Puncte , puncte …

Imi place adesea sa desenez bucle, cercuri, spirale, forme. Cineva imi reprosa candva ca am uitat punctul. De atunci, puncte imi rasar din cele mai neasteptate lecturi, va asigur ca nu le-am adunat de pe internet. Sunt sigur ca atat de multi nu le-au remarcat. Cate se pot spune printr-un singur punct !  Sper ca se vor mai ivi cateva in 2009. Le voi nota in ordinea aparitiei pe cele de pana acum :

Punctul lui Canetti
„Dincolo de un anumit punct in timp istoria nu mai este reala. Fara sa-si dea seama totalitatea umanitatii a parasit realitatea. Tot ce s-a intamplat dupa acel punct nu mai e adevarat, dar noi nu ne putem da seama de asta. Sarcina noastra e sa descoperim acest punct.” Punctul acesta e imposibil de descoperit prin definitie, caci daca l-am gasi inseamna ca timpul ne-ar fi redat. Punctul de la care am putea inversa procesul de dispersie a timpului si a istoriei ne-a scapat, am trecut prin el fara sa ne dam seama, fara sa fi dorit. Poate ca „punctul lui Canetti” nu exista. Daca ar exista ar trebui sa avem o proba ca a existat o istorie inainte, ceea ce e imposibil odata depasit acest punct. „Al doisprezecelea ceas”, e punctul de non-intoarcere, tot ce ii succede e ne-spatiu si ne-timp, iesirea din succesiunea fireasca in care au trait civilizatiile traditionale. Unii au descoperit punctul „anti-canetti”, cel care ne-ar permite sa reintram in istorie, in real, ca un satelit pierdut in hiperspatiu. Un supra-salt de vitalitate ne-ar integra in atmosfera terestra, a realitatii. Totul ar redeveni adevarat, ar recapata sens, odata rezolvata aceasta irealitate a istoriei, aceasta cadere neasteptata a timpului si realului. Dincolo de „Punctul Canetti” nu ar fi decat evenimente fara consecinte, doar catastrofe. Putem vorbi despre acest punct cu ajutorul eruditiei lui Andrei Plesu, ce ne aminteste un episod in „Despre ingeri”, povestind despre Walter Benjamin, ce utiliza ca suport de meditatie o lucrare a lui Paul Klee numita „Angelus Novus”, pe care el il numea ingerul istoriei, un inger care zboara cu spatele, in timp ce fata ii ramane intoarsa spre trecut. Punctul lui Canetti e orizontul acelui trecut, de unde pana si ingerul nu mai vede real ce s-a intamplat.

Punctul lui Musil

E derivat direct din punctul lui Canetti, e punctul din care omul nu mai are calitati, ca un corp fara organe, ca un timp fara memorie. Sau dimpotriva, punctul din care, un om fara calitati devine unul cu calitati.

Punctul lui Brauner

„Veritomul se situeaza intr-un anumit minut, dintr-o anumita zi, la o distanta egala dintre nasterea si moartea fiecaruia, e ceva presimtit o singura data in viata.”

Punctul lui Quignard
„In orice pasiune exista un punct de saturatie. Cand ajungi la acel punct stii deodata ca e imposibil sa sporesti febra a ceea ce traiesti. Esti chiar incapabil sa o mentii, ea scade si va muri. Viata devine mai tacuta. Plangi in sine, uneori brusc, profilactic, cu speranta de a deruta sau intarzia destinul. Asteptam fara a putea face ceva, intr-o contemplatie devenita nefericita. Fie iubirea va tasni din pasiune, fie nu se va naste niciodata. Punctul acesta – moment pietrificat. Fiecare trebuie sa-l treaca…”

Punctul lui Einstein
„Daca o pereche de particule a interactionat o data intr-un punct, va arata de aici incolo un anumit grad de corelatie in comportamentul sau ulterior.”

Punctul Murdoch

„Exista un anumit punct in care morala devine o enigma, careia trebuie sa-i gasim un raspuns. In acest punct sfantul poate fi atras inevitabil spre demonic. Sfantul trebuie sa se forteze sa cunoasca demonicul, in acest punct trebuie sa conceptualizeze enigma si sa-i caute raspuns. Sfantul, acest corupt de sacru, trebuie sa se descentreze in erezie, in paradoxul contrariului perfect al iubirii.” Plesu ar fi comentat cu placere acest punct, ce se situeaza in dinamica unui parcurs existential. E punctul din care nu mai sunt de negociat optiuni si norme. Sfantul intra in lumina, e absorbit, a trecut de partea cealalta. De partea cealalta dar in sens invers a trecut si demonul. Nu suntem nici buni ca Dumnezeu, nici rai ca diavolul, pentru ca un asemenea conglomerat ambiguu sa functioneze convenabil. Eticul, morala incearca sa regleze miscarea noastra intre bine si rau. Ingerii au trecut de punctul „Murdoch”, oamenilor li se prezinta optiunea inca si inca. (cu adaptare iarasi dupa „Despre ingeri”). Avea dreptate dl Plesu cand considera ca a se ocupa de ingeri devine incet-incet, un mod de a revizita intreaga cultura a lumii…

Punctul lui Kafka
In jurnal (Carnet G, 1917), si apoi in cartea sa de aforisme, apare „Incepand cu un anumit punct nu mai exista posibilitate de a reveni. Acest punct trebuie atins.”

Punctul lui Brod/Kafka
Prietenul Brod, se pare ca ameliorat punctul anterior cu sentinta: „nimic nu e sigur, dar dintr-un anumit punct al constiintei nu ne mai inselam”.

Punctul Colliander
„Nemultumirea de sine e punctul de plecare al oricarei rugaciuni adevarate.”

Punctul lui Plesu
Punctul de fuga, punct al proiectului, punct al orizontului implinirii, punctul unde „acolo” se transforma in „dincolo”, punct al provocarii benefice, punct al reperului optim dar inaccesibil.

Punctul lui Knight
Se mai numeste si punctul de fericire, e punctul in care nu exista nici o entitate care ai vrea sa fii in afara de tine si nici un loc in care ai vrea sa te afli in afara de cel in care te gasesti acum. Se mai poate numi si punct al intelegerii.