Amintiri – „Troscotul”

Nici o opera de arta nu va putea atinge pentru mine valoarea micului dreptunghi de troscot dintre colinele copilariei. Acolo domneau elementele altei ordini. De acolo imi straluceau toate minunatiile lumii, ma chemau, le miroseam printre firele de iarba, le simteam lipindu-mi obrazul, parca erau ascunse de cealalta parte a „scoartei” verzi. Mi se parea ca eu si pamantul suntem continuti unul in altul, el era mai greu, ma apasa si trebuia sa ma las sprijinit de seninul cerului. N-aveam cuvinte pe atunci, cuvintele apartin mai mult amintirii, o construiesc, peisaj in zig-zag, eu eram doar cel ce asculta. Nu-mi amintesc sa fi gandit vreodata „Ce frumos!”, prea mare era incantarea, sunetele libertatii ma parcurgeau ca valurile marii., in locul acela mi se parea ca flacarile lupta cu limbile ierbii si din subterane se pregatea sa rasara o lume inversata, o masuram in splendoarea semintelor neincoltite, a zacamintelor si lacurilor subterane. Atunci stiam ca voi fi pentru totdeauna, momentele existau prea intens pentru ca ceva sa le stearga vreodata, timpul e nimic. Ma trezeam, ma ridicam de pe „troscot” pentru a ma prabusi in visul de paie al lumii, imi faceam bagajele cu emotii acolo si le purtam prin nodurile zilelor,  ca in niste camere de hotel, fara numere. Alta profunzime ma detalia, ma cauta, ma diseca si-mi vida sangele salbatic, ca un sarut intamplator, ca vertijul trandafirului. Ce scriu acum, ce voi scrie, sunt doar urme exterioare ce nu se pot suprapune interiorului. Mana si penita nu poate ajunge acolo, nici trenul-express al gandirii, nici chiar transparenta pasiunilor. Cineva va ridica la sfarsit voalul, calatoria va inceta, caci am ajuns deja unde doream. Am traversat o viata pentru a gasi locul dorit, izvorul propus de maestrul secret, fereastra aceea luminoasa la care trebuia sa fi revenit cu bratele deschise, iubirea unei promisiuni uitate, nestavilite, de dimensiunea unui dreptunghi de troscot verde.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. „promisiuni uitate, nestavilite, de dimensiunea unui dreptunghi de troscot verde”. cam de cât pe cât era dreptunghiul? 🙂

    îmi place ass-ul din mâneca din poză. aaaa, deci acela e dreptunghiul! aham! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: