Maister Eckhart

Motto « Daca omul gaseste satisfactie in Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu e Dumnezeu » ( Maister Eckhart)

eckhart

Nu are rost sa incep sa abordez un subiect daca interesul meu personal este doar tangential sau de eruditie. Ceva, aproape necunoscut, ma atrage spre unele personaje „disparute” ale istoriei. Nu plonjez insa in personaj ca model sau icoana. Nu voi explica de ce. Nu-mi voi explica de ce, din toate intalnirile cu gandirea lui Eckhart am selectionat doar randurile ce vor urma. De fapt, acum inca, nu stiu exact ce o sa urmeze sa scriu, nu stiu spre ce concluzie se va indrepta articolul. Plec de la premiza ca Eckhart e putin cunoscut cititorilor de acasa. Nu incep scolareste cu cine stie ce ipoteza de cercetare. In viata mea de toate zilele nu procedez astfel, de ce as proceda acum altfel, de ce m-as „deforma asa deodata :-).

Nu pot adopta stilul sfatos al simpaticilor Liiceanu sau Plesu, straduindu-se sa fie sobri si temeinici, etalandu-si fel de fel de dexteritati speculative. Eu nu am unelte adecvate. (sau poate ca da!) Nu voi cauta MEREU sa ma clarific cautand Autoritati, sa vin catre ele cu intrebari stupide pentru a primi raspunsuri exersate. ( Nu cautati la mine marca „cultural studies”, cu parere de rau veti fi dezamagiti. Nu va incurajati insa, prin aceasta, ignoranta! „de sui ipsius et multorum ignorantia”, dupa zisa lui Petrarca. Priviti-ma ca un impostor in cultura, e fara importanta eticheta asta … asa puteti continua sa ma cititi. Unii vor citi si vor lua de „bune” ideile articolului. Sper sa fie circumspecti, cu stradania asta nebuloasa. Privirea mea nu e lipsita de oarecare romantism, pe care l-as putea apara, daca vreau, si cu argumente savante. – randurile astea puteau lipsi de aici, erau mai potrivite la jurnal).

Cum am auzit prima data de Eckhart? In timpul unei plimbari prin padurea albastra cu prietenul meu de la raspantii, recomandandu-mi pe Heidegger, acesta imi strecoara : „- Incepe mai bine cu Eckhart”. Nu luam niciodata orice sugestie ca tinta imediata de realizat. Erau tare placute plimbarile acelea! Ar trebui poate sa le reinnoim.

eckhart-1-in-principioIntr-o zi deci, o multime de informatii incep sa ma asalteze, despre … Maitre Eckhart, trezindu-mi curiozitatea. Gasesc data sa de nastere , in anul 1260 si o trimitere la Apocalipsa 12 vers. .5 si 6., legata probabil de cele 42 de generatii de 30 de ani ce au precedat pe Iisus (Ev. Matei), apoi ceva despre profetiile lui Ioachim de Flore (1202) privind era ordinelor monastice.

5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,

6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile. (1260)

Nu voi incuraja niciodata speculatiile. Eckhart nu e o opera, sau o legenda ! Viata e o capcana a timpului ce ne obliga « sa rasarim». Cand studiem pe cineva nu ne multumim cu urmele pasilor sau a penitei sale. Fiinta aceea, cu nume « Eckhart », sau alt nume, este, in esenta, inca in noi.

“ Noi suntem un Fiu unic pe care Tatal l-a nascut etern din tenebrele ascunse ale eternitatii impenetrabile, traind interior in primul principiu al puritatii primare care este plenitudinea intregii puritati. Acolo, din eternitate eram in repaos si somnolenta, in constiinta ascunsa a Tatalui etern, in interioritatea sa inexprimata.” ( Predica 22 germana).

Se spune despre Eckhart ca a practicat in primul rand „Discretio”, si cum nu a avut sansa unui biograf precum Thomas d’Aquino sau altii, adevarata sa experienta in cunoastere, sau cea spirituala ramane greu de cunoscut. Dificil de cunoscut ar fi fost si daca cineva era langa el! 🙂 Nu am inteles impulsul nostru firesc de a hiperboliza oamenii ce ne par, si sunt, exemplari. Ce am putea cere de la un personaj exemplar?

Intr-un dialog apocrif „Das ist Swester Katrei”, il descoperim pe Eckhart lasandu-se invatat de ucenica. Tipul acesta de paradox m-a fascinat intotdeauna. (vezi postarea aici.)

« – Maestre. calea aceasta este cea mai scurta?

– Nu. Dar tot ce ti-am cerut trebuie cu necesitate facut. Roaga-te pana vei avea in viata ta ceea ce eu ti-am recomandat. Roaga-te sa fii eliberata de toate defectele si revina sa ma vezi. Priveste-ma. Nu sunt decat o creatura. Atat timp cat o creatura poate sa-ti dea sau sa-ti ia ceva nu esti inca in adevar. »

A fost Eckhart mistic in sens de “cognitio Dei experimentalis”?

Probabil ca nu vom sti niciodata, citindu-l acum cu ochelarii nostrii moderni. Cert este ca nu a recurs la mistica « gradualistica », si o intreaga traditie de experienta unitiva i se revendica(Suso,Tauler). O marturisire voalata a sa, in afara de practica puritatii (« lauterkeit »), o gasim in « Cartea consolarii divine » : « Cel ce fara multe ganduri, fara tot felul de reprezentari si imagini, recunoaste interior ceea ce nici o privire exerioara nu a putut aduce in el, stie ca aceste lucruri sunt adevarate. Dar cel ce nu stie nimic, rade si se amuza de mine. »

Ce ne propune? Poate ca nu am inteles bine, o metafizica de experimentat, de realizat in interior? Dar cu o conditie : orice raportare la Dumnezeu, e pentru Eckhart, departare.

Daca privim cu atentie doar « Granum Sinapsis », considerat de specialisti ca fiind scris de Eckhart insusi vom recunoaste influienta atat de greu identificatului Dionisie pseudo-Areopagitul, parinte al misticii occidentale (identificat poate ca patriarh al Antiohiei intre 471-485) si incercarea sa de reconciliere a crestinismului cu neo-platonismul (Plotin †290, Porphyr †303, Proclus †485) (« Sa fii divin inseamna sa nasti pe Dumnezeu in sine », trecut prin Erigena – « De mystica theologia » (860) spre Universitatea din Paris, sub forma « Corpus Dionysiacum ». O interesanta influienta a fost detectata de specialisti, prin apropierea cu contemporana sa stranie, Margueritte Porete ( « Oglinda sufletelor simple »), ca un ecou al sau feminin, ce nu-si cenzureaza insa extazele, arsa pe rug la cateva zile dupa templieri, in iunie 1310. Cu cat scrierile « emotionale », sau mistice erau mai cunoscute, cu atat pericolul inchizitiei era mai mare.

Din Granum Sinapsus :

granumplaca

VII.

O sele min

genk uz, got in

sink al min icht

in gotis nicht

sink in di grunde loze vent

vli ich von dir,

du komst zu mir

vorlis ich mich

so vind ich dich,

O ! uberweseliches Gut.

O sufletul meugranum1000

Iesi, Dumnezeu sa intre !

Sa se topeasca toata fiinta mea

In Neantul divin

In acest fluviu fara fund

Daca fug de tine

Tu vii la mine

Daca ma pierd

Atunci Te gasesc

O , Bine ce transcende fiinta !

Voi incerca sa evit referintele pe care curiosii le pot gasi usor in wikipedia.

:-)Uneori Eckhart este considerat o referinta in materie de dialog religios contemporan: crestini, budisti, iudei, musulmani, filosofi, atei il partajeaza ( sa ne amintim de compatriotul nostru controversat, Cioran : „ce nevoie am sa cred in Dumnezeu caci apreciez pe Eckhart si fara asta”). Rudolph Otto l-a comparat cu Shankara (788-820), figura a hinduismului vedic, Daisetz Taitaro Suzuki, in « Misticism, crestinism si budism » (1957) afirma ca a descoperit concordante intre Maitre Eckhart si budism, si ceea ce ii separa e doar terminologia, Arthur Schopenhauer afirma « Buddha, Eckhart si cu mine, profesam in ceea ce e esential acelasi lucru », cercetatori au pus in evidenta legaturi cu ganditori islamici, Averroès (1126-1198), influienta iudaismului este constatata prin Maïmonide (1135-1204). Doctrinele ontologice ale fiintei au atras pe Baader, Husserl, Hegel, Heidegger. Chiar Descartes il « plagiaza » aplicand omului celebra si cunoscuta vocabula « Cogito ergo sum » , pe care Eckhart o atribuia lui Dumnezeu. 🙂

Si totusi …

Atingem repede erezia chiar daca ne hranim doar cu lectura si concepte.

pape_avignon_jean22Pana la urma voi alege sa va prezint nu « Opus Tripartitum » si nici « Paradisus anime intelligentis » (exista 2 manuscrisele gemene, unul la Oxford, celalalt la Hamburg) ci condamnarea lui Eckhart, prin bula papala lansata in 27 martie 1329« In agro dominico » (In campul Domnului), data de celebrul papa Ioan XXII (1245-1334), despre care se spune, printre multe altele, ca ar fi creat « rugaciunea lui Angelus » si a revigorat chemarea la biserica cu CLOPOTUL. 😉vieilles-cloches-2 (ce personaj! , obsedat de erezii, se credea vrajit de statuete de ceara – da bula « Super illius specula », cerea de la alchimisti sa-i fabrice aur pentru a finanta cruciade – da bula « spondent quas non exibent »!). In nici un caz Eckhart nu era un revolutionar, iar acuzatia sa de erezie poate fi considerata in timpurile noastre chiar un compliment. Cum s-a aparat? „Eu s-ar putea sa ma fi inselat, dar nu sunt un eretic, caci prima afirmatie vine din intelegere iar cea de-a doua din vointa.”. Mie personal nu mi-a placut atitudinea sa la proces, aceea de intelectual ranit, poate chiar orgolios, refuzand sa se apere impotriva incultilor, ignorantilor. In ciuda arhivelor vaticane, NIMENI nu va sti exact cum s-au petrecut lucrurile, deci nu-mi dau nici eu cu parerea.

Condamnarea lui Eckhart cuprindea deci 28 formulari (« prout verba sonant ») alese din comentariile sale la Vechiul Testament (Geneza, Exod, Proverbe), din Comentariile la Evanghelia lui Ioan, din predici. De indata ce o opera contine o singura fraza ce putea fi incriminata, toata opera era eretica. Erau vizate deci aspecte cat mai variate, pentru a condamna totul. O fraza a bulei a ramas celebra : « a vrut sa stie mai mult decat ne convenea » « plura voluit sapere quam oportuit ».ordinul_lui_iisus_hristos

  1. Dumnezeu a creat lumea din momentul existentei Lui.
  2. Lumea exista din eternitate
  3. Indata ce Dumnezeu fu, Fiul fu de asemenea.
  4. In orice lucrare, chiar rea, se manifesta Gloria lui Dumnezeu.
  5. Cel ce injura pe aproapele lauda totusi pe Dumnezeu.
  6. Chiar cel ce blestema pe Dumnezeu, lauda pe Dumnezeu.
  7. Cel ce cere ceva sau altceva, cere rau, caci neaga pe Dumnezeu.
  8. Cei ce nu cauta nici bunuri, nici onoruri, nici confort, nici placere, nici utilitate, nici devotiune interioara, nici sfintenie, nici recompensa, ci, din contra, renunta la toate acestea, precum la tot ce le apartine, in acesti oameni Dumnezeu este laudat.
  9. M-am intrebat daca vreau sa primesc ceva de la Dumnezeu. Trebuie sa reflectez serios, caci acceptand ceva de la Dumnezeu, as fi sub El, inferior, ca un servitor, un sclav, iar El daruind ar fi ca un Stapan, si nu asa trebuie sa fie in viata eterna.
  10. Noi suntem in intregime transformati in Dumnezeu. Hristos ma face fiinta sa, nu doar o simpla asemanare. Nu exista distinctie.
  11. Tot ce Dumnezeu a dat, Fiul imi da in intregime, fara exceptie, uniune, sfintenie.
  12. Tot ce scriptura spune despre Hristos se verifica in omul bun si divin.
  13. Tot ce e propriu naturii divine este propriu omului just si divin, de aceea omul opereaza in aceeasi maniera ca Dumnezeu.
  14. Omul bun se conformeaza vointei lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu a dorit ca eu sa pacatuiesc, eu nu pot sa ma opun, si aceasta este adevarata penitenta.
  15. Daca omul a comis o mie de pacate de moarte si a fost iertat, el nu trebuie sa doreasca sa nu le fi comis.
  16. Dumnezeu nu dicteaza nici un act exterior.
  17. Actul exterior nu este nici bun, nici divin, nu Dumnezeu il produce.
  18. Sa purtam fructul nu al actelor exterioare, care ne fac buni, ci al actelor interioare care sunt facute de Tatal care exista in noi.
  19. Dumnezeu iubeste sufletele, nu opera exterioara.
  20. Omul bun este Fiul unic al lui Dumnezeu.
  21. Omul nobil este acel Fiu unic al lui Dumnezeu, nascut in eternitate.
  22. Tatal ma naste ca Fiu, acelasi si Unicul. Tot ce Dumnezeu face este Unic. De aceea nu exista distinctie intre mine ca fiu si Fiul sau.
  23. Dumnezeu este Unul. Nu putem gasi in el multiplicitate. Cel ce vede dualitate, distinctie, nu il vede pe Dumnezeu, caci el este Unul, in afara numarului. Nu putem concepe nici o distinctie in Dumnezeu.
  24. Orice diferentiere este straina lui Dumnezeu in natura si in persoana. Proba e aceea ca Natura este una si fiecare persoana e una.
  25. Cel ce iubeste pe Dumnezeu mai mult decat pe aproapele iubeste bine, dar nu inca perfect.
  26. Toate creaturile sunt un neant pur, nu ca sunt nimic, ci doar ca sunt un neant pur.
  27. Exista in suflet ceva increat si inaccesibil, intelectul.
  28. Dumnezeu nu este nici bun, nici cel mai bun ; cand zic de Dumnezeu ca este bun vorbesc tot atat de rau ca atunci cand numesc negru ceea ce este alb.