lor , caci ajunsesera acolo "unde pierdusera pestele". Asa s-au intalnit cu cel ce primise gratia si intelepciunea lui Dumnezeu. "Nu poti, propune Moise, sa-mi daruiesti si mie din intelepciunea daruita tie de Dumnezeu? Pot sa te urmez, astfel incat sa ma inveti din ceea ce tu ai invatat, ca buna calauzire?" (C. 18.66).
Al-Khadir ii raspunde "Nu vei putea suporta tovarasia mea. Tu nu vei avea rabdare cu mine. Cum vei putea tu sa rabzi cele ce nu cuprinzi tu cu stiinta? " ( C.18.68). Daca Dumnezeu doreste, ma vei afla tu rabdator si nu ma voi impotrivi nici uneia din poruncile tale." (C18.69). "Bine", spune strainul," daca vrei sa ma urmezi, nu ma intreba despre nici un lucru, cata vreme nu-ti pomenesc nimic despre el." De aici recitul prezinta trei fapte stranii ale voiajului lui Moise cu  Al Khadir, sabotarea unei corabii a celor 10 frati oropsiti, ( 5 , cei bolnavi, se aflau pe corabie si 5 pe tarm, caci puteau munci: un orb, un surd,un mut, un handicapat si un nebun.), uciderea unui tanar si intarirea unui zid ce statea sa se pravaleasca. De fiecare data Moise ii reproseaza actiunile, iar Al-Khadir ii cere sa fie rabdator pana ii va ingadui sa se desparta. Inainte de a se desparti pentru totdeauna ii va explica ratiunea gesturilor sale, dezvaluindu-le sensul. - vezi C.18.79-82. Intarzierea explicatiei creeaza un conflict intern de care Dumnezeu e multumit. Nu exista acceptare fara conflict.  Un profet poate ignora lucruri care au fost revelate altui profet? Pestele omorat de pasiuni si care reinvie e oare inima care revine la viata, plonjand in oceanul sfinteniei? "Cel Verde" e modelul initiatorului direct, neconditionat de timp si spatiu. Spre deosebire de profet, ancorat puternic datoriei fata de limbaj si intermediere,  atitudinea didactica a lui Al Khadir e una de armonie relationala prin intermediul probelor. Pentru multi, Al-Khadir e parabola intalnirii domeniului religios cu cel initiatic; binenteles ca René Guénon (1886-1951) declara " am multe de spus in legatura cu acest subiect, dar ma indoiesc ca le voi scrie." ( 1938 ) ( am gasit un site dedicat aici) . Desi Guenon refuza sa discute anumite subiecte, permitea revistei "Voalul lui Isis" la care era redactor sa publice anumite traduceri de tratate si articole avand ca tematica initierea. O scrisoare a sa din 14 martie1937 este reprodusa in culegerea de texte postuma intitulata "Initiere si realizare spirituala" (1978  ).( "El-Khadir est proprement le Maitre des Afrad, qui sont independants du Qutb et peuvent mème n'ètre pas connus de lui; il s'agit bien, comme vous le dites, de quelque chose de plus <<direct>>, et qui est en quelque sorte en dehors des functions definies et délimités, si élevées qu'elles soient; et c'est pourquoi les nombre des Afrad est indéterminé.") al-khizrAl Khadir e considerat un maestru al solitarilor ("afrad"), a celor ce sunt dincolo de caile normale de initiere ( prima fiind cea istorica,comunicata in sanctuare si traditii sub indrumarea unui invatator,maestru autorizat si cealalta una spontana). "Solitarii" nu au discipoli, nu-si revendica invataturi, nu impun disciplina, daruiesc stiinta lor ca un dar ce-l putem primi sau refuza, au renuntat definitiv la oric actiune izvorata din voina proprie, sunt purtati de ceva, de o forta, pe care o putem numi iubirea de Dumnezeu. Iconografia Asiei occidentale il reprezinta ca un personaj in varsta, imbracat in verde, purtat pe apa de un peste.
_
M-am lungit, imi cer scuze. Sa revin deci la rafturi.  Alegerea a fost Ibn Arabi, pe care Corbin il numea "doctor maximus", iar Massignon "gramatic al esoterismului". Din primele pagini e explicat efortul de interpretare, ce inseamna alegerea dispozitiei interioare gratie careia inspiratia vine. "Al-quiyas" - rationamentul prin analogie, nu constitue un argument decisiv pentru a accepta drept bun ceva.  Cei ce realizeaza opere (ta'ammul) se disting de profet, si sunt numiti "afràd"-singurateci, sau "muqarrabun"-apropiati.  In "Futuhat Makkiyya" - "Les illumination de la Mecque" (texte din 1203-1231), andaluzul  Ibn Arabi il desemneaza pe Al-Khadir "min ru' asa'hadha l-manzil", drept "unul din sefii acestei asezari", in sens de afinitate cu Supremul. Ibn-Arabi citeaza pe Al-Khadir intreband pe Moise:" Cum vei suporta tu pe cei ce nu imbratiseaza experienta ta? ".  La Moise functia de trimis emana dintr-o pura electiune divina (ik htisas), Al Khadir constitue o etapa obtinuta prin achizitie (ikhtisab) prin parcurgerea tuturor etapelor. Dar acesta nu e acelasi dar divin ca cel acordat lui Moise. Faptul ca detine o stiinta necunoscuta lui Moise, nu afirma superioritatea "Celui Verde"." Cel ce totalizeaza toate etapele nu mai are etapa" ( Coran 41.53). Cei doi sunt intr-o relatie, am putea-o numi de delicatete, fiecare a primit un gust de Dumnezeu. Al-Khadir respecta el insusi ordinea adusa de Moise, urmandu-si legi proprii. El respecta chiar dorinta lui Moise de a-l parasi, din consideratie pentru rangul trimisului.
Voi incheia cu o fraza pe care eu am tradus-o  improbabil, mai enigmatic, din Ibn Arabi: "Cel ce cunoaste ratacirea ghidarii, nu strabate distante lungi."  :-)gabriel_en_arabe
_____________________________________________________________________________________________
1.) Geneza 14.18Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. 18. Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. 19. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. 20. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" Şi Avram i-a dat lui Melchisedec zeciuială din toate. Mai amplu, pe interesantul blog: Ioan Usca << aici

2.) Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 7
" Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, 2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, 3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. 4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. 5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; 6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat. 7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. 8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu. 9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, 10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec. 11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? 12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii. 13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului, 14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic. 15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec, 16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare, 17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei; 19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ, 21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament. 23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. 24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică). 25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei. 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. 27. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. 28. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului" .
3) Psalmul 109
Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". 2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. 3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut". 4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".

4) Coran Surata 18, AL-KAHF (pestera).18.60-82

60 : ... Il arriva que Moussa (Moïse) dit à son valet au cours d'un voyage : "Tant que je n'aurai pas atteint le confluent des deux mers, je ne cesserai de marcher, dussé-je y mettre des années entières."
61 : Ils atteignirent enfin le confluent des duex mers. Entre-temps, comme ils avaient ommis d'avoir l'oeil à leur poisson, ce dernier avait sauté dans la mer et avait disparu.
62 : Lorsqu'il eurent repris leur route, Moussa dit à son jeune valet : "Ce voyage nous a fatigués. Ne pourrais-tu nous servir à déjeuner ?"
63 : "Te rappelles-tu, lui répondit son disciple, quand nous nous sommes arrêté près du rocher ? Juste à ce moment, je n'ai plus prêté attention au poisson : négligence que le Sheytan à dû m'inspirer. C'est alors que le poisson, chose étonnante, a replongé dans la mer."
64 : "C'est là précisément, dit Moussa, le lieu que je cherchais." Ils retournèrent sur leurs pas.
65 : Ils firent alors la rencontre de l'un de nos serviteurs qui avait été touché de notre grâce et avait été initié à notre sagesse.
66 : "Ne pourrais-tu, lui proposa Moussa, m'agréer pour discipleet m'initier à quelque peu de cette sagesse que tu tiens d'Allah ?"
67 : L'inconnu lui fit observer alors : "Tu ne sauras jamais supporter ma compagnie.
68 : Car comment pourrait-on affronter de sang-froid certaines choses que l'on ne peut s'expliquer ?"
69 : "Tu verras, répondit Moussa ! Je serais toujours d'humeur égale et toujours soumis à tes ordres, si Allah le veut."
70 : "Eh bien ! dit l'étranger, si tu veux être mon disciple, ne me questionne sur aucun fait ! Attends que je t'en parle le premier !"
71 : Ils firent route ensemble. Il arriva qu'ils prirent place à bord d'un vaisseau. L'homme s'empressa d'entailler le flanc du navire. Moussa s'écria, indigné : "L'as-tu ainsi saboté pour noyer l'équipage ? Ton geste est vraiment inqualifiable."
72 : "Ne t'ai-je pas dit que tu perdrais vite ta patience en ma compagnie ?" lui dit l'inconnu.
73 : "Ne m'en veux pas, maître, de mon oubli, fit Moussa, et point ne me soumets à trop rude épreuve."
74 : Sur ce, ils reprirent leur chemin. Ils rencontrèrent un jeune homme. L'inconnu s'empressa de le tuer. "Quioi donc, sursauta Moussa, tuer ainsi un être innocent et qui n'a point lui-même commis de meurtre ! Ne voilà-t-il pas un acte odieux ?"
75 : "Ne t'avais-je pas dit, dit l'étranger, que tu perdrais vite ta patience à mes côtés ?"
76 : Moussa répondit : "S'il m'arrive encore de te questionner, tu rompras ton lien avec moi. Tu n'as été en vérité que trop patient à mon égard !"
77 : Ils se remirent en route. Ils se trouvèrent bientôt parmi la population d'une cité. Ils demandèrent aux habitants de les héberger. Les deux voyageurs s'aperçurent qu'un mur menaçait ruine ; l'étranger le consolida. Et Moussa alors de s'étonner : "Que ne réclames-tu un juste salaire pour ton travail ?"
78 : "C'est chose faite à présent, répartit l'inconnu, nous nous séparons pour toujours. Je vais seulement t'expliquer ce que tu étais impatient de savoir :
79 : Pour le bateau, il appartenait à de pauvres matelots. J'ai voulu l'endommager eh apparence : me souverain du pays allait bientôt, je le savais, réquisitionner tous les bateaux utilisables.
80 : Quant au jeune homme, sachnt que ses parents croyants et d'une grande piété, nous avons cru qu'abusant de leur faiblesse, il ne les entraîne à sa suite dans la révolte et l'impiété.
81 : Nous avon voulu qu'en échange, Allah leur fit don d'un fils plus pur et plus attentionné envers ses parents.
82 : Pour le mur enfin, il était l'héritage des deux orphelins de la ville, et sous le mur, il y avait un trésor leur revenant de droit. Leur père était un homme de bien. Le Seigneur, dans sa bonté, a décrété que, parvenus à l'âge d'hommes, ils pussent eux-mêmes retrouver leur bien. Je n'ai point fait cela de ma propre initiative. Voilà les choses dont tu étais impatient de connaître le sens..."