Despre solutionarea problemelor

Plesu si Liiceanu se amuzau intr-o emisiune TV, descoperind la romani un fel de misoginie contrara inteligentei. Binenteles ca reactia la care se asteptau era:  „iar se dau astia destepti, tara te vrea mai prostutz  !”.

escher_moebius_bandCautam o reconciliere intre intuitie si sistemele de rationament logice. Undeva, ne blocam in bucle stranii.Bucla stranie, ce seamana vizibil cu semnul infinitului, e o forma de a reprezenta un proces infinit printr-o modalitate finita. Norbert Wiener (parintele ciberneticii), descoperea in 1940 ca pentru a controla o actiune orientata catre un tel, circulatia informatiei necesare trebuie sa formeze o bucla inchisa, „masina” trebuie sa evalueze efectele actiunilor sale si sa-si controleze comportamentul ulterior utilizand performantele trecute – proces numit feefback. Buclele descriu traiectorii complexe si subtile prin care creierul comunica cu el insusi, cu alte creiere, cu mediul cu universul intreg. Noi suntem bucle si buclam (Rosenfield).

inclassables010Filosofia pare ca a generat toata avalansa prin Paradoxul lui Epimenide: „ceea ce spun acum este un fals”.Russell considera ca pentru rezolvarea paradoxului este necesara o anume ordine de propozitii generale, propozitii de ordinul 1, de ordinul 2, care se refera la anumite totalitati, cu un caracter tehnic de stricta specialitate matematica. Kurt Gödel a reinterpretat paradoxul mincinosului si a introdus in el conceptul de demonstratie. Rezultatul a fost o afirmatie de tipul:Aceasta afirmatie nu are nici o demonstratie. Deoarece Gödel a putui traduce afirmatia de mai sus in limbaj matematic, el a reusit sa demonstreze ca in matematica exista afirmatii care sunt adevarate, dar care nu vor putea fi niciodata demonstrate ca fiind adevarate, asa-numitele afirmatii indecidabile.

Teoremele lui Godel ( 1906-1978) le intalnesc adesea, in viata de toate zilele, in mai toate incercarile mele personale, voi incerca sa le traduc, altfel decat matematic .

Teorema de incompletitudine (1931) . „Toate formulele axiomatice includ propozitii indecidabile„.

Teorema 1. „Daca un sistem e consistent, nu e complet”. Un adevar nu este neaparat demonstrabil intr-un sistem dat.  Exista adevaruri nedemonstrabile. De fapt se ajunge chiar pana la afirmatia: Intuitia e necesara pentru solutionarea problemelor.

Teorema 2. „Daca un sistem este inconsistent, atunci orice poate fi demonstrat intr-insul, inclusiv ca sistemul poate fi consistent.” Demonstratia consistentei sta in inconsistenta sa. Se mai poate traduce: Pentru a stabili consistenta unui sistem e nevoie de un sistem mai puternic.

Teoremele complexitatii.
wire_globe_12Motto:
„Complexitatea fiind o problema complexa va fi compllicat sa v-o explic”  (Edgar Morin).
„Complexitatea reduce complexitatea” ( Niklas Luhmann)

1. Fiecare problema are o complexitate inerenta.

2. Anumite probleme se pot rezolva repede altele mai greu.

Bachelard spunea ca nu exista simplul wire_globe_07in natura, ci doar simplificatul. Gandirea simpla rezolva probleme simple. Gandirea complexa nu rezolva ea insasi problemele, doar ajuta la strategia de rezolvare. Complexitatea reprezinta pentru unii doar o multime de probleme neviguros rezolvabile, cu solutii fragile. Problemele apar ca rezultat uneori a tentativelor rau dirijate pentru a modifica o dificulatate reala.

Exista nenumarate paradoxuri legate de probleme, am retinut si voi aminti cateva :
O problema exista dar incercam sa o remediem pe nivelul nepotrivit.

Teorema lui Cook ( 1971)
Exista probleme cu solutii simple si usor de verificat, dar pentru care nimeni nu stie sa gaseasca o solutie suficient de rapid.

Teorema lui Solovay (1977)
Orice metoda bazata pe diagonalizare si simulare este sortita esecului.

Teorema lui Hilbert
Rationamentul da intotdeauna un rezultat. Se cauta o metoda universal aplicabila ce da SOLUTIA. Godel demonstreaza ca „masina adevarului universala” bazata pe ideea lui Hilbert nu e capabila sa raspunda corect la ORICE intrebare. Si gaseste exemple.ampe-daladin Ce-ar face duhul lampii lui Aladin, obligat sa realizeze 3 dorinte proprietarului, daca i-as cere ca dorinta mea sa nu fie indeplinita ?

Noah Chomski considera ca lumea intelectuala se divizeaza in probleme si mistere. Retin o alta idee bizara a sa: oamenii nu sunt o specie naturala!

Nu i-am pomenit pe Cantor, Kleene, Church, Savitch, Blum, Cobham, Edmonds, Karp, Zablonski, Levin, Ladner, escher_unionBermann-Hartmanis, Mahaney, von Neumann, Deutch,Kolmogorov (teoria ergodica), George Spencer-Brown ( teoria auto-referentialitatii), Ilya Prigogyne(ideea ordinei prin fluctuatii, complexitatii prin zgomot, structurile disipative), Henry Atlan, Francesco Varelo, Humberto Maturana (autopoezia), Rene Thom (teoria catastrofelor) , Benoit Mandelbrot(teoria fractalilor), John Gleick (noua teorie a haosului),  Thomas Kuhn (paradigm shift concept),   Herman Haken (sinergetica), Alain Boutot (teoriile morfogenetice) …  ma opresc din enumarea grabita …

Aleg subiectiv inca cateva „teorii” si deviatii pe care eu le-am gasit amuzante, ce pot deschide gustul pentru studiul acestui domeniu.

Problema utopiei
O problema e sa vezi solutie acolo unde nu e solutie, si sa te atasezi credintei ca o poti gasi.
Utopiile pot fi pozitive – lume fara probleme , sau negative – lume fara solutii

Butterfly effect – o metafora determinista, declansata si castigand publicitate, dupa ce Edward Lorentz intr-o lacrimaconferinta din  1972,  afirma  ” o bataie de aripa a unui fluturas in Brazilia poate provoca o tornada in Texas”.  Ce ne facem cand e vorba de milioane de fluturi ?  Si ce ne facem cu bataia de aripa care poate impiedeca o furtuna? E mai corect spus ca bataia de aripa induce tornada, nu ca o produce,  exista o dependenta tare de conditiile locale. Cum explicam ca, de fapt, ordinea e generata din haos? Pascal afirmase si el fara demonstratie: « Le nez de Cléopâtre, s’il eût été plus court, toute la face de la terre aurait changé».

Henri Poincaré (1854 – 1912) a dat primul definitia clara (matematic!) a haosului (1890). Voi cita insa o alta fraza a sa : « Croira-t-on. . . qu’ils ont toujours marché pas à pas, sans avoir la vision du but qu’ils voulaient atteindre ?Il a bien fallu qu’ils devinassent le chemin qui y conduisait, et pour cela ils ont eu besoin d’un guide.Ce guide, c’est d’abord l’analogie. » Se pare ca el a inventat interesanta notiune de „Atractor”, nu Lorenz (1963); despre atractorii stranii s-ar putea povesti multe, in limbaj nu neaparat stiintific, imi rezerv subiectul pentru alta data.

Cateva „derivatii” jucause:

ganditorul_de_la_hamangiaProblema continuumului decizional – nu stii intotdeauna cand iei o decizie, o buna stare de spirit te poate ajuta.
1. Astazi nu iau o decizie de unul singur
2. Daca nu iau eu decizia, ziua insasi mi-o va oferi
3. Nu ma mai intreb. Am uitat ce trebuie sa decid
4. Macar pot sa decid ca nu-mi place ce simt acum
5. Poate ca am facut undeva o eroare.
6. Vreau sa vad lucrurile si altfel
7. Daca exista alta posibilitate ce pierd cerand-o?

Problemele cu hazardul ale lui Baudrillard
1. Toate lucrurile sunt chemate sa se intalneasca, doar hazardul face ca ele nu se intalnesc.
2. Toate lucrurile sunt indepartate si indiferente unul fata de altul, doar hazardul face ca ele se intalnesc cateodata.

Problemele schimbarilor
Schimbare de tip 1 – in interiorul unui sistem ce ramane stabil ( crestere, maturitate, imbatranire, echilibru homeostatic)
Schimbare de tipul 2 – contrara sistemului (- mutatie, ruptura, revolutie, recadraj) – modificare a premiselor ce guverneaza sistemul

Problema Noduluinoeud1
Nodul e imposibi de desfacut daca ignoram cum a fost facut. Nodul ne arata o dificultate, e o intrebare pusa inteligentei.

Problema Probei
Anumite experiente, pur si simplu, nu mai pot fi repetate.

Problema internetului
Exista pagini unde nu poti niciodata ajunge, sau e posibil ca vei ajunge intr-o pagina de unde nu vei mai putea pleca.

internet

si binenteles ca totul a plecat, iarasi … de la Aristotel
Nimeni nu descopera Adevarul complet, dar nimeni nu esueaza in intregime … fiecare aduce ceva”. ( Metafizica,I)

O provocare  informatica in final:
O masina inteligenta capabila sa se insele si sa inteleaga ca s-a inselat. Sa invete sa traiasca intr-o lume de suspens.

Anunțuri

9 răspunsuri

  1. Mi-a placut cum ai conceput textul si cum ti-ai ales imaginile … Escher linga Ginditorul din Hamangia 🙂 … ambele imagini se numara printre prferatele mele.

    Provocarea din final e intradevar o provocare.
    „O masina inteligenta capabila sa se insele si sa inteleaga ca s-a inselat.”

    Cu mai multe zile in urma ma gindeam ca ceea ce il deosebeste pe om de orice tip de inteligenta artificiala, e faptul ca omul se poate autodepasi.

    … in fond, atunci cind iti dai seama ca te-ai inselat, inseamna tot un fel de autodepasire, cred eu.
    Sau poate ma insel?

  2. Poate ca e mai corect spus: exista milioane de batai de aripi care se petrec in acelasi timp cu o tornada oriunde ar fi ea, dar nu vom sti niciodata care dintre ele a indus-o… Textul e un conspect epistemologic foarte amplu, paradoxal de succint. E a doua oara, dupa notele despre „punct „, cind as vrea sa ma adincesc mai mult asupra textului. Chomski face o abservatie care nu e chiar atit de socanta pe cit pare: e un „model” al „sistemului” uman. In fond ce stim elementar despre sisteme e ca sunt ordonate si ne-ordonate si ca tendintza entropica e contracarata de ceva… Problema nodului e una dintre cele mai interesante, implica, pentru desfacere, parcurgerea inversa fara eroare a traseului; orice eroare complica nodul si doar prin hazard se poate reveni la recunoasterea traseului si continuarea etapelor ramase. De ce e cazut pe ginduri „Ginditorul” ?

  3. Si felicitari! Poate ca, asa ar fi de dorit, ceea ce spunem nu e destinat numai copistilor ci si unora care incearca sa intzeleaga!

  4. Va multumesc pentru comentarii.

    @X – Nu va inselati. Gandirea „tanara” e capabila sa combine grafica, matematica, informatica chiar si muzica sau visul intr-un sistem de rationament ce intrevede posibilitatea acestui tip de inteligenta, artificial. Binenteles ca secretul este iesirea din acel punct de intersectie, al buclei … cu o „decizie” autogenerata. Nu se putea sa nu-l recunoasteti pe Escher, el desena ceea ce noi incercam sa prindem in concepte si sa punem in practica.

    @ DumitruA – Textul a fost scris repede intr-o seara, incercand sa sintetizez ganduri si preocupari ce mi-au ocupat candva timp. Multe din intrebarile ce mi le pun sunt pur si simplu DESENE ce le privesc. Am mai pierdut ceva idei, dar intentia mea a fost sa ajung repede la „derivatii”. Ma bucur ca vi s-a parut accesibil, e un mod de a intelege lucrurile…
    „Ganditorul” priveste spre cuantumul decizional …

  5. Bună seara.
    Wittgenstein – Despre certitudine:

    343. „…Dacă vreau ca uşa să se rotească, balamalele trebuie să fie fixe.”
    115. „… Însuşi jocul îndoielii presupune deja certitudinea.”

    Promit să revin la sfârşitul săptămânii (desigur, dacă veţi permite) cu completări şi cu o posibilă „definiţie” a punctului fix (de sprijin?) pe care a experimentat-o Tolstoi.

  6. @Vali, multumesc pentru vizite si „atentie”. Ipoteza era ca imaginea noastra despre indoiala e cumva gresita, nu ?

    Nu l-am citit cu mare atentie pe Wittgenstein. Din „Despre certitudine” nu-mi mai amintesc decat o bizarerie spusa de el: „am ajuns pe SOCLUL convingerilor mele”. 🙂 si ceva despre un copil care nu-l va intrerupe niciodata pe profesorul de istorie cu o intrebare ce pune la indoiala existenta pamantului. „Proful” ar raspunde: – stiti, indoiala aceasta nu face parte din jocul meu. Concluzia era : Trebuie sa avem indoieli rezonabile. 🙂

  7. Trebuia să mă lovesc peste degete înainte de a scrie „promit”: o fost o reacţie impulsivă, într-un moment în care am avut pretenţia şi am crezut că ştiu mai mult decât ştiu. Îmi pare rău.

  8. Draga Vali, eu astept sa continuam seria de „Puncte”, era interesanta propunerea. De la scrierea articolului m-am mai intalnit cu 3-4. 🙂

    Sincer am aceleasi dificultati. Sa-ti prezint (fara pretentie!) cum trebuie privita problema: Exista o metoda de a te angaja intr-o PROMISIUNE. In primul rand, pentru un angajament trebuie prevazut un timp LIMITAT. Nerespectul angajamentului devine minciuna, accentueaza gravitatea. A invata sa te angajezi in promisiuni se face progresiv. SE INVATA! Aceeasi metoda se poate aplica cand doresti sa renunti la anumite lucruri nocive, fixezi o limita si incerci sa o respecti. 😉

  9. Mulţumesc.
    Promisiunea – un cuvânt greu pe care ani de zile l-am evitat. De ce i-am dat drumul acum? Habar nu am decât că m-am speriat imediat ce l-am văzut deja trimis. Altfel, poate, mi-ar fi fost (mi-ar fi) mai lesne să spun.
    Punctele (sau altele de aici), într-un fel sau altul, le-am trăit… doar că rareori reuşesc să exprim şi nu găsesc de fiecare dată rostul pentru a spune (şi mă opresc abia după ce am început! 🙂 ).
    Punctul lui Tolstoi, ei bine… e cu referire la viaţă, viaţa care ne apare ca mişcare, deci pentru ca ea să fie trebuie să se raporteze la un ceva fix faţă de care mişcarea să existe. El spune că acest punct fix este conştiinţa spiritualităţii noastre.

    Probabil nu e prea limpede ceea ce am scris mai sus, însă, ceea ce pot să spun, acum, simplu, este că preţuiesc mult momentele în care vă citesc rândurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: