Fanii Cupei Mondiale de Fotbal 2010

Intotdeauna m-am simtit plin de vitalitate pe timpul cupei mondiale de fotbal. Pentru cei ce nu stiu,  se intampla din patru in patru ani, ocazie pentru pusti sa descopere tari ce nu le pot inca indentifica pe harta, si sa depoziteze in inconstient, pentru mai tarziu, ceva trairi ce vor ramane ca amintiri durabile. Suntem deja  trecuti de optimi, Germania e urata dar joaca colectiv si constiincios, Argentina e in toate inimile condusa de neastamparatul Maradona si al sau Mesi, pe frontul Olandez se avanseaza prevazator, Brazilia seduce in limbajul driblingului dar nu ca altadata, Ghana vine de niciunde sa-si razbune fratii africani deja „asasinati” prin grupe, Uruguayul si Paraguayul sunt tari sud-americane simpatice de care au aflat acum pana si pustii europeni, Spania e matadorul ce-si asteapta rivalii ca pe tauri. Cine stie unde se afla Ghana pe harta Africii, dar Uruguayul pe unde e?

Ce sunt Fanii? Fanii sunt exemple ale speciei ameliorate sau … clovni draguti, ridicoli, unii sinistri. Noi ceilalti avem sansa sa luam viata atat de in serios, gandind ca merita si altceva decat efuziunile hazlii si hohotele de ras. Pe stadioane poti intalni pe neasteptate noi Elvisi Presley, Michaeli Jacksoni, pe stadioane ganditul e distractie, privitul e filosofie. Pe stadioane antrenorii de fotbal sunt propusi ca presedinti de state sau trimisi la ghilotina. Echipa favorita e ceea ce iubiti, detestati, traiti pentru mai bine de doua ore.

Fanii stadioanelor traiesc intr-o lume compresata privind dreptunghiul de iarba, hipnotizati, la fel cum se intampla uneori sa privim rasaritul , la mare. Fanii au preluat pentru un moment regia sonora si imaginea, stapanesc zgomotul, fac valuri, isi videaza frustarile isteric , par bucurosi, decisi sa se amuze sau sa urle chiar si dupa fluierul final. Fac dragoste cu eroii lor, isi pun pe cap pene de cabaret, danseaza la bara ca pentru amanti.

Fanii sunt un spectacol continuu. Pana si noi ceilalti tot asta ne dorim, asta cautam. Risipa de culori, de muzica, de dans contaminant, euforie, exaltare, incredere in sine, excitatie…

Defileu de fericiri, explozii, maree de optimism, actori ce se prezinta, in fine, pe scena. Isi paseaza sentimente urlate de la unul la altul. Strambaturile sunt semne de afectiune, doar certitudinea ca echipa lor va pierde in curand ii transforma in statui magnifice. Gooool !  Sar ca niste dopuri de sampanie.

Se aud trambite de fani, strigate de fani, cantece, rasete, de peste tot, victorie, durere si moarte, cer colorat cu vin si cu bere. Fanii se descopera pe stadion camarazi pentru noaptea victoriei, oameni ai tuturor drapelelor , colinda strazile … colinda lumea razand … Nu-i asa ca sunt frumosi ?

🙂 🙂 🙂

… va mai tin la curent , cu un update …

Europenii par lipsiti de compasiune, sarbatoresc cu o satisfactie deloc ascunsa victoria Germaniei si Olandei in sferturi. Balonul rotund s-a dovedit inca o data capricios. O generatie de talentati condamnati la uitare, in favoarea alteia. Fanii nu pot fi mandri acum de tricourile galbene sau alb-bleu-dungate, braziliene si argeniniene, le vor depune o vreme in dulap, si vor raspandi arome de portocala… Lumea e ca balonul, continua sa se zbata in bula speculativa, catastrofele viitoare nu sunt motive suficiente pentru a ne intrista. Pe stadioane o lege draconica interzice deznadejdea … si viata e un sport pana la urma, fiti demni onorand rasa umana…

last edit …

Gata. A trecut. Ezit pentru o analiza finala. Cateva momente?  Tehnicienii s-au dat peste cap sa transforme o bila de golf in minge de fotbal. Daca pana si o fiinta evoluata precum caracatita „Paul” s-a pretat la jocul prezicerii, eu ce sa mai zic?  Pentru noi doar jocul  … privirii. Olanda de nerecunoscut,  mi-a amintit de disperarea si brutalitatea din trecut, a echipelor estului, Spania a castigat pentru ca nu i-a inteles inca nimeni jocul. Finala i-a trezit in sfarsit pe fani din trairea lor onirica, seminarul de visare s-a incheiat!

( Photos de pe site-ul FIFA )
Anunțuri

6 răspunsuri

  1. mie la fotbal cel mai mult îmi plac autogoalerii. de fapt sunt singurii cărora le găsesc rostul într-un meci.

  2. Sa vezi LA NOI ce fani , ce fani!

  3. @ora25, @elena buna seara

    Se intampla uneori ca cei mai putin initiati sa nimereasca fara voia lor pe stadion, sa priveasca la inceput fara sa inteleaga nimic din baletul balonului rotund, apoi sa se lase purtati fara sa vrea de ambianta, de entuziasm, de comentarii, sa identifice culorile, numerele de pe tricou, rostul alergaturii, miza extraordinara a meciului intre natiuni… se observa cum unii ies de pe stadion de parca li s-ar fi grefat un alt corp, fara sa vrea vor continua sa urmareasca clasamente, meciuri fara sa se simta cumva ridicoli … nu e nevoie sa cauti rostul sau matematica fenomenului, de obicei fiecare isi gaseste alimentul poetic ce-i place, chiar si in poezia de circumstanta a stadioanelor 🙂

  4. […] de anticariat, în care se bea ceai lângă rafturile cu cărți învechite și ademenitoare. Este rețeta mea, care poate va fi materializată într-o zi, de către un parfumier curajos! […]

  5. Desi nu pot intelege fanii si suporterii, unele instantanee sunt chiar reusite.

  6. Foarte inspirata perspectiva din care ai prezent editia din 2010 a Cupei Mondiale. Excelenta si ilustrarea grafica. Citind, parca m-am intors nitzel in timp. timpul emotiilor, la campionatul vuvuzelelor. Merci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: