Puncte, puncte … (IV)

 Motto:  ” A scrie e usor. Incepi cu majuscula si termini cu punctul final. La mijloc pui ideile.”

Punct Neruda

Stim ceea ce cautam si gasim ce prevedem,  pana la un Punct.” ( Noica)

Punctul Blaga – Punctul de Infiripare, ce surprinde “momentul in care omul biologic se lanseaza in chip cu totul inexplicabil si neimpins de nici o imprejurare precisa, intr-o experienta inconjurata de orizontul misterului si a unei virtuale revelari…Momentul e plin de grave consecinte, caci sub impulsul sau se declanseaza de fapt destinul creator al omului. Momentul e punctul de infiripare, punctul origo al unui jgheab, care tine de fiinta omului mai mult decat de anatomia acestuia. Cu acel moment de transpunere in orizontul misterului, fara intoarcere, cu acel moment de declansare ireversibila a unui destin revelator-creator, apare ceva nou in lume. Existenta se imbogateste cu cea mai profunda varianta a sa…” ( Trilogia Culturii , 1935-1937 )

Punctul d’Annunzio

el se afla in mijlocul existentei sale muritoare, desprins de tinerete, chiar in Punctul de Declin; si iata ca numai acum i se dezvaluia viata, infrumusetata cu toate bunatatile eu, ca o padure plina de copaci purpurii, a caror catifelare proaspata n-au cunoscut-o niciodata mainile sale concentrate asupra altor opere...”.

 

Puncte PLATONEste clar ca daca mi-as cunoaste punctele tari si punctele slabe, m-as stradui sa le cultiv pe primele si m-as debarasa de cele secundare in masura in care mi-ar fi posibil”,  “exista PUNCTE in apararea carora nu ma incapatanez prea mult” (Platon, Menon) ” Punctul … slabiciunii si al lenei ne face incapabili sa mai traversam aerul pana la capat.” (109d)  “Ar trebui sa revenim pe proprii pasi dupa ce am ales pentru acelasi subiect un punct de plecare diferit… Punctul de plecare va fi mai diferentiat decat in explicatia precedenta, ce nu mai e suficienta… Pentru a atinge claritate in acest punct, sa ne  fortam sa ne explicam din nou…

Punctul Bossuet-GratryPunctul care ma preocupa azi –  “Inteligenta ne este partiala, intrerupta, captiva. Traiesc gandesc prin linii stramte, punct cu punct. Pentru a fixa o idee uit altele. Pentru a dori un PUNCT abandonez toate celelalte. Ma fixez in cel mai neinsemnat obiect. Uit lumea intreaga pentru punctul care ma preocupa azi. Si toata viata mea e asa focalizata pe un punct si dezgustata de toate celelalte. Vointa mea nu-i ca un soare ce iradiaza in toate directiile pentru totdeauna, e ca o linie stramta, foarte scurta, la capatul careia te opresti si te stingi, pentru a lumina o alta linie, urmatoarea…  “

“Exista un punct unde toate eforturile intelepciunii umane esueaza: acela de a sti cum se face ca exist, ca sunt liber si ca sunt cauza a ceva.” ( 1844)

Punctele DragomirRatiunea e intotdeauna afara de ceea ce gandeste … ratiunea e altundeva, intr-un PUNCT EXTERIOR. Acest punct exterior nu este Bewußtsein ( Constiinta), nici Evidenz ( Evidenta), nici “cogito ergo sum”. Toate acestea vin numai dupa aceea si cand sunt constient, de exemplu, deja sunt extrapolat fata de gandire, adica constiinta este extrapolarea relatiei “punct-obiect”, dintr-un punct care e constiinta constiintei s.a.m.d… Ratiunea este “din afara”, adica pur si simplu atat. Aceasta punere la punct e importanta. Ce se poate spune despre acest punct din afara decat  ca este deja in alt punct din afara fata de primul? Nimic. Poti sa creezi oricate trepte de “din afara“… “  ( 27 nov. 1978) “… acum caut sa gandesc asta dinlauntrul meu, adica adaugand punctul de referinta care sunt eu… Eu sunt mereu altul si altul, sunt in fiecare clipa punctul de referinta al clipei mele respective, si totodata, independent de mine, se constitue viata mea, in care nu mai sunt eu cel de fiecare clipa, ci ceva strain de mine, pe care pot sa-l ignor, sa-l mistific, sa-l trisez, nu numai fata de altii, ci si fata de mine, intr-un cuvant, sa fac cu el ceea ce pot face cu orice este altceva decat mine. Adaugarea punctului de referinta insotitor si implicat in fiecare ACUM este hotarator pentru ceea ce vreau sa spun … nimeni nu stie ce este esential pentru fiecare, raportat la sine ca punct de referinta.” ( dec. 1988).

Punctul Omului Recent, Punctul Patapievici … dintr-un punct incolo este imposibil ca cineva sa nu calce, fara sa stie, o lege.”

 Punctul Aragon : Niciodata n-ar fi cedat in teoria unui anumit punct , ce dadea coerenta celor 1000 de vieti ale sale“.

Puncte Cioran : “cosmogonia  mea adaugă neantului iniţial o infinitate de puncte de suspensie…”“Inima mea — prin care a trecut cerul — e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu.”  … Parisul e punctul cel mai indepărtat de Paradis?” “Deşerturile sînt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele îşi plimbă oboseala de totdeauna şi prin ele se vaicără chinuitele noastre avînturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar şi cu diavolul. “Nu pot vorbi de infinit fără să simt un vîrtej interior şi unul exterior. Este ca şi cum, dintr-o existenţă ordonată, cu legi şi forme, aş sări într-un vîrtej cu ondulaţii inegale şi capricioase ce evoluează, cu o iuţeală de gînd, prin imensitate. Evoluţia acestei linii sinuoase se desfăşoară spre un punct etern inaccesibil. Cu cît punctul de ajungere se deplasează înspre o depărtare inconceptibilă şi indefinită, cu atît intensitatea vîrtejului pare a creşte. Curbele şi ondulaţiile lui n-au nimic din uşurinţa graţiei, ci descriu linii complicate, asemenea unor flăcări cosmice. O trepidaţie universală zguduie totul ca într-un infern. Şi toată lumea pare a se mişca într-un ritm accelerat şi nebun, ca şi cum s-ar apropia apocalipsul. Nu există un sentiment adînc al infinitului fără acea senzaţie ciudată a apropierii vertiginoase de sfîrşitul cosmic, de sfîrşitul universal. ” Punctul critic  al vitalitatii nu este boala -care e o lupta- ci aceasta eroare imprecisa ce refuza totul si rapeste dorintelor forta de a genera erori proaspete.” “Nu oboselile suspecte, nici tulburarile precise ale organelor ne vor revela Punctul cel mai de jos al vitalitatii , nici perplexitatile sau variatiile de termometru, ci ar trebui sa resimtim aceste accese de ura sau mila fara motiv, fiori nemasurabili, pentru a intelege ca echilibrul ne e amenintat“. Punctul in care indivizii pot fi inferiori propriei lor experiente”.

Punct Ana Blandiana Scrisul e “punctul in care prezenta omului nu mai este necesara“.  “Poezia e ca un continuu si riscant efort de renuntare la forma, de diminuare a ei pana la punctul primejdios in care pot sa stea in cumpana gandul spus si cel nespus … “ “Pentru a fi un bun cititor de poezie trebuie sa te tii cu precautie la o oarecare departare de ea, trebuie sa te opresti in PUNCTUL in care lumina cade asupra ei potrivit, sa te asezi in locul din care sa nu ti se para nici orbitoare, nici lipsita de importanta. Nu e un loc comod si nici nu e usor sa aluneci din punctul ideal. Putina oboseala, putina deznadejde si totul se deformeaza si devine monstruos“…

Puncte Vasile Lovinescu

“… dar supremul MAGNUS OPUS sta in dibuirea punctului unde mitul incepe sa se teasa in viata de toate zilele, in dezvaluirea intrepatrunderilor intr-un tot indivizibil.” ( Sunt lacrimae rerum)“Lumina fosneste. Lumina atrage oracular puncte cruciale ale fiintei noastre, dupa catharsis.” (Steaua fara nume) “In orice moment, in orice punct, trebuie sa spui de Dumnezeu ca este acolo, dar si ca punctul si momentul nu sunt Dumnezeu. “ ( Insemnari Initiatice) “Ma simt la punctul de interferenta al unor lucruri stranii care se invalmasesc in mine fara macar sa catadicseasca sa-si dezvaluie identitatea.” (Scrieri crepusculare) “Ca sa imbratisam natura trebuie sa o prindem in punctul si momentul acela cand e invizibila si care ii produce vizibilitatea … Contemplarea cea mai desavarsita a naturii se reduce la o serie de puncte invizibile si care sunt noduri vitale ce ne animeaza pe ea si pe noi…“  (Insemnari initiatice).“O metoda de a universaliza ambianta, si pe noi, este sa descoperim, prin atentie si mediatatie, punctele vii ale unui lucru. Odata acestea asimtite, lucrul, in materia lui, in punctul de interferenta al acestor puncte, devine cenuse si se transforma in constelatie care misca zilele cunoscute si necunoscute.” (Jurnal alchimic) Orice punct este “centru” cu conditia ca acolo sa existe o “initiativa” si o “libertate”.(4 iulie 1965) “Comorile se gasesc in punctele de ruptura.” Adancul, “punctul cel mai de jos ce reflecta pe  cel mai de sus”. ( V.L. MSR) “Pentru ca doua puncte de pe o linie spatiala sau dintr-o succesiune temporala sa se identifice, trebuie sa “devoreze” spatiul dintre ele.” ( VL – MSR) “Orice punct simbolizeaza Punctul.“cele 6 directii ale spatiului plus punctul lor central … Toate directiile spatiului se reintegreaza in punctul salbatic…“ “Cum poate fi melodia Punctului altceva decat Suflu?” “In Punctul in care se intampla Sfasierea se aude strigatul fara sunet.”

Punctele Silburn ” Durata nu e facuta decat din puncte-clipe care se urmaresc, spatiul consta tot din aceste puncte-clipe ivindu-se simultan si miscarea nu e decat aparitia acestor puncte-clipe in atingere… Nu exista timp, spatiu si miscare in afara acestor puncte-clipa. Instantul se intinde in tot ce exista.”

Punctele Ionesco “Sunt chiar foarte indignat ca nu exista decat doua puncte de vedere total opuse, si nici o persoana nu poate remedia aceasta lipsa a inteligentei umane care abia reuseste sa fie dualista” (“Nu” – 1934)

Punctul LazarisNoi nu gandim, noi cream gandirea. Sa gandesti cere timp, si nu avem timp. Cream sentimente toata ziua. Cum comunicam? Prin acel punct de conversie a iubirii in lumina”.

Punctul Culianu in care “in cele din urma se ajunge la concluzia ca, din orice punct ar fi privita – chiar din pozitia cea mai privilegiata …- conditia umana e searbada, iar spatiul lumii – o inchisoare unde aspiratiile ei sunt iremediabil incatusate.” (Tozgrec)

Punctul Lacroix-DeleuzeSa urmezi o linie de fuga nu e posibil decat daca nu o calculezi in termeni de PUNCT DE PLECARE si PUNCT DE SOSIRE, trebuie sa iubim devenirea pentru ea insasi.”

Punctul Dante, “punctul spre care se trag din toate partile greutatile” , punctul de maxima compactare a lumii… un fel de pol.

Punctul Hugoaceste cuvinte erau, putem spune, punctul de jonctiune a doua scene care s-au dezvoltat in paralel la acelasi moment, fiecare in teatrul particular. “  ( martie 1831)

Punctul Eminescu

Dar deodat-un punct se miscă… cel întâi si singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl…

Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,

E stăpânul fără margini peste marginile lumii…

( Scrisoarea  I )

Punctul Goethe “Studiul deductiv si inductiv odata ajuns in punctul in care se produce mirarea, trebuie sa se opreasca imediat”.

Punctul ParmenideMi-e indiferent de unde voi incepe caci ma voi intoarce din nou in acest Punct” ( Poemul, fragment)

Punctul Manzoni : “nu lipsea decat un punct de sprijin, o rascruce, un impuls usor, pentru ca faptele sa succeada cuvintelor…” ( Les Fiancés)

Punctul Rortry: ” Punctul cel mai indepartat pana la care poate cineva sa inainteze cu limbajul; dincolo de el exista doar pasivitate neajutorata sau recurgere la forta.” ( Contingenta, ironie, solidaritate).

Punctul Hasdeu (1838-1907) “Aplicarea celei mai riguroase metode analitice silindu-ma a descompune toate elementele constitutive ale fiecarei chestiuni pana la PUNCTUL NON-PLUS-ULTRA, m-a atras vrand-nevrand in episoade mari si mici, de care sunt insa departe de a ma cai, caci ele mi-au permis a rezolva in mod incidental o multime de probleme…” ( prefata la Istoria critica ).

Punctul SimionIn orice fenomen, oricat de complicat ar fi, trebuie sa existe cateva puncte de reper, un rasarit de soare si un apus, dupa care te poti orienta. Spectacolul universului devine, in acest chip, accesibil.“  “Negatia este atat de puternica incat de la un punct nu mai sunt sensibil la adevarul pe care il contesta…” ( Jurnal parizian).

 

Puncte Junger  “Fiecare punct e centru in infinit” ( Jurnal pe 22 nov. 1944).

Observatiile se succed din noaptea timpului si e mereu aceeasi frontiera vizata: Punctul unde cunoasterea capituleaza” (Jurnal, 13 dec.1945)

De indata ce te asezi intr-un PUNCT DE OBSERVATIE, te plasezi intr-un punct particular fata de lumea in ansamblul sau si cine prinde un secret, afla si mai multe secrete, fara sa le fi cautat“. ( Inima aventuroasa, prima varianta , 1929 )

Punctele Steinhardt, “Exista in dialectica simultanelor credinta-necredinta un punct critic  pe care, rugandu-ne mai departe, il depasim. Prin faptul ca ma rog, desi ma indoiesc, desi prin urmare nu cred in mod absolut, cred ! Aceasta este credinta : depasirea punctului critic al dialecticii.”

Omul priveste cu spaima furnicarul ( ori stupul, ori colonia de termite sau oricare alta societate animala), unde fiinta individuala nu-i decat o piesa care-si repeta functia la nesfarsit, unde pe orizontul perfect circular nu se inscrie nici un punct omega . ”(Jurnalul fericirii).

Punctele Radu Botta “ajunsesem în punctul unde nu mă voi culege literă cu literă decât dacă voi fi aruncat totul.”“Nu există un punct în care să stai şi să împlineşti rotirea, nu e o persoană  în care să prinzi băierile lumii, un exerciţiu creator care salvează, şi nu suntem datori cu nimic nimănui.“viciul e viciu  în punctul infinitezimal al întâlnirii” “mă vor fi tras în punctul în care să le fi promis  tuturor fericirea, dar mort e mai confortabil”. “Ai ajuns fără să  ştii într-un punct în care erai deja promis. Fluieri a pagubă în faţa a ceva ce nu  recunoşti şi pe care ar fi trebuit numai să-l scrii.” “vorbim înainte şi  după de punctul în care semnificăm. Tăcem vorbindu-ne. Când scriem  scăpăm acestui proces şi facem lucrurile simultan…”… paradoxul punctului de echilibru: oricare dintre punctele materiale pe care le-ai alege dintr-o siluetă au o deviaţie de la punctul geometric al echilibrului. Imediat ce pui în mişcare obiectul apare o arie de sprijin înăuntru şi în afara lui prin care deplasarea se poate balansa. Cum poţi sta?!, fără să te-nvârţi.” “Nefericirea e o vină stupidă într-o lume ca asta unde ai toate şansele din orice  punct.” “Sintetizează şi reduce ori găseşte o cale,  trebuie să ajungă din ce în ce mai departe de tot; şi de la un anumit punct de  sine.”

Puncte Jabes  “Nu exista punct de invatatura pentru ceea ce ignoram…”

“In ce punct al prezentei noastre suntem cand devenim absenti? “  (Le Livre de Marges, II) Punctul e obiectul tentatiei mele. La capatul renuntarii am intalnit Punctul.

Ai uitat Punctul? Punctul e astrul uitarii.  (Le Livre des ressemblances)

“Din acest Punct e timpul de dinainte de punct si timpul de dincolo de punct. Punct de jonctiune… Punct de saturatie. Punct de roua. Punctul deceptiei. “ “Cercul de ieri a devenit punct si intrebarea cercului, intrebarea punctului. Opera circulara isi poate gasi finalitatea in punct? Acest punct, ultima urma, este probabil o clipa circumscrisa eternului, reinceperii cartii.”  (El, ou le dernier livre).

“In Punctul acesta atat de mic e continuta cenusa celorlalte puncte.” “Vad un punct scaldat in propriul sange si vad acelasi punct traind … aud strigatul acelui punct.  “Asteptarea e acel punct fara intoarcere in tenebrele caruia cautam iluminari.”

“Sa descoperim raportul profund intre un punct si un altul indiferent de distanta, de puterea noastra de a percepe, iata adevarata cunostere calda. … Acest punct halucinant, punct de contact, punct de concurs, punct de incidenta – este nod plin de cunoastere, coarda a sublimului, spanzurat, revendicat de cele 4 orizonturi cu care fiecare zi incendiaza corpul.

Punct Wittgenstein “Pentru a spune ca un punct e negru sau alb, trebuie sa stiu in prealabil in ce conditii numim un punct negru, si in ce alte conditii il numim alb…” ( Tractatus logico-philosophicus).

Punct Lautremont “Sa nu credeti ca sunt pe punctul de a muri, caci nu sunt inca un schelet, si batranetea nu mi-e lipita de frunte”. (Les Chants de Maldoror)

Punctele Anais

De ce gandurile mele nu sunt mai calme? Din cauza minusculelor puncte de iritatie. Imposibil de controlat.” (Jurnal, 1925)

Punct Avicena Ceea ce spunem despre Punct, “ca deseneaza o Linie prin miscarea sa”, e ceva spus pentru Imaginatie, dar nu e posibil sa existe. Nu putem presupune, pentru punct, un contact cand se deplaseaza … o extensie a lui. Contactul inceteaza prin miscarea punctului. Cum poate punctul sa ramana punct? Linia exista inaintea miscarii punctului, deci punctul nu e cauza Liniei.

Punctul T.S.Eliot

” In punctul neclintit al lumii miscatoare.

Nici din carne, nici descarnat;

Nici de la, nici inspre;

In punctul neclintit, acolo este dansul,

Dar nici repaus, nici miscare. Si sa nu o numesti fixitate,

Unde trecutul si viitorul sunt alaturate.

Nici miscare de la, si nici inspre,

Nici ascensiune, nici declin.

Cu exceptia punctului,

punctul neclintit,

Acolo, nu ar fi niciun dans, dar, acolo, este numai dansul.

Pot doar sa spun, acolo am fost :  dar nu pot spune unde.

Si nu pot spune, cat de mult,

Ce ar fi putut fi şi ceea ce a fost

Punct la un capăt, care este mereu prezent.

Punct Pessoa  “Am ajuns in Punctul in care,  colectiv ne-am saturat, iar individual ne-am saturat sa ne fi saturat. Ne-am ratacit atata ca trebuie sa fim pe calea cea buna” …” Criza noastra provine esentialmente din excesul de civilizatie al incivilizabililor. ( Bancherul anarhist, octombrie 1923).

Exista doua cai directe intre doua puncte, cea de la un punct la altul in linie dreapta si cea care face turul lumii inainte de a ajunge, completand acea linie.”

“Impingem disciplina sociala pana in Punctul excesiv, in care fiecare lucru, chiar bun, devine neaparat rau.” ( Dialoguri despre tiranie).

Punct Baudelaire

Frigul crestea pana in punctul in care devenea alarmant; dar eram, inainte de toate, dominat de o curiozitate de a sti pana la ce nivel poate cobori. In fine, ajunse la un asemenea punct, fu atat de complet, de general, ca toate ideile mele s-au congelat, eram ca o bucata de gheata ganditoare, statuie de gheata, si aceasta nebuneasca halucinatie ma facea mandru, excitand in mine o stare de bine moral pe care nu o pot descrie.” ( Le Poème du haschisch).

Punct Kierkegaard:

“In Punctul de Existenta si in exigenta ca etica sa se adreseze existentului trebuie rezistat cand o filosofie abstracta si gandirea sa pura pretinde sa explice totul, mai putin esentialul.”Putem sa ne inselam pana la un anumit Punct si aceasta relativitate ne caracterizeaza,Angoasa este cel mai inalt Punct al egoismului”“Ma fortez sa-ti trezesc vointa. Pana in acest punct un om poate veni in ajutorul celuilalt, odata ajuns acolo, aceasta influienta este minima.” “Am spus multe lucruri singulare, regretabile si revoltante despre iubire, dar cel mai stupid este acela ca ar merge pana la un Punct.” (Postscriptum, 1846)  “unii merg cu inocenta pana in punctul in care lesina“. Description: :-)Ce inseamna sa spui despre o decizie ca ea nu exista decat pana intr-un anumit Punct? Inseamna sa negi decizia.”( K. PS)

Punct Fondane ” … necrutatoarea putere pe care o are asupra existentului nu este decat o Zauberkraft – o putere magica – , cu atat mai greu de inlaturat, cu cat, la drept vorbind, punctul ei de sprijin este nimicul …”

Puncte Joubert 

“Un punct obscur in minte e la fel de insuportabil ca un fir de nisip in ochi.”

“Iluzia e singurul punct de contact prin care materia poate atinge sufletul.”

Punct Nietzsche

Contactul superficial cu idei periculoase produce o excitatie, o mancarime, incepem sa frecam punctele sensibile pana facem rana deschisa si dureroasa… tortura” (Nietzsche, Uman, prea uman II, 1880)

Punct Plesu : ”expansiunea cantitativa e totuna cu a schimba ascutisul unui PUNCT cu desfasurarea egala a liniei. Toate nefericirile noastre vin din incapacitatea noastra de a savura punctualitatea unei situatii date, din pofta de liniaritate.” ( Jurnalul de la Tescani) “… se afla, spiritualmente, în punctul acela periculos în care ţi se pare că, în fond, nimic nu prea contează. ” (Note,Stari,Zile , 29 noiembrie 2011)

Punct Nae Ionescu

“Daca Punctul nostru de sprijin trebuie sa fie stabil, daca nu putem sa cladim pe ceva ce aluneca necontenit, daca individualului, care este pur si simplu haosul, trebuie sa-i opunem generalul, in ce forma exista acest general, daca exista? “ (  “Curs de metafizica”).

Punct Jankelevitch

Punctul, chiar daca nu are nici o dimensiune, exista si subzista ideal in spatiul unde este situat. Punctul e ca un obiect, mereu aici, si mereu acolo, mereu disponibil, mereu prezent … astfel putem rata de mii de ori tinta si in acelasi timp sa-l vizam din nou atat timp cat nu-si schimba locul.” ( “Ireversibilul si nostalgia”).

Punct Artaud… in Punctul in care omul prizonier al celor 4 scanduri ale sicriului sau ar putea gandi ca are mai multa libertate daca lucrurile ar fi ceea ce par sa fie, dar ele nu sunt ceea ce par … constiinta ne e subjugata.” (Momo,1946)

Punct Maurice Blanchot “Imagini ce creau propria obscuritate il inundau. Nu vedea nimic, departe de a fi deranjat facea din aceasta absenta de vedere Punctul culminant al privirii. Ochiul sau, inutilizabil pentru vedere, lua proportii extraordinare, se dezvolta nemasurabil intinzandu-se pe orizont, lasa noaptea sa patrunda in centrul sau pentru a primi ziua. Prin acest vid, privirea si obiectul privirii se amestecau…” ( Thomas l’obscur)

« Daca nu intalnesti Obstacole  inseamna ca nu ai parasit Punctul de Plecare ». ( Blanchot, De Kafka à Kafka).

Punctul EDGAR POE  “Cand vrei sa stii pana in ce Punct cineva este circumspect sau stupid, pana in ce Punct este bun sau rau, sau care sunt gandurile lui actuale, imi compun mimica dupa a sa, cat mai exact cu putinta, si astept sa vad ce sentimente si ganduri vor naste in inima sau mintea mea pentru a corespunde fizionomiei.”

Punct AfloroaieiPunctul Zero al diferentei opusilor, acolo unde ea nu a survenit in mod real”. Nietzsche cu “Vointa si putere” : “Lumea noastra ofera un chip diferit privita din fiecare punct; fiinta ei este alta, in mod esential in fiecare punct

Punctul Radulescu-Motru:
Intre doua puncte oricat de apropiate se interpune seria unui infinit de multe alte puncte… Infinitatea punctelor prin care este sa treaca (un corp) il constrange la imobilitate absoluta.

Punct Bataille “Fixez un Punct inaintea mea si imi reprezint acest punct ca locul geometric al intregii existente si al unitatii, al tuturor separatiilor si angoaselor, al tuturor dorintelor neimplinite si al tuturor fortelor posibile. Ader la acest punct si o profunda iubire a semnificatiilor punctului ma arde pana la a renunta la orice alta ratiune de a trai decat aceasta, pentru acest punct care, fiind viata si moarte a fiintei iubite, are stralucirea unei cataracte … Acest punct absorbant fara sfarsit …” ( articol in “Acephale”)

Punct Derrida  “Teoria mea e mereu oarba intr-un Punct“.

Punctul Hölderlin “Sa faci una cu tot ce traieste, umplut de fericire, sa-ti pierzi constiinta de sine reintorcandu-te in natura, iata Punctul culminant al oricarei gandiri si oricarei fericiri, iata inaltimea sacra, locul eterniei paci, unde amiaza isi pierde caldura invadatoare si tunetul vocea, unde marea devine asemeni valurilor lanurilor de grau.” (Hyperion, 1799)

Punct Machiavelli (1469-1527). “Vom sti pana in ce Punct lumea e corupta, pieptanand-o cu exactitate“. ( M.d.a)

Puncte Sloterdijk “Traim inca in acea epoca in care intelegerea prin evidenta poate fi considerata Punctul de intalnire intre fraze si extaze, chiar in munca de concept, binecuvantarea vine de sus.” ( Glob, Prolog).

“In cea mai mare Sfera, Punctele individuale nu sunt legate doar la centru … se solidarizeaza prin energia unui pact teocentric cu Punctele vecine… “  “Fiinta comuna in sfera  aduce justificarea ultima pentru solidaritatea Punctelor.” “Intr-o exterioritate generalizata nici un Punct nu poate deveni de neatins de celelalte.” ( Glob, II)

Punct Borges In spatiu nici un Punct nu are un succesor sau un predecesor imediat … ii putem intercala infinite Puncte. Fiecare Punct e deja Punctul final.” ( Istoria Eternitatii).

Punct Deleuze-Guatari “Orice Punct al unui rizom poate fi conectat cu oricare altul, si trebuie sa o faca.” ( Rhizome).

Puncte (I),

Puncte (II)

Puncte (III)

seria de puncte este mai voluminoasa in Jurnalul 2011

Anunțuri

Daena (IX) – Despre cea Verde

Motto: „Totul a inceput ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucatorul insusi facand parte din jocul de smarald”.

Omul modern e vazut de Eliade ca purtand cu sine paradoxul unei existente duse pe doua nivele diferite si paralele, incompatibile. Discipolul sau, Culianu, si-a modelat viata in functie de o schema simbolica pe care mi-am propus sa o explorez in seara aceasta.  Scindarea intre planul social, al omului de stiinta si cel personal si transpersonal  este incredibil de vizibila, misterioasa, atragatoare, tulburatoare, cu valoare soteriologica, purtatoare de mesaj.  Atat Eliade cat si Culianu au scris de multe ori din simplu avant, cum fiecare dintre noi ar trebui sa o facem.

Va voi propune una din ultimele nuvele „exotice” ale lui  Ioan Petru Culianu pentru a ne introduce in panteonul feminin al Tibetului.  Culianu introduce fel de fel de personaje ce ne scapa la o prima lectura, ce ne par inventate,  simple nume sonore si pitoresti. Ce-ar fi daca nu le vom considera doar simple deseuri erudite? In „Pergamentul diafan” pomeneste de Al Kindi si „Cartea timpurilor intermediare” , Al Musili Ishaq si Kitab al-Fihrist, despre ibn Maymun imamul ascuns, despre djinul feminin Mekor Hayyim, secta Nin-ma-pa, sau calugarii galbeni Gelugpas , despre Gya-zo „Oceanul intelepciunii”, Tara,  Amithabha,  Isaac Loriah  si Sefer Yezirah  si chiar …  Bhagvan Shree Rajneesh. E oare doar o simpla indrazneala de a transporta cotidianul in mister, sau mai e ceva ?

„… călugărul care-l instruise îl învăţase multe, pînă şi meditaţia asupra desăvîrşitei contopiri cu Zeiţa Tara, cea verde ca smaraldul, şi în această stare de perfectă fericire se aşternea el la drum. Iar Zeiţa Verde sfîrşise ea însăşi prin a se complace în îmbrăţişarea Calului Alb. Cîteodată îl vizita chiar şi atunci cînd se odihnea şi-i transmitea tot felul de cunoştinţe; era o fiinţă plină de voie bună, iar lui rTe-hu îi plăcea s-o întîlnească oricînd. De aceea, perioadele-i omeneşti nu erau de fapt cu adevărat omeneşti; Zeiţa îl ferea de orice pasiune funestă şi-l învăţa cumpătarea.”  (Alergatorul tibetan – din volumul – Pergamentul diafan )

Voi adauga fara mari pretentii erudite (constient de o anumita incertitudine asupra naturii sale) pe „divinitatea” tibetana „sGrol-Ma” – „Tara” mama trezirii spirituale , protectoare si eliberatoare, cea nascuta din lacrima lui Avalokiteshvara, in galeria „Daena” (  fara a incheia inca topicul).

Tibetanii considera ca divinul poate rasari din uman.  Sa ne imaginam coborati pe pamantul legendei, al metaforei, si sa exploram neindemanatec cateva traditii indepartate. Tara e „mama tuturor buddhas”, ea are o existenta pe un plan ultim, un plan relativ, pe nivelul numit „pedagogic”.  A fost probabil o femeie, inainte de a fi considerata „divina”, cu multe epoci in urma, fiind nascuta intr-o lume numita „a Luminii multicolore” unde traia „Buddha sunetului de tambur”,  si se numea „Luna inteleapta„. Desi „nu exista nici barbat nici femeie aici, nici eu, nici individ, nici categorii, „barbat” si „femeie” fiind doar denumiri creind confuzii in spiritele pervertite ale acestei lumi, pana cand samsara va fi vida, voi face binele fiintelor sub forma unei aparente feminine.” ,  spune Taranatha – sec.XVI). Aceasta aparenta feminina a fost cunoscuta sub numele de „Eliberatoare”, ce in sanscrita da „Tara”. In diferite epoci specifice Tibetului, ca de pilda kalpa „Victoriei Perfecte”  a fost numita „Cea prompta”, „Cea curajoasa”. In Kalpa „Fara inceput” un calugar a devenit „Avalokiteshvara”. Cei 5 „victoriosi” – Buddhas ce conduc cele 5 familii ale trezirii, i-au daruit acestuia o initiere speciala, prin care, din inima i-a aparut Tara, careia i-au spus „Fiica Suveranului lumii”. De-a lungul epocilor ea face bine fiintelor manifestandu-se sub forme diferite, occidentalii o considera un boddhisatvas feminin sau  chiar perechea spirituala a luiAvalokiteshvara. Ea rezida precum acesta in campia pura Potala, functia sa principala fiind sa indeparteze frica si pericolul, sa vina in ajutor.

Ce inseamna Frica? Frica sa nu obtinem ceea ce dorim, si frica sa nu putem elimina un pericol, o circumstanta dureroasa. Daca fenomenele ar poseda o realitate in sine, nici o modificare nu ar fi posibila. Pt. tibetani, fiind vide, sunt deci simple conditionari ale spiritului ce se pot modifica. Aceasta explica pt. ei eficacitatea rugaciunii si raspunsului divinitatilor precum Tara. Ea protejeaza impotriva a 8 frici : elefantul=orbirea, leul=orgoliul, focul=furia, sarpele veninos=gelozia, hotii=filosofiile eronate, inchisoarea=avaritia, apa=dorinta de a te atasa si demonii=indoielile.  Ea protejeaza binenteles de nelinistile interne si alunga factorul perturbator, un fel de protector personal ce vegheaza asupra noastra in circumstantele vietii. Accesul la protectie nu e limitat de bariere culturale. 🙂 Nu e „Tara” unica protectoare. Aspectul principal e Tara Verde cel mai adesea reprezentata ca in aceasta statueta.

TARA1

Cateva semnificatii ale posturii:

– piciorul stang e repliat indicand stabilitate, retragerea din fata perturbatiilor
– piciorul drept e un pic intins, indicand ca personajul e gata sa se ridice pentru a sprijini orice fiinta.
– mana dreapta – deschisa in pozitia daruirii
– mana stanga – de obicei retrasa, doua degete apropiate semn al uniunii cunoasterii, celelalte trei au semnificatie budica.
– florile de lotus – perfecta realizare.
– simbolismul verde – activitate treaza

Ca sa ne putem imagina modest ce stia Culianu inainte de a se lansa in fictiunea nuvelei, sa mai exploram inca un pic, daca rabdarea dvs. nu s-a epuizat. Exista o „Tantra Tara” ( tantra, gya in tibetana inseamna continuitate, „natura a spiritului”). Un tantras are un sens comun, un sens ascuns, un sens literal si un sens definitiv. Sase posibilitati se ofera pentru interpretare: sens pedagogic, sens definitiv, cu intentie, fara intentie, intr-o limba cunoscuta, intr-o limba necunoscuta. Tantra din timpurile initiale, cele fara de inceput,  continea 800000 strofe, apoi 600000, 12000, 1000 strofe. Cea enuntata de Buddha Shakyamuni ( 566 – 486 ien) nu a fost inca comunicata oamenilor, fiind destinata bodhisattvas, zeilor, altor fiinte si pazita de Gardianul Secretelor, bodhisattva Vajrapani. Abia in sec. III ien au fost comunicate oamenilor, Tara fiind printre „divinitatile practicate” in mod secret. Propagarea Tantrei Tarei se face de catre un calugar din Bengal, numit Hayapala, dupa ce primeste prin initiere de la o dakini. De aici  se formeaza  linia obisnuita de transmitere in care sunt pomeniti Hayagosha, Nagarjuna, Atisha. Am putea crede ca e suficient, dar nu. Tibetanii numesc „termas”, texte ascunse si descoperite predestinat. Acestea pot fi si sub forma de revelatie „gongters”. Chogyour Lingpa (1829-1870) le-a primit in Grota Cristalina a Lotusului dupa o viziune a Tarei, care i-a spus doar „lek so, lek so, lek so” „ E bine, E bine, E bine”. Textele sunt binenteles pe diferite nivele – exterior, interior, secret.

De aici, il lasam pe Culianu sa continue 🙂 :

” Pradă jubilaţiei constante a contopirii cu Tara, Zeiţa Verde, Calul Alb îşi urmă cursa fără de oprire. împovărat de două taine formidabile, dintre care una atît de îngrozitoare încît nimeni n-o cunoştea, el alerga printre oamenii care, ocupaţi cu ale lor, nu-şi dădeau seama de nimic. Puţin le păsa lor că Tibetul fusese cotropit, puţin le păsa de mesajul indicibil depus în străfundurile sufletului lui rTe-hu, acolo unde conştiinţa sa n-avea acces. Nevăzînd pe nimeni şi ne fiind văzut de nimeni, alergătorul tibetan trecu de Darjeeling, se înfundă în Bihar şi se îndreptă către Miazăzi fără să simtă nici oboseala, nici foamea, nici frigul, nici căldura, nici strigătele de groază şi aceasta, în principiu, avea să dureze o veşnicie, căci nu mai exista nici o instanţă care să-l controleze, cu excepţia Zeiţei Verzi ce se complăcea în
îmbrăţişarea lui. Aproape trei ani trecuseră de la plecarea lui cînd, pasămite, Zeiţei i se făcu milă de el, pentru că rTe-hu străbătuse deja în zig-zag o bună parte din Madhya Pradesh şi atunci o sfîrşi – şi nu din vina lui, de bună seamă – sub roţile unui automobil la Jabalpur şi-şi dădu sufletul pe loc. în clipa aceea, agregatul care purtase numele de Calul Alb începu să se desfacă în părţile sale componente: carnea i se întoarse în pamînt, sîngele – în apă, răsuflarea – în vînt, lumina din ochiul stîng – în Lună, lumina din ochiul drept – în Soare, mesajul cunoscut – în tărîmul murmurelor, Zeiţa Tara – în lumea ei de smarald, iar taina indicibilă – în cea mai misterioasă parte a acestui colţ de univers, acolo unde lucrurile disparate dobîndesc un înţeles prea complex spre a putea fi definit, prea subtil ca să devină limbaj. „

( Ioan Petru CulianuAlergatorul tibetan – din ultimul sau volum – Pergamentul diafan )

„Pergamentul diafan” a revenit acum cateva zile pe biroul meu, dupa foarte, foarte multi ani. Ca si cum mi-ar fi cerut sa-l recitesc; nu am rezistat impulsului. Nu pot incheia acest post  fara un alt fragment, ce-mi pare potrivit, completare la „Profesorul si sirena” . Ce se intampla, de ce avem nevoie de re-lectura? Oare nimic nu mai e stabil ? Voi prelua o remarca ce m-a izbit astazi, de la o foarte, foarte tanara si isteata prietena a mea : „oricum am aranja piesele acestui puzzle, inevitabil aceleasi, imaginea reflectata este intotdeauna diferita”. Unele texte sunt ca niste calatorii ce se implinesc si  au confirmari  doar inlauntrul fiintei.

sem-ioan3 Miss Emeralds era, fără putinţă de tăgadă, o intelectuală pasionată cum puţine se pot vedea. Dar nu asta ne subjugase la ea, ci iubirea, pe care, fără de ştirea ei, o degaja – şi atît de mare-i era inocenţa în această privinţă, încît puterea acelei emanaţii era înzecită. Ted L. mi-a mărturisit că singura dată cînd fusese în stare să rostească o răutate la adresa Alogenei se simţise atît de vinovat, încît îl cuprinsese în mod serios nevoia de a-şi tăia o mînă sau măcar un deget. O asocia nu doar cu toate făpturile feminine, închipuite sau reale, ce-i impuseseră vreodată dragostea şi respectul, ci – şi asta traducea perfect şi propriile-mi sentimente faţă de ea – şi cu tot ceea ce pe lume e pus în taină sub oblăduirea noastră, ca fiind plăpînd şi gingaş. Noaptea mă cufundam în lungi meditaţii despre Mekor I Hayyim care n-aveau, cred, nimic erotic. Eram obsedat de ideea că o mai văzusem deja undeva, într-o ipostază supraomenească, iar starea mea de spirit faţă de ea era una religioasă. Pentru mine, om de la munte bîntuit de pasiuni, ea era precum  amurgul într-un codru de brazi, taină încremenită, neţărmurită, precedînd întunericul şi frigul. Glasurile se estompează, vîntul I se opreşte. Ochiul şopîrlei se dilată, orb. Căldura retrăgîndu-se din piatră. Umbrele înălbăstrindu-se. Toate păsările de pradă îşi  acordează sttigătele, se apropie panica. Punct de ruptură. Imaginează-ţi asta, fără înainte, fără după. Veşnic amurg într-un codru de brazi. Sîngele care o ia în răspăr, ochii privind înlăuntru, urechile care ţiuie nişte semnale, mîinile care mîngîie blana unui animal neînchipuit de gingaş. Acolo e ea, covîrşindu-te, străluminată şi blîndă. Inima ţi se strînge, buzele ţi se  întredeschid. Dacă atîta frumuseţe nu te striveşte, e din pricină că nu există nici înainte, nici după.

Am priceput pe-ncetul că Mekor Hayyim nu făcea parte din speţa noastră: era o zeiţă. Era ca zorii deasupra unui lac : tu scufundat, începeai deodată să vezi. Era ceea ce împinge iepurele să scape de vulpe şi de puşcă. Sălăşuia în inima şi în pasul fugarului. Se afla în toate antenele ce vibrează. Aceste imagini nu erau doar poetice. Zeiţa se putea defini ca Frumuseţe, dar cum să defineşti Frumuseţea? Putea fi definită ca Bucurie, dar cum să defineşti Bucuria? Sau Frumuseţea şi Bucuria dimpreună? Teologia Zeiţei nu era nici pozitivă, nici negativă: era aluzivă. O teologie aluzivă e făcută pentru un obiect care se derobează, precum Zeiţa însăşi. A spune că ea este ceva, un anumit lucru, înseamnă să calci regula teologiei aluzive; a spune că se derobează înseamnă a spune că se află dincolo de orice descriere. Ea este expresie. Orice ar face, e Graţie, Frumuseţe şi Bucurie. O teologie pozitivă i-ar deduce de aici atributele. O teologie aluzivă, care este mult mai apropiată de adevăr, ar spune pur şi simplu că acestea sînt nişte însuşiri expresive ce nu există în afara Zeiţei. Fără Zeiţă, întreaga realitate ar fi spectrală, de la cel mai umil fir de iarbă şi pînă la oameni, clădiri şi vehicule. Totul ar fi învăluit pentru totdeauna într-o ceaţă deasă. Zeiţa nu e sînge sau culoare; ea nu-i decît adierea invizibilă care risipeşte ceaţa. La asta şi slujeşte, de altfel, ceaţa: fără ea, Zeiţa n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi şi altfel decît spectrale. De aceea, se spune, e şi bine să suferi, căci altminteri Zeiţa n-ar putea arăta că există o limită a suferinţei. De aceea, se pare, şi Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferinţa şi multe alte lucruri de care Zeiţa are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeiţa ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăşi, cine oare ar putea preciza ce înseamnă „diferită”, de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceaţă şi adiere sînt numai nişte metafore. „

„Nu ştiu dacă nu cumva toată lumea urzise o conspiraţie tăcerii în jurul celei supranumite Miss Emeralds, de teamă să ni mă facă să sufăr. De atunci am renunţat s-o mai caut, căci am j fost şi încă mai sînt convins că era o Zeiţă ce nu-şi manifestase esenţa decît faţă de mine, după care fusese silită să se retragă într-o dimensiune inaccesibilă. O dată ce ai întîlnit, ai recunoscut şi iubit cu disperare o Zeiţă, nu mai poate fi vorba să te legi de vreo femeie. Ceea ce a înverzit sub pasul ei lin nu s-ar putea vreodată veşteji sau pierde. Am dus o viaţă cu totul castă, mai rău – lipsită de orice  ispită. Căci în fiecare noapte, vreme de mulţi ani, îi simţeam mîinile delicate şi reci atingîndu-mi fruntea şi mirosul de briză înfăşurîndu-mă ca un voal şi sarea de mare pătrunzîndu-mi în gură şi în nări şi rîsu-i cristalin izbucnind ca un izvor dătător de viaţă pe o pajişte fericită şi multicoloră. Mă întreb doar de ce s-a manifestat în viaţa mea atît de timpuriu, eliberîndu-mă de orice dorinţă, de orice sclavie – oare ! nu mi-a dat astfel o dovadă de dragoste mult mai mare decît ar fi fost posesia, fie şi a unei zeiţe ? Presimt că nu voi mai întîrzia prea mult s-o întîlnesc, iar mîngîierile ei dulci au acum ceva febril. îmi place să cred că e nerăbdătoare să mă revadă faţă către faţă, să mă ia de mînă şi să mă ducă pe acel tăpşan care înfloreşte sub pasu-i uşor şi pe care-l binecuvîntează cu mîna ridicată. Căci o viaţă e scurtă, dar o iubire credincioasă e lungă şi merită o răsplată pe care numai Zeiţa e în stare s-o acorde.”

( Ioan Petru CulianuMiss Emeralds – din ultimul sau volum – Pergamentul diafan )