Muze (II) – Dialoguri despre muza

muses-ensemble2

– Ce cauti pe blogul acesta?
– Pai ,si eu … mmm … mi-am pierdut Muza!
– Ti-ai pierdut-o pe aici?
– Nu.
– Atunci de ce o cauti aici?
– Pentru ca e colorat si e lumina.
– Chiar cand cauti in Lumina nu e sigur ca vei gasi Muza, dar poate tot gasesti ceva.
In obscuritate nu vei gasi nimic!

02-28-theSummons

Voce 1: Muza e mai mult decat „ceva”. Muza e o persoana, si majoritatea o vad doar ca pe o unealta.  E ceea ce noi ii conferim, idealul nostru, un suflet si un trup plamadit de imaginatia noastra. Realul are doar franturi din acest vis al nostru. Muza ce simte?

Muza simte ceea ce simti tu dar in felul ei si , involuntar probabil, devine ecou si amplificator al emotiei tale.Muza e un stimulant, catalizator de energii, te scoate din amorteala, te face chiar sa scrii, sa scrii pentru ea si pentru tine, venind din tine spre ea, nu poti sa nu scrii, nu poti sa nu creezi cu ochii largi deschisi, cuvinte, sunete, pictura ce ii sunt dedicate.


98-05-LongingforUnionVoce 2:  MUZA… e asa de greu s-o ignori… mai am o speranta : ce-i mai bun, vine la urma…. mai asteapta… nu mult… dar mai asteapta…

Nu astepta rasplata, rasplata e acea stare in care esti capabil sa recunosti muza, sa creezi, nimic altceva nu iti va satura vreodata timpul.

Voce 3 : Uneori e doar vis sau e doar in vis, alteori un ecou al tau care e pregatit sa iti raspunda la orice strigare de departe, cautare… chin launtric si elan impletite cu fir de tacere; curaj si lasitate… motiv de a te da pe fata, de a te desavarsi; Te caut in fiecare clipa cu palmele curate, dau laoparte paienjenis de tristeti si ma agat de raza pe care o lasi in urma ca o cometa; esti doar o stea… treci in viteza si iti numar apoi reaparitiile… esti una si aceeasi, ivita de mai multe ori pe cerul verde al credintei. Mainile mele iau in ruga forma ta. Si glasul meu gustul tacerilor tale, si privirea mea culoarea contururilor tale. Ma doare departarea ta, ma doare apropierea ta.

02-33-RevealingSelfVoce 1: Oare daca Muza ar raspunde tuturor chemarilor noastre si s-ar apropia de noi in felul dorit de noi ar continua sa ne fie ea Muza? Sau tocmai pentru inaccesibilitatea ei ne e Muza muza? E mai mult ireal in fiinta ei.

Ireal? Fara muza cuvintele sunt plate, ideile nu vin abundent, concretul, obiectivul te acapareaza. Poate ca asta e viata si muza e o dereglare la limita nebuniei. Iubirea – alta dereglare tolerata!

Exista oare masculinul Muzei? Muzul.  Sau Negatul Muzei? Non-muza, anti-muza.  Se pare ca exista Muze si Muze! Anticii descoperisera doar 9!

03-17-theOtherSideofTimeVocea 2: ….pt mine, Muzul e chiar Luceafarul…si nu in faptul ca vreau sa se coboare in odaia mea, ci pentru faptul ca am unde sa privesc si cu cine vorbesc, in gand, pe cine chema si pe cine iubi cu adevarat, fara sa fiu si eu iubita…ceea ce nu conteaza…e un simplu vis…un simplu mit ca exista in steaua aceea o ratiune,un dor,un alt tu…un alt EL…Muza se stie muza doar cand noi ii dam aceasta putere…. ea nu ar fi…de aceea fiecare are alta muza…e defapt dorul lui…si niciodata aceea muza nu se recunoaste ca e un ideal….i se dau alte identitati…iar omul care i le da, isi face singur un refugiu…un loc al lui…in EA……MUZA ESTI TU, SUNT EU, E EL, E EA….si omul are un fel de inger-muza…nu mai e singur in el….asta e poate menirea muzei….ACOLIT AL GANDURILOR MELE….E MUZA MEA!!!

99-06-WhereHeavensMeetVoce 4: Am intalnit o muza. Ma inspira sa creez, sa demonstrez lumii ceva, sa exprim inexprimabilul. As fi cantat daca aveam voce, as fi scris daca aveam talent, as fi pictat daca aveam imaginatie. Asa nu pot decat sa ingan debil, copilareste : Muza, Muza, Muza… ce dulce esti.  Degeaba Muza apare daca nu are pe cine sa inspire.

