Dansul dervisilor rotitori

Un capriciu al lui Ioan Usca s-a potrivit unui gand al meu de a scrie despre auditie si dans. Samâ’ ( in araba: سماع, sema in turca ) inseamna auditie , dar si concert mistic, fiind legat de dansul dervisilor rotitori ( „derves” se traduce sarac, cersetor in persana).

Din dansul dervisilor rotitori ne multumim sa sesizam adesea doar aspectul anecdotic, fara sa incercam sa-l atasam unui sistem global de reprezentare. Ne multumim cu descifrarea catorva simboluri. De fapt, cel considerat initiatorul acestei traditii Mawlana Jalal al-Din Muhammad Rumi (1207-1273)  (da, arabii au niste nume extrem de lungi!) , poet mistic persan se daruia pur si simplu pasiunii dansului, fara a-l codifica in vre-un fel. Se spune ca Rumi dansa 7 zile si 7 nopti ( ce anduranta!!!,   in mitologiile populare o zi si o noapte devin usor 3 zile si 3 nopti si apoi 7 zile si 7 nopti). Contrar a ceea ce se teoretizeaza astazi si anume ca poezia mistica, cantata si accentuata de dans in acea senzatie de uitare de sine, te extinde spre divinitate, pentru Rumi inspiratia poetica aparea in timpul dansului. Acesta se atasa cu un brat de o coloana, se rotea in jurul ei si dicta versuri. Ritmul dansului dadea ritm versurilor.

„Bia bia delbār-e  man delbār-e man darā darā
dar kār-e man dar kār-e man
ti’i to’i golzār-e man golzār-e man
begu begu asrar-e man asrar-e man
bia bia darvish-e man darvish-e man , maro
maro az pish-e man az pish-e man.”

„Vino, vino, inima mea , inima mea
intra in dans , intra in dans
Esti tu, esti tu , rozariul meu, rozariul meu
Spune-mi tu, spune-mi tu, secretele mele, secretele mele
vino, vino, dervisul meu, dervisul meu
nu te duce, nu te duce, dupa mine, dupa mine. ”

( Sper ca „X” imi va corecta erorile de traductie din persana.)

Spunea Rumi : „castiga mai intai capacitatea lui sama apoi daruieste-te dansului”. Unii din discipolii sai se prabuseau cateodata morti.Apar fel de fel de fenomene imputabile lui „baraka”  – un fel de vibratie spirituala ce provoaca stari emotionale intense celor receptivi. La inceput a fost deci doar emotie, mai apoi a devenit ritual.  Codificarea ceremoniala intervine foarte tarziu ( se cunosc interpretari mistice in sec.XVI), adeptii sunt educati, sunt disciplinati, sunt alungate si interzise manifestarile dezordonate si imprevizibile. Se vede in clip, inainte de intra in dans, lasi sa cada mantoul negru si ramai in vestmant alb. Te rotesti usor in jurul tau cu mana dreapta ridicata catre cer si cea stanga catre sol. Rumi facea analogie intre miscarea circulara si simbolul sufletelor ratacitoare pe la periferia existentei care trebuie sa invete de la miscarea astrelor ceresti „O cer care te rotesti deasupra capului nostru, pentru iubirea soarelui, tu ai aceeasi ocupatie cu mine”. Am invatat asta de la miscarea astrelor ceresti, ma rotesc pentru a ma unifica, rotindu-ma in fiecare directie il vad pe Dumnezeu. Cu piciorul ridicat si coborat zdrobesc tot ce nu e Dumnezeu. Bat din palme bucuros de unirea cu cel adorat.

„Danseaza pana iti vei sfarama ego-ul
smulge radacinile dorintei tale
unii danseaza in piata publica
dar oamenii veritabili danseaza in propriul sange
eliberati de stransoarea sinelui bat din palme
danseaza si sar peste propriile imperfectiuni
muzicantii bat in tamburul interior
si cu agilitate, tulbura oceanele
tu nu vezi , dar ei percep frunzele arborilor paradisului
tu nu simti freamatul frunzelor astea
tu ai nevoie de urechea inimii, nu de corp.”

Inainte de Rumi, un alt mistic persan Ruzbehan (1128-1209) scrie in „Resalat al-Qods” despre sama: „in sama sunt o suta de mii de minunari si prin una singura putem parcurge mii de ani de gnoza mistica, ceea ce nici o cantare nu o poate face”. Sama e auditie dincolo de prezenta, e vertij (dehesht)  si beatitudine (walah), e perplexitate pe perplexitate (hayrat). Putem merge si mai departe, al-Ghazâlî (1058-1111) prevenea  „e mai bine sa-ti eliberezi pasiuni prin sama decat sa faci pacate capitale”, iar HALLÂJ ( 857- 922) avertiza ca prin sama ne expunem – „cand nu-l intelegem e ca si cum ne-am ucide cu propriile maini”.  Pentru a sublinia forta auditiei („Sa auzi e sa intelegi„) e adesea citat Aristotel care e cumva redescoperit in sec.XIII, in „Parva naturalia” ( cuprinzand „Peri aisthēseōs”, „Peri mnēmēs kai anamnēseōs”, „Peri hypnou kai egrēgorseōs”, „Peri tēs kath hypnon mantikēs”, „Peri makrobiotētos kai brachybiotētos”,”Peri neotētos kai gērōs”,”Peri zōēs kai thanatou” si „Peri anapnoēs”) acesta enunta: „orbii sunt mai inteligenti decat surzii”.  Gasim la Sf. Vasile cel Mare (330-379) „ce poate fi mai mare fericire decat sa imiti pe pamant dansul ingerilor”, la Sf. Ioan Chrysostom (347-407) „Dumnezeu ne-a dat picioare nu pentru a le utiliza rusinos ci pentru a dansa cu ingerii”. Auditia inimii inseamna intelegerea semnelor divine in orice creatura, e abandon a ceea ce atinge doar urechea exterioara. Buclele rotitorilor evoca un limbaj hermeneutic care, in dans, are doar o aparenta profana. Modernul contaminat cu fel de discipline contestabile il poate confunda usor cu o „transa cinetica” sau cu tehnicile „creierelor blocate”.

Ca in dans viata noastra va continua sa-si traseze curbele. Oare abia cand vom parasi punctul acestui orizont vom avea poate prilejul sa o intelegem, sa o elucidam?

In final, o simbioza de flamengo si muzica si dans sufi pentru cei ce au rabdare pana in finalul clipului: