O cale „verde” – Shams din Tabriz

Pentru ca i-a placut remarca antica „curiozitatea e un defect magic”, am promis lui  X sa revin dupa „Dervisi” si „Cel Verde” cu inca o incursiune prin zona inaccesibila oricui pe unde calatoreste sau a calatorit ea – la Tabriz , ( gradina Edenului trebuie sa fie localizata prin apropiere) 🙂 ; cu povesti despre despre “qwasis” , acei discipoli “emancipati”, ai lui Khezr (in persana) , cei ce l-au intalnit pe “Al Khadir” .

Fiecare priveste spre o directie, cine stie sa priveasca spre directia fara directie? L-am parafrazat pe Rumi, pentru a introduce o intalnire, la varsta de 37 de ani, cu un personaj de o importanta deosebita pentru acesta –  Shams (tr. soare) din Tabriz (1187-1247).

Invataturile lui Shams

Dupa traditia orala, in anul 1244, Mawlana JalaludDin Balkhi –Rumi (30 sept. 1207 – 17 dec. 1273) citea in gradina sa, langa fantana, cand dervisul ratacitor Shams trece „intamplator” si-l intreaba :

– Ce faci ?

Rumi ii raspunde:

– Ceva ce tu nu poti intelege.

Auzind asta Shams ii ia teancul de carti si il arunca in fantana-bazin. Rumi  sare ca ars dupa ele , dar constata ca Sams le-a scos din apa … uscate si il intreaba:

– Ce-i asta?

– Mowlana, asta e ceva ce tu nu poti intelege.

Shams era un dervis ratacitor ce promisese lui Dumnezeu sa-i daruiasca viata daca acesta il va face sa intalneasca o fiinta inspirata. Il recunoaste pe Rumi.  In acest moment al primei intalniri s-au inteles dintr-o privire. Locul intalnirii se numeste „Konya„, „punctul de intalnire al celor doua mari”, denumirea latina a localitatii din Anatolia (Turcia) e interesanta, asa ca o notez :  „Iconium” („icoana” in greceste). Dupa aceasta prima intalnire cei doi se retrag timp de 40 de zile, Shams punandu-i si raspunzand la 100.000 de intrebari si il supune pe Rumi la fel de fel de probe. ( In Munaqib al-Arifin, „biografia misticilor”, Aflaki ne spune despre Shams ca era fara egal in alchimie, astrologie, matematica, teologie, filosofie, astronomie, logica si dialectica). Desi avea calitati si puteri miraculoase, Shams traia intr-o permanenta criza, si cauta un om perfect. Maestru sufi nu poate fi oricine, trebuie sa fie legat la un lant initiatic ( silsila) . Daca un adevarat maestru (pir) este rar, un bun discipol este la fel de rar.  Shams e considerat insa si o persoana a blamului, a interzisului, un „malamati”. „Nu posed nimic, decat secretul meu si mintea mea” ( Shams – in Maqalat). Ibn Arabi ( 1165-1240)  in „Tratat asupra categoriilor initierii” considera al 5-lea grad al celor smeriti, umili, cei ce nu asteapta recompensa, pe „malamati„, sub conducerea lui Qutb (Al Khadir). Regula lor e sa-si ascunda meritele si sa lase la vedere defectele. Actioneaza direct, deschis, in toate domeniile, cu „virilitate” spirituala. „Malamati” nu vorbesc niciodata de experientele lor spirituale si nu te invata decat cum sa asculti de Dumnezeu.  Dupa sufism, in practica nu putem ajunge la punctul stabil decat daca  fiinta a fost gasita, pierduta si iarasi regasita, ai trecut prin faze ce au golit fiinta pana la a-i da o certitudine definitiva, o „remise-en-cause” completa; o geografie complexa de stari mistice e luata in seama (frica, speranta,…) iar starea suprema este binenteles iubirea.  Rugaciunea personala a lui Ibn Arabi era O Doamne, primeste-ma in oceanul profund al infinitei tale unitati„.

Rumi si Shams au ramas impreuna timp de 3 ani, poate de aceea traditia sufista a pastrat aceasta durata de 1001 de zile pentru intrarea discipolului in „tariqa” (tr. cale, procedeu, metoda).  Nu voi intra prea mult in detalii asupra „metodei” ce s-ar putea reduce la un simplu „pastreaza-ti inima vigilenta contra asaltului neglijentei” – in primul an de ucenicie slujesti semenii, in al doile an slujesti pe Dumnezeu, si in al treilea veghezi asupra inimii proprii.

Dupa disparitia  lui Shams (probabil asasinat), neconsolat, Rumi va incepe sa practice „sama„, dansul mistic,  sperand sa-si regaseasca macar asa maestrul in interior.  Opera literara a lui Rumi va cuprinde peste   47.000 versuri grupate in cele 6 carti ale lui Masnavî ( numita si „Biblia Persiei”),  40 000 versuri in  Diwân (inchinat lui Shams),  3500 odes , 2000  catrene, 147 scrisoril –  Maktûbât, un tratat in proza Fîhi-mâ-fihî (Cartea interiorului) si va exercita o influienta considerabila asupra spiritualitatii musulmane si nu numai.

„Calea verde” sufi, e calea progresiei spirituale, in 4 etape – calea stiintei, calea viziunii, calea cunoasterii si calea unirii. In termeni de cultura nu poti vorbi de iubire. Iubirea nu e masurabila, nu e stiintifica, nu e viziune doar, e cunoasterea si unirea insasi. E cheia vietii. E cheia tuturor dimensiunilor. E o cheie care merge pana in cele mai profunde initieri. Iubirea e un creuzet alchimic pentru corp, o proba de foc, de moarte-renastere. Mi-am notat din  Diwân” – „vino, vino, oricine ai fi, vino/ chiar necredincios sau idolatru, vino / limita noastra nu e cea a disperarii / chiar daca nu ti-ai tinut cuvantul de 100 de ori, vino / ca esti persan, grec sau turc / invata limbajul celor ce nu au limba.”

Nu am reusit sa memorez foarte multe din vorbele lui Shams, mi-am notat mai demult :

„Cei ce doresc Oglinda sunt si ei doriti de Oglinda
daca spargi oglinda, te spargi si pe tine.”

„Cele 700 de voaluri nu sunt decat un voal, ce esti tu insuti.”

„Cer logicii pe Dumnezeu, dar cele de la Dumnezeu nu vor sa asculte de logica”.

Despre soma:  „Exista un dans interzis: cel in care mainile si picioarele danseaza si se misca fara sa simta nimic.”

In final si cateva din vorbele  lui Rumi:

” Exista o lume dincolo de islam

dincolo de necredinta

in aceasta lume fara frontiere si fara hotare

locuieste iubirea noastra

cand initiatul intra, ramane

caci in aceasta lume nu exista nici islam

nici necredinta,

nici macar lumea. „


Anunțuri

Dansul dervisilor rotitori

Un capriciu al lui Ioan Usca s-a potrivit unui gand al meu de a scrie despre auditie si dans. Samâ’ ( in araba: سماع, sema in turca ) inseamna auditie , dar si concert mistic, fiind legat de dansul dervisilor rotitori ( „derves” se traduce sarac, cersetor in persana).

Din dansul dervisilor rotitori ne multumim sa sesizam adesea doar aspectul anecdotic, fara sa incercam sa-l atasam unui sistem global de reprezentare. Ne multumim cu descifrarea catorva simboluri. De fapt, cel considerat initiatorul acestei traditii Mawlana Jalal al-Din Muhammad Rumi (1207-1273)  (da, arabii au niste nume extrem de lungi!) , poet mistic persan se daruia pur si simplu pasiunii dansului, fara a-l codifica in vre-un fel. Se spune ca Rumi dansa 7 zile si 7 nopti ( ce anduranta!!!,   in mitologiile populare o zi si o noapte devin usor 3 zile si 3 nopti si apoi 7 zile si 7 nopti). Contrar a ceea ce se teoretizeaza astazi si anume ca poezia mistica, cantata si accentuata de dans in acea senzatie de uitare de sine, te extinde spre divinitate, pentru Rumi inspiratia poetica aparea in timpul dansului. Acesta se atasa cu un brat de o coloana, se rotea in jurul ei si dicta versuri. Ritmul dansului dadea ritm versurilor.

„Bia bia delbār-e  man delbār-e man darā darā
dar kār-e man dar kār-e man
ti’i to’i golzār-e man golzār-e man
begu begu asrar-e man asrar-e man
bia bia darvish-e man darvish-e man , maro
maro az pish-e man az pish-e man.”

„Vino, vino, inima mea , inima mea
intra in dans , intra in dans
Esti tu, esti tu , rozariul meu, rozariul meu
Spune-mi tu, spune-mi tu, secretele mele, secretele mele
vino, vino, dervisul meu, dervisul meu
nu te duce, nu te duce, dupa mine, dupa mine. ”

( Sper ca „X” imi va corecta erorile de traductie din persana.)

Spunea Rumi : „castiga mai intai capacitatea lui sama apoi daruieste-te dansului”. Unii din discipolii sai se prabuseau cateodata morti.Apar fel de fel de fenomene imputabile lui „baraka”  – un fel de vibratie spirituala ce provoaca stari emotionale intense celor receptivi. La inceput a fost deci doar emotie, mai apoi a devenit ritual.  Codificarea ceremoniala intervine foarte tarziu ( se cunosc interpretari mistice in sec.XVI), adeptii sunt educati, sunt disciplinati, sunt alungate si interzise manifestarile dezordonate si imprevizibile. Se vede in clip, inainte de intra in dans, lasi sa cada mantoul negru si ramai in vestmant alb. Te rotesti usor in jurul tau cu mana dreapta ridicata catre cer si cea stanga catre sol. Rumi facea analogie intre miscarea circulara si simbolul sufletelor ratacitoare pe la periferia existentei care trebuie sa invete de la miscarea astrelor ceresti „O cer care te rotesti deasupra capului nostru, pentru iubirea soarelui, tu ai aceeasi ocupatie cu mine”. Am invatat asta de la miscarea astrelor ceresti, ma rotesc pentru a ma unifica, rotindu-ma in fiecare directie il vad pe Dumnezeu. Cu piciorul ridicat si coborat zdrobesc tot ce nu e Dumnezeu. Bat din palme bucuros de unirea cu cel adorat.

„Danseaza pana iti vei sfarama ego-ul
smulge radacinile dorintei tale
unii danseaza in piata publica
dar oamenii veritabili danseaza in propriul sange
eliberati de stransoarea sinelui bat din palme
danseaza si sar peste propriile imperfectiuni
muzicantii bat in tamburul interior
si cu agilitate, tulbura oceanele
tu nu vezi , dar ei percep frunzele arborilor paradisului
tu nu simti freamatul frunzelor astea
tu ai nevoie de urechea inimii, nu de corp.”

Inainte de Rumi, un alt mistic persan Ruzbehan (1128-1209) scrie in „Resalat al-Qods” despre sama: „in sama sunt o suta de mii de minunari si prin una singura putem parcurge mii de ani de gnoza mistica, ceea ce nici o cantare nu o poate face”. Sama e auditie dincolo de prezenta, e vertij (dehesht)  si beatitudine (walah), e perplexitate pe perplexitate (hayrat). Putem merge si mai departe, al-Ghazâlî (1058-1111) prevenea  „e mai bine sa-ti eliberezi pasiuni prin sama decat sa faci pacate capitale”, iar HALLÂJ ( 857- 922) avertiza ca prin sama ne expunem – „cand nu-l intelegem e ca si cum ne-am ucide cu propriile maini”.  Pentru a sublinia forta auditiei („Sa auzi e sa intelegi„) e adesea citat Aristotel care e cumva redescoperit in sec.XIII, in „Parva naturalia” ( cuprinzand „Peri aisthēseōs”, „Peri mnēmēs kai anamnēseōs”, „Peri hypnou kai egrēgorseōs”, „Peri tēs kath hypnon mantikēs”, „Peri makrobiotētos kai brachybiotētos”,”Peri neotētos kai gērōs”,”Peri zōēs kai thanatou” si „Peri anapnoēs”) acesta enunta: „orbii sunt mai inteligenti decat surzii”.  Gasim la Sf. Vasile cel Mare (330-379) „ce poate fi mai mare fericire decat sa imiti pe pamant dansul ingerilor”, la Sf. Ioan Chrysostom (347-407) „Dumnezeu ne-a dat picioare nu pentru a le utiliza rusinos ci pentru a dansa cu ingerii”. Auditia inimii inseamna intelegerea semnelor divine in orice creatura, e abandon a ceea ce atinge doar urechea exterioara. Buclele rotitorilor evoca un limbaj hermeneutic care, in dans, are doar o aparenta profana. Modernul contaminat cu fel de discipline contestabile il poate confunda usor cu o „transa cinetica” sau cu tehnicile „creierelor blocate”.

Ca in dans viata noastra va continua sa-si traseze curbele. Oare abia cand vom parasi punctul acestui orizont vom avea poate prilejul sa o intelegem, sa o elucidam?

In final, o simbioza de flamengo si muzica si dans sufi pentru cei ce au rabdare pana in finalul clipului: