„Prietene, pentru ce ai venit?”

Nici o prietenie nu se leaga doar cu gandul, sau doar cu scrisul.

Suntem mereu in cautarea prietenului desavarsit. Cand insa timpul incepe sa-ti imputineze prieteniile, sa ti le slabeasca in loc sa le intareasca, incepi sa te ingrijorezi.

Prieteniile in care nu avem dreptul sa ne spunem totul trebuie desfiintate, sunt false prietenii, se rup faraDSC03650_2 regrete, caci s-au format superficial. Poti sa ai cu cineva relatii prietenesti, fara sa-ti fie prieten. Cand in prietenie amesteci egoul agresiv, sau cand e bazata pe fictiuni, aceasta se desfiinteaza. Prietenia are ritmul ei, potrivirile ei. Faci lucruri cu prieteni ca din obisnuinta – acea pozitiva obisnuinta a firescului. O prietenie nepotrivita se va anula singura la moment dat. Un gest, un cuvant, o reactie, un orgoliu, o simpla manie sunt suficiente sa intunece totul.

Cui altul, daca nu unui prieten poti sa-i spui povestirile pe care nimeni nu poate sa le auda? Prietenii adevarati isi marturisesc cel mai limpede tocmai ceea ce doresc sa ascunda. Cand parerile coincid intru totul incep sa-si impartaseasca treptat tot ce le framanta sufletul. Pana la urma, fiecare isi dezvaluie taina in intregime!

De un prieten te desparti doar cu bucuria de a te revedea. Fara aceasta bucurie totul s-a dus. Prietenia e ca o forma de sfiala…

Mi s-a intamplat sa critic prieteni remarcabil de inteligenti, dar nu mi-am dorit vreodata sa-l las pe celalalt lovit de intristare. Dar ei s-au intristat! Uneori adevarul e o otrava mortala! Cand prietenii incep sa ma paraseasca, risc sa incep sa cred ca am luat-o razna, ca traiesc o viata lipsita de scop, sau falsa, ca sunt nociv fara voie. Unele reactii ma fac sa ma simt cumva nedreptatit. Nu sunt staruitor, dar nu mi-as ierta daca nu as fi incercat sa lamuresc lucrurile. Nici o suparare nu poate sa nu fie transformata intr-o impacare, mai ales cand stii ca nu ai gresit celuilalt. Ma simt de parca as fi fost manipulat. Cand te dezamageste un prieten, urmeaza imediat regretul ca tocmai lui ti-ai deschis inima. Ti-e drag cand prietenul iti cerceteaza sufletul, ti-e greu cand iti imputa cele ce nu-ti sunt firesti.

In prieteniile la distanta, traind in afara evenimentelor, e normal sa ramai pentru ceilalti un element abstract, plasat cel mai adesea in trecut, cand ai atras, cand le placeai.

Fortarea unei prietenii e o grava eroare. Daca se putea, se implinea. Nu mai ramane decat sa incerci sa scrii interesant pentru a acoperi in cuvinte o ruptura.

4 răspunsuri

  1. frumos, tulburător, pornind de la Parabola lui Matei

    30 de arginți pentru 30 de cuvinte ?
    și dacă acele cuvinte nu sunt imaculate, ci au pete de sânge pe ele ?

  2. Cineva descalcea astfel parabola : daca ar fi fost atent la acel „Prietene” , ar fi fost salvat !

    Greu de explicat lucrul ce-l uimeste pe celalalt. Ce-ar mai fi de comentat? „cuvinte cu pete de sange pe ele”… Cuvintele sunt alcatuite dintr-o substanta adictiva. Cuvintele, toate, au fost inaugurate deja de altii, asociate, greu sa ramana imaculate. Ne straduim sa eliminam din ele acele infinitati dezagreabile. Adevaratii prieteni sunt intr-o conversatie neintrerupta, cu sau fara cuvinte, mai ales fara!

  3. dev ce sau pentru ce am venit?

    o dat[ pe an simt nevoiqa să mă intîlnesc cu mine insămi, cea care eram atunci cînd îmi permiteam și mi se permitea să scriu orice, eu amăgindu-mă că îmi țin mintea trează

    acum înțeleg și mai bine ce este Perietenia

    MULȚUMESC dincolo de oricespațiu și de orice măsură, Ga
    bilutza!!

  4. voiam / vreau sa mai scriu că Matei nu este, totuși, preferatul meu îl simt mai aproape pe Marcu

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.