Muza nu are cum sa nu te inspire. Trebuie doar sa fii prezent la INTALNIRE. Prezenta asta insa e o iesire din inchisoarea noastra, nu doar cea corporala! Suntem fiinte capabile de vibratii, nu covalescentzi vesnici. Ne construim usor insa „substituentzi” ai MUZEI.

02-13-MessiahVoce 4: Mi-a povestit cineva despre o Muza pe care a intalnit-o. Mi-a descris-o ca fiind sclipitoare, istovitor de catifelata si ispititor de parfumata. Mi-a mai spus ca Muza aceasta canta ca un inger si dansa ca un fluture. El ii spunea Muzei mereu ca il inspira ca ii trezeste noi simturi nebanuite pana atunci. Ea radea copilareste. El s-a apucat atunci sa construiasca un castel din bete de chibrit. Ea radea si dadea din palme vesela, pe masura ce castelul se inalta tot mai frumos sub mainile pricepute ale prietenului meu. In momentul in care castelul era terminat, el, cu un zambet satisfacut pe fata priveste triumfator spre Muza care, fara sa zica un cuvant s-a ridicat si a plecat, in locul veseliei de pana atunci aparandu-i pe fata o grimasa dispretuitoare. El siderat, priveste spre tocmai terminatul sau castel, acesta semanand acum mai mult cu o dugheana, cu un bloc imputit de bete de chibrit.  Muza oare doar impinge? Nu ar trebui sa si conduca?

Sigur ca nu conduce! Desi, din partea mea, „ego nihil impossibile arbitror”!

O forta „divina” poate juca uneori cu noi prin semne transformate intr-o … faptura umana, ce ne ispiteste si ne da peste cap toate motivatiile anterioare. E adevarat ca prietenul tau, ca si altii trebuie sa se fi simtit ca „o fiinta bipeda fara pene”( Diogene). Se potriveste povestea ta mai degraba aforismului lui Wilde ” femeile (ca muze) ne inspira dorinta de a realiza capodopere si ne impiedica intotdeauna sa le ducem la bun sfarsit”. Muzele sunt excesiv emotive, expresive si melancolice. Le caracterizeaza insa o nebanuita intensitate a … indiferentei. De multe ori, elanurile astea necunoscute, declansate in noi, nu ne lasa sa intelegem ce facem, ce construim … ce scriem! Si apropierea stranie a tipului acesta de muza ne departeaza de ceilalti ( trebuie sa fie „putred” ceva aici!). De cele mai multe ori Muza nu va accepta rolul de „asistenta” si nici nu se va lasa purtata de capriciile nostre. Mai degraba ea nu accepta „prodigiile” noastre, pentru a lasa intacta MOTIVATIA, o mereu noua posibilitate necunoscuta va depasi si face „de dispretuit” orice am crea.

07- Love'sEmbraceVoce 5: Si oare de ce muza aceasta are mai intotdeauna valoarea de trecator ambulant printre noi?…Se poate oare vorbi despre o muza ca o aura permanenta care nu doar ne inspira dar ne si protejeaza…care nu doar trezeste simtiri si intrebari pierdute intre intelesuri,dar care atunci cand o chemi sa apara…in toate culorile ei…?

Muza e un adevar jucandu-se cu minciunile noastre, in fata caruia te trezesti si te vadesti altul. Muza are toate caracteristicile unui … tiran.

Voce 2: Cum am spus imi strig, se pare,muza pe diferite cai…o strig sa-mi apara din nou…si vad ca nu-mi vin decat alte zeci de idei despre ea…nu gasesc decat o muza copie dupa muza-mi…nu gasesc decat o falsa apropiere de asemanare…si cred incepand de acum ca muza defapt cand am intalnit-o am fost eu…au fost doar felurile mele de-a percepe ceva…si au fost poate atat de ideatic ordonate incat au creeat impresie a ceva ce niciodata nu a fost…am avut o muza pe masura gandirii mele…pe masura simtirii mele…am avut o muza care parea sa depaseaca in medie ceea ce sunt…si de aceea avea caracter aparte…

In orice muza trebuie sa existe un strop al contrariilor. Spuneam de la inceput ca muza seamana cu noi atat de mult, si se deosebeste de noi inca si mai mult.

00-10-mysticTravelerVoce 1: Imi las astfel strigarea dupa muza sa se strige fara sa ma implice constient…sa se strige singura…si poate, am speranta ca intr-un cuprins de moment voi face din nou cunostiinta cu Muza…

Muzele „fara corp” mai degraba inhiba, te retin din elanuri eronate, revoca optiuni pentru a privilegia altele.Dar niciodata nu dau indicatii! Muza e un contrariu al tau, adica al EULUI TAU COMUN, banal, vestejit. Doar asa poti fi si altfel !

Foto-KSCOWL86

Voce 2: Contrariu sau aspiratie…? contrariu e vehement opus…pe cand aspiratia e ceva care decurge din tine…

…Contrariul e uneori vehement necesar… sa aspiri la ceva ce nu esti si nu decurge in mod normal si banal din tine…

Voce 6: Mi se pare ca trebuie sa subliniez ca asemanarea e neaparat oglindire si nu are pic de deosebire in ea…nu e copie, e doar o transcriptie majoritara a caracterelor.

95-05-TwoInfinities

Voce 2: Muzele „fara corp”?…privesc spre mine cu alti ochi…cu ne-ochi…vorbesc cu alta gura,cu ne-gura…si ma ating cu ne-mana…Fantastic si nu neaparat…ce ochi ar trebui sa aiba o stea?…ce gura ar trebui sa aiba un izvor?…ce mana ar trebui sa aiba un fiu de vant?…Si nu oare pe acele muze „reale”, personificate prin personaje aproape banale,  umane,le atribuim o serie de factori fantastici de ordin neuman…?

Descoperim frumusetea corpului ei ca o coincidenta miraculoasa intre real si imaginar!

Voce 5: Muza…scanteie din mine, lumina din lumina mea,iti simt uneori prezenta ca pe un junghi in inima, in minte fulger taios, ma aprinzi si ard, ard, chinuitor si dulce in acelasi timp, ard, ard vapaie de culori, de cuvinte, de sunete armonice…ma dau tie, ma dau lumii, ard, ard, pana raman doar jar, si-mi strang in causul palmei jarul cu disperare si lacrimi in ochi…Atunci dispari si te caut si incerc sa suflu in palme, doar-doar voi mai aprinde bobul de jar…dar lacrimile dorului de tine l-au stins deja…

02-11-The GuardianVoce 3: Cred ca sta in puterea fiecaruia sa-si cultive muza lui…cele abstracte vin insotite de o oarecare siguranta,aceea doar pe care o are un creeator de ceea ce a creeat…cele „individe”  sub un vesnic acut semn al intrebarii: Cat va mai fi asa?…Cat?…

Si de ce tocmai aceasta intrebare…de ce limitarea temporala ingrijoreaza din nou…Timpul isi pune inca o data rigid amprenta?…Omul prin definitie e timp…o muza-om ar fi o muza-timp…ar fi inganarea nesimtita a fricii…iar frica se concentreaza nu atat pe existenta muzei cat pe coexistenta MUZA-TU…

08-Endurance&Triumph

Voce 5: Muza e scanteiere fulguranta in noaptea contingenta. Ne da ghes sa ne daruim si la indemnul ei o facem cu pasiune, cu nebunie, ne impartasim lumii si neantului cum n-am facut-o vreodata…pana ramanem pe dinauntru goi …atunci dispare cruda Muza…pana cand in noi va creste iar painea ce poate fi inmultita si va izvori apa ce poate fi schimbata in vin. Muza nu poate sta cu noi in fiecare zi…ea se hraneste cu pulbere de stele, cu miere din florile soarelui si lunii…cu cantec de sirena si vanturi albastre… nu poate sta cu tine, muritorule, cat timp tu nu ii poti da din palma ta un strop de curcubeu…

Niayesh

Voce 4: Dupa mine muza mai are un caracter, si poate cel fara de care nu ar fi niciodata scoasa in evidenta,ivita din ungherele ei…E acela  de identitate conturata prin un simplu gest de identificare constienta a muzei…o identificare in care primul rol il are ochiul formator…e vorba despre ochiul celui care are nevoie de MUZA. Dupa mine,aceasta identitate e una de ordin necesar…iar necesarul nu intereseaza in fapt muza, cu intereseaza in intreg pe cel care se bucura de ea.

08-06-Eternal Flow

Voce 2: Da…muza nu poate sta in mine ca muritor…in schimb ma poate locui…si intr-adevar ma locuieste atunci cand imi apare…e o aparitie doar pentru mine,pentru cunostiinta mea…are si caracter selectiv… Dar daca privesc muza prin prisma mea, a celui care a vazut-o…e chiar atat de gresit spus ca e, … de fapt un EU plecat dintr-o alta lume dar care la intersectia cu mine si cu planul meu capata valentele mele…?

98-09-LightoftheMystic E doar acea curba spatiala,daca vreti,care atunci cand ma locuieste se pliaza si devine tangenta la mine ca punct, si intreprinde un schimb egal echilibrat si de o parte si de cealalta in comunicarea unei cunostiinte…pentru acel timp periodic chiar,se confunda cu fiinta mea…cu definitia mea si la fel eu ma confund cu ea…Exista o libera,cred,intelegere asupra cantitatii de VALOARE/SEMNIFICANT transmisa…la fel o libera intelegere asupra directii de transmitere…cine cedeaza si cine accepta…undeva IDEALUL ar fi in jumatati perfect egale.

Dulac_Edmund_Orpheus_And_Eurydice2MUZELOR nu le place sa fie depasite. Nici Nimfelor. Singurul copil al unei MUZE de care-mi amintesc, din mitologie e ORFEU. Si destinul lui e destul de tragic. Orfeu, era cel mai mare cantaret si poet al antichitatii, stia sa vrajeasca Lumea. Dar la randul lui a fost vrajit de Euridice, a inteles ca ea este unica lui dragoste. Nu-si inchipuia viata fara ea. Dar, asa cum se intampla, o pierde si o cauta pana in Hades  de unde o recupereaza, dar, cu o conditie: pana nu iese din taramul celalalt, nu are dreptul sa intoarca capul sa o priveasca. Daca face acest lucru, o pierde pentru totdeauna. M-am intrebat eu de ce aceasta conditie, si mi-am dat unele raspunsuri. Binenteles ca grijuliul Orfeu, nu rezista, s-a gândit ca Euridice, mergand in urma lui, poate rataci drumul. O singura privire inapoi a fost suficient ca ea sa sa dispara in neant. Nimfele zeului Dionisos, vazandu-l jalnic si trist, i-au propus sa aleaga pe una din ele în locul frumoasei Euridice, aveau pretentia sa creada ca o pot inlocui. Orfeu le-a alungat si acestea l-au rupt in bucati, nefacandu-i de fapt mare rau, tot arata el jalnic … fara Euridice.

Multumesc vocilor,   le asigur ca nu le-am uitat.

Imagini – Fereydoon Rassouli

Anunțuri

16 răspunsuri

  1. Va jucati halucinant cu Muzele;
    in aceste zile, click-ul va fi mai cumintit si va admira ca un
    ‘substituentz’ al Muzei (desi trebuie sa isi inteleaga mai intuai starea…) picturile de aici

    un weekend agreabil !

  2. ”Poate ca asta e viata si muza e o dereglare la limita nebuniei. Iubirea – alta dereglare tolerata!” …poate ca si asta e chiar ceea ce vedem, dincolo de noi insine. A cauta ”muza” e inutil. A o cere e penibil, a o blestema e contra firii. Muza este PENTRU CA NU POATE TRAI FARA NOI, iar noi, bieti obedienti, suntem hrana ei. Dereglari la limita…cam asta suntem, ma bucur, Gabilutza, ca reflectati la conditia noastra umila!

  3. „- Ce cauti pe blogul acesta?”
    – Am venit dupa Nichita. Si am gasit un univers din care greu o sa mai ies.Si atunci cand o voi face, voi lua cu mine din „mintea” de aici.

    „I” tipa, „I” se transforma
    intr-o mare enorma
    intr-un ocean
    sangeros.
    Atat de greu ii este greului
    incat nimeni nu mai poate sta in sine.”

    (fragment) Izgonirea din rai/Nichita Hristea Stanescu

  4. @all. multumesc pentru comentarii.

    „Nu credeam ca o fiinta atat de fragila putea avea atata putere”.

    Sa mai evitam o confuzie , cea intre muza si iubita!

    De cele mai multe ori, muza e stimulant si iubita e refugiu. Cu muza cunosti disperarea, cu iubita armonia. Nu ai nimic strangand puternic in brate … muza ! 🙂

  5. …sunt de acord.
    De aici si forta…

    …muzei 🙂

  6. Superbe imaginile; inspirate comentariile…
    Demult n-am mai văzut ceva atât de frumos şi emoţionant…

  7. Ma gindeam ca si muzele sufera atunci cind nu pot sa inspire …

    PS. Pe autorul lucrarilor plastice il cheama Fereydoon Rassouli. Ai mincat un „e” la dactilografiere.
    Scuze ca intru in lumea minunata a muzelor cu astfel de observatii ‘pamantene’ …

  8. @X multumesc ca ai facut atat drum, nu doar pentru o corectie ortografica!

    Ce vor barbatii naiv sa creada e ca muzele lor le sunt atat de devotate, (chiar daca sufera atata) incat refuza sa mai inspire si pe altii . 🙂

  9. pot sa imi permit si eu o… ‘parere ?
    iubita un refugiu? doar un refugiu ? sa fie doar Muza cautare ?
    armonia si disperarea deopotriva nu pot fi intr-o fiinta „atat de fragila ce ar putea avea atata putere”?
    chiar daca am gresit prea grav, Va rog, daca se poate a ma corecta cu o dojana;

    cu respect si multumiri

  10. @anamaria

    tocmai avertizasem ca ne lasam de aforistica. e si asta un fel de mini-politica umana … ne tinem departe! nu suntem la scoala, nu luam totul „de bune”, eu sunt liber sa scriu cu ce „cruzime” vreau, in orice cheie. Am vorbit de femei frumoase si barbat, dar era poate un simbolism, a doi combatanti ce-si disputa dominatia … materie si spirit. 🙂

    Muza, daena, iubita, frumoasa le poti pune in toate situatiile, si in fel de fel de raporturi si conjuncturi … fara sa cadem in axiome definitive.

    Eu nu vreau sa simplific interpretarea. Daca vrei raspunsuri, trebuie sa joci, precum „vocile” din articol … nu-ti dezvalui eu cum.

    ce era important pt. mine , sa fie contact cu cei ce citesc, bogat , variat pana spre intim , barierele neintelegerii se depasesc usor ,doar noi ne inchipuim ca e greu…

    🙂

  11. Ce caut EU, pe blogul acesta ?

    Caut vorbe indelung mestesugite si atent inspirate de muze. Si le gasesc.! Frecventez si alte bloguri de foarte buna calitate. Dar aici, ma delectez . Aici, ramin MUT! de splendoarea pe care o gasesc. Mut, pentru ca sint in plina reverie … 🙂

  12. @Tibi, buna! Mutumesc de vizita. Sa stii ca citesc si eu cu placere „filele” tale … sa ma avertizezi daca simti ca mi se urca „reveeria” la cap.

    Stii , muzele se pot instala in casa ta asa, pe neasteptate… Avem nevoie doar de o simpla SOLICITARE!

  13. De unde ni se ”trage”, în literatură, falsul mit că dragostea adevărată, pasiunea mistuitoare ucide.

  14. Ce caut?..Cautam Tinerete fara batranete si viata fara de moarte si am ajuns pe taramul luminii si al culorii…:)Sa evitam confuziile intre muza si iubita?!?!As vrea sa ma las convinsa dar Salvador Dali,care ma fascineaza,face sa bantui in nedumerire.
    Divinul Dali nu poate fi supus niciunui altgoritm,el rastoarna orice teorie despre muze ,Gala,pe numele ei adevarat Elena Ivanovna Diakonova,prima femeie din viata lui devenindu-i muza,iubita si mai tarziu sotie :”O iubesc mai mult decat pe mama mea,mai mult decat pe tatal meu,mai mult decat pe Picasso si mai mult decat banii”spunea artistul despre dragostea pe care i-o purta Galei amintind faptul ca era urmarit de frica de saracie.
    „Un sarut a pecetluit noul meu viitor!..Gala a devenit sarea vietii mele,fiinta prin care personalitatea mea se caleste,lumina mea calauzitoare,dublura mea…..Eu insumi”.Cand steaua calauzitoare a divinului Dali s-a stins, universul i-a fost cutremurat iar izvorul creatiei a secat,si odata cu moartea Galei moare si Dali ca artist.Mai reuseste sa picteze un singur tablou:”Coada randunicii”plecand……sa o caute,in 1989..

  15. probabil o clipa de ispiratiune m-a trimis pe acest blog inainte de o noua pauza autoimpusa si necesara;
    si nu regret pt ca astfel an economisit timp si bani [relatie biunivoca, cu o dtructura de corp matematic, nu de grup ],
    nemafiind nevoie sa jinduiesc la o biografie actualizata si nici sa pling dupa un album de colectie cu operele lui Dali oricum acel tablou care ma trimite mereu la cuvintele lui M Duras nu cred ca l-as gasi oricind

    in rest, dincolