Puncte, puncte … (II)

Motto: Un punct dureros va durea. Un punct dureros este intotdeauna martorul unei erori.

Dintr-un punct in altul se poate duce o linie, se poate construi un cerc, se pot face multe…  Gasesc greu la ceilalti drumul ce poate uni puncte diferite de vedere. E  greu sa ignori un punct, odata aparut, cum am promis aici, seria de puncte va continua.

1. PUNCTUL  HUXLEY – punctul de ruptura –  “Apropierea de punctul de ruptura, ne face anormal de sensibili la sugestii, vulnerabili la implantarea unor noi comportamente, idei…”

2. PUNCTUL BLOY, punct-zero, acela in care “literatura trebuie sa depaseasca orice dispersie a istoriei, sa presimta fiinta, sa repereze semnele, intr-o experienta totala. Intoarcerea la punctul zero trece printr-o hiperbola, entuziasm excesiv, strigat, plans. Scriitura unui “clameur” este o scriitura alba.”

3. PUNCTUL  PAREYSON,  – “spunto”,  reprezinta punctul de plecare, punctul in care rasare ceva, punctul in care iti simti independenta proprie, punctul ce vine la intalnire cu artistul, un punct printre mii  altele, dar diferit, fecund, demn de a fi dezvoltat.  Punctul de plecare trebuie sa corespunda unei asteptari, altfel nici nu ar fi remarcat, l-am fi depasit fara consecinte. Atentia cu care te opresti asupra lui e prelungirea fertila a sperantei de a-l intalni. Punctul de plecare nu e nimic fara activitatea noastra, cautarea noastra. Chiar venind “à l’improviste”, surprinzandu-ne, intelegem ca este acela, asteptatul. Veritabilul artist gaseste permanent “spunti” in jurul sau, nu e nici macar obligat sa caute, e suficient sa priveasca pentru a fi inconjurat de sugestii si solicitari ce vor fi utilizate cu folos. Punctul de plecare nu poate fi tratat insa la intamplare, ca orice hazard. Nu-l poti forta sa mearga in orice directie, in orice alta directie, are o intentionalitate proprie, un destin al sau, o vocatie ce rezoneaza cu spiritul nostru, ce preseaza, violenta si impetuoasa, odata cu o inspiratie neindiguita. Punctul de plecare se prezinta deja ca o multiplicitate de dezvoltari posibile. Uneori punctul de plecare te poate antrena spre insuccese pana iti va evoca posibilitatea sa autentica. Uneori acest punct poate saraci, deveni steril, pe cale. In acest caz, el initiaza un nou proces de formare, uitandu-l pe cel initial … sau le urmeaza pe amandoua, intr-o opera incapabila sa se fixeze. Punctul de plecare nu are evidenta absoluta a unei Legi, trebuie doar recunoscut. Efortul nostru va consta in a mentine “spunto” in independenta sa initiala si sa ne interogam cat mai potrivit vocatia, sa-l intrebam ce vrea de la noi, ce poate naste doar prin experimentarea sa si numai a sa. Punctul de plecare va transforma in “energie formanta” fiecare elan interior, de exploatat. Exercitiile sau improvizatiile pot uneori provoca “spunti”, dar “spunto” se prezinta cel mai adesea ca Inspiratie, irezistibil, gratuit, exceptional si extraordinar, ca o fericire concentrata, productiva, dominand orice obstacol, oboseala, ezitare, ameteala … ca si cum am fi niste posedati inconstienti ai gratiei.   “Punctul de plecare ia nastere intotdeauna dintr-o intalnire fericita intre o spiritualitate ce se comporta formativ si o materie ce cauta propria vocatie formala”.

4. PUNCTUL BURROUGHS: punctul critic al privatiunii. E acel punct in care nevoia de “drog” se concentreaza intr-o ultima si teribila foame presanta, (sau sete!), aceea pentru partea frumoasa a Visului. Punctul lui Burroughs “nu se situeaza in timpul fazei initiale a crizei ci la sfarsitul parcursului, un pic inainte de a fi eliberat de dependenta, de nevoi. Atunci intervine un interludiu cosmardesc de panica celulara, viata suspendata intre cai divergente.” ( Naked Lunch – 1959)

5. PUNCTUL Di NOTA/DOSTOIEVSKI“Punctul in care un jucator pierde si trebuie sa faca o alegere stiind ca nu are nici o sansa de a castiga, aceea de a parasi masa, de a schimba regulile jocului sau de a continua. Punctul de frumusete ce scapa, punctul pe care tragedia nu l-a prevazut, e alegerea celei de-a treia optiuni.”

6. PUNCTUL VARGAS LLOSA, numit punct de vedere spatial, “ca relatie ce exista intre spatiul ocupat de narator si cel povestit. El este determinat de persoana gramaticala dinspre care se vorbeste. Punctul de vedere spatial e ceva ce se poate identifica dintr-o prima ochire aruncata peste frazele de inceput al unui roman. Acest punct este riguros respectat de autor de-a lungul istoriei, e de o coerenta absoluta. Schimbarile de puncte de vedere pot imbogati o istorie, o face mai densa, mai misterioasa, mai ambigua, dandu-i o proiectie multipla, poliedrica, dar o si pot sufoca sau dezintegra.” Exista si un Punct de vedere temporal, ca relatie intre timpul naratorului si cel al povestirii, exista timpi vii si timpi morti.

7. PUNCTUL LUCRETIUpunctul INCERTUS, insesizabil, cel ce se topeste in departare, prin ingustarea unui con. O “res incerta” salasluieste in acel punct imaginar, focal si in acelasi timp obscur.  Misterul punctului incertus e dat de micsorarea perspectivei, opusa largimii planului panoramic a lui “locus certus”.  Ne pomeneste Lucretiu si de un “locus amoenus”, un loc agreabil in “De natura rerum”.

8. PUNCTELE  WEIL“punctul in care iubirea e abia posibila”.  “il y a toutes les gammes de distance entre créature et Dieu. Une distance ou l’amour de Dieu est impossible… Le mal est si complet qu’il se detruit, il n’y a plus de mal: mirroir de l’innocence divine. Nous sommes au point ou l’amour est tout juste possible. C’est un grand privillege, car  l’amour qui unit est proportionnel à la distance. Dieu a créé un monde qui est, non le meilleur possible, mais comporte toutes les degrés de bien et de mal. Nous sommes au point où il est le plus mauvais possible. Car au-delà est le degré où le mal devient  innocence.”

Punctul de ruptura al  lui Simone Weil. “Oricat de profunda ne-ar fi iubirea, exista un moment de ruptura in care cedeaza, e momentul care transforma, ce smulge din finit spre infinit.”

Punctul de contact cu Dumnezeu, al lui  Simone Weil  “Nu putem merge dincolo de un anumit punct pe calea perfectiunii daca il judecam pe Dumnezeu doar ca personal”. E ca o senzatie de prezenta a unei iubiri, dar asemanatoare acelei dintr-un suras pe un chip iubit.

9. PUNCTUL  BRAGA-CASTANEDA – nu este misteriosul “Punct de asamblare” ( varful activ al constiintei, cel ce ne da imaginea ce o avem asupra lumii), ci punctul in care cititorul, indrumat sa citeasca tex­tele ca pe relatarea unor intâmplari ade­varate,   incepe sa se indoiasca de realitatea lor.  „Punct de suspendare nedorita a increderii” in scriitor, narator, povestitor, interlocutor. „Punct de frustrare” in care increderea e amenintata de incongruitate.  „Punct de soc sistemic„, atunci când nu exista indici textuali spe­cifici care sa trezeasca mefienta cititorului, punct de conflict al vi­ziu­nilor sau conflict al interpretarilor. Punct de panica intelectuala, de incapacitate de a elabora o explicatie rationala si pozitiva. „Punct de non-conversiune„. Punctul in care ti se cere , si ceri povestitorului sa fie de buna-credinta.

10.PUNCTUL CHATEAUBRIAND, punctul de vedere al posteritatii, pentru a contempla lucrul implinit.

11. PUNCTUL FLAUBERT, (  oct.1879)  ramane enuntat destul de misterios:  – “Toute œuvre d’art doit avoir un point, un sommet, faire la pyramide, ou bien la lumière doit frapper sur un point de la boule. Or, rien de tout cela dans la vie ; mais l’art n’est pas la nature.” Aproximativ tradusa ideea : “Fiecare opera de arta trebuie sa aiba un punct, un pisc, un varf de  piramida, cum punctul in care bate lumina, stralucitor, pe o sfera. Nimic din toate astea in viata fireasca, arta nu e natura.”

12. PUNCTUL PLANCK, cel mai mic, mic …mic punct , cel mai mic si simplu lucru din univers 1,616 x 10 la puterea minus 33, constanta lui Planck. Aici ar trebui ca „lucrurile sa ni se prezinta in maxima lor simplitate”.

13. PUNCTELE MIHAIL SEBASTIAN, punctele de vedere  sunt niste animale domestice, care merg unde le duci.  “Daca vreti si daca va amuza, va pot gasi in Eneida lui Vergiliu luxametri despre revizuirea tratatului de la Versailles, iar in Infernul lui Dante tertine despre stabilizarea monetara. E o chestiune de puncte de vedere.”

14. PUNCTUL HURTAK“omul isi concepe constiinta ca un punct de timp, ce devine punctul central al inchiderii sale si nu tine cont de miscarea nesfarsita a constiintei. Autoacuzare care inchide”.

15. Punctul  NICHITA STANESCU

“Cand totul devine punct

cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”

16.  PUNCTUL YUSUF IDRIS – punctul in care esti constient de existenta ta. “ Mã aflu in acest spatiu pe care-l cuprind cu ochii. Nu stiu exact unde e locul meu. Privesc intr-un unghi oarecare. Chiar dacã mi-aş schimba poziţia şi direcţia, aş privi din acelaşi unghi. Mã nasc si trãiesc. Simt pentru prima oarã cã mã podidesc lacrimile. Sunt viu, am inceput sã fiu conştient de existenţa mea. Nu mai e important cã dupa aceea punctul se transformã  intr-o linioarã, linioara intr-o linie, linia in corpul lung al trenului, de care se desprinde norul de fum ca o coloanã fãrã capãt. Importanţa e apariţia aceea bruscã, impresionantã a punctului… […] Si cu toate cã punctul este mereu neschimbat, bucuria mea la ivirea lui n-a dispãrut niciodatã. Chiar dacã spaţiul vizual a inceput odatã cu inceputul fiinţei şi a continuat pânã la sfârşitul ei. Senzaţia plãcutã a lui n-a dispãrut niciodatã. El e numai clipa. Acea clipã pe care o despart parca o mie de ani de cea urmatoare.E doar clipa…E tot ce ma leaga de viata ! Da, privesc atent si deodatã zãresc o minune: punctul…Dupa aceea nu mai e important cã punctul devine o liniuţa, iar liniuţa o linie lungã nesfârşita.Nimic nu mai e important…”

17. PUNCTUL IULIAN TANASE , punctul de adoratie, recuperat din volumul “Adora“:

“În curînd vom ajunge în punctul de adoraţie
vom trăi doar ceea ce-am visat nimic mai mult
punctul de adoraţie ne va primi cu braţele deschise
ne vom îmbrăţişa într-un bazin cu lumină adîncă
ne vom recunoaşte unul altuia tăcerile incandescente ale braţelor
ne vom săruta unul altuia pe gură incendiile din priviri
Punctul de adoraţie e ora de aur e ora de dor e dorul din zori
e ora Adora.”

18. PUNCTUL BERTHOLD BRECHT este “punctul-zero“, punctul de dinaintea inceputului, “inca-nimicul”, punctul dinaintea betiei ce e arta. Pentru Brecht, arta incepe de jos, acolo unde cauti gesturile cele mai simple, mai potrivite, mai evidente. El alege sa reprezinte comportamente umane usor de inteles.  Nu trebuie “atacat” un domeniu deasupra “punctului-zero”, prea de sus, nu poti da maximul de la inceput.

19. PUNCTUL „TEOPHYLE”, punctul fara compromis, “in viata trebuie sa faci compromisuri pana la un anumit punct. am ajuns la punctul final al compromisului fara compromitere.”

20.  PUNCTELE  PROUST. “Fiintele care au jucat un rol important in viata noastra nu pot iesi dintr-o data si de o maniera definitiva din ea. Ele revin si se depun un moment in mintea noastra, pana in punctul in care unii cred ca reincepe iubirea, de fapt, inainte de a-i parasi definitiv. ” (Le coté de Guermantes) . Proust gaseste mereu puncte comune intre diverse persoane, si le numeste: minciuna, indoiala, gelozia, indiferenta,  punctele durerii, puncte dominante de placere sau de suferinta, sau “le point, toujours le même, où je me sentait retomber…” – punctul mereu acelasi unde ma simteam cazand…

21.PUNCTUL POTOCKI punct median al iubirii
“exista un moment cand doi indragostiti se iubesc in mod egal, … din acesta intrebarea intra in maxime si minime.” ( Manuscrisul de la Saragoza – Velasquez – a 20-a zi )

22.PUNCTUL CODOBAN – punct privilegiat al fiintei – “Dacă definim omul ca acel punct al contextului Fiinţei unde semnificaţiile trec în comportament, iar gesturile se pot ridica la semnificaţii, atunci cu siguranţă, în contextul omului, la rîndul lui, punctul privilegiat în care această trecere se petrece este acela al iubirii. “

23.PUNCTUL KAZANTZAKIS – punctul misterios, punctul central situat in strafundul inimii, cel care genereaza, directioneaza si armoniaza gandurile si faptele

24. PUNCTUL TZARApunct de saturatie – “Un punct de saturatie constitutiva este previzibil in civilizatia actuala materiala, ce a generat-o, si , extinderea sa, urmand principiul schimbarii cantitatii in calitate, va avea caracterul total ce il asteptam de la o revolutie” (1935).

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. a trebuit să ajung pe/la acest blog pentru a simți că altceva poate atinge altfel decît răceala ca boală….

    sunt aici puncte care mă ajută să (îmi) revin mai repede

    LA MULȚI ANI !
    (șî mulțumesc )

  2. foarte interesant demersul. totusi, pe unii autori ii lasi sa se defineasca singuri in timp ce despre altii te pronunti tu din punctul tau, pare un pic inegal.

    altfel eu i-aş pune la altfel de punct pe fiecare (cei pe care îi cunosc, că nu i-am citit pe toţi)

  3. @all multumesc pentru comentarii si vizite. LA MULTI ANI.

    @ora25 , demersul este complet subiectiv, si punctele alese din autorii citati sunt pur intamplatoare, in urma unei lecturi, nu le-am cautat cu insistenta, nu-i caracterizeaza pe autori , nu-i definesc, sunt enuntate de ei, uneori am simplificat, am regrupat, adeseori am fost in dificulate, pentru ca aveam fraze ce puteau sustine un punct sau altul, Punctul „XXX” e doar o eticheta sustinuta cel mai adesea de un citat.

  4. […] cu impresia-connvingere că bloglumea – cum o definește frumos și inspirat Flavius Obeadă- este asemenea lumii reale: cu grupuri și prietenii ce țin sau se […]

  5. […] vrea să nu-ţi mai lase nici un punct de visare (nu ştiu dacă subtilul căutător al punctelor, Gabilutza, a mai găsit acest punct pe undeva…). Fiecare crenel, turn, fleşă, dantelărie şi […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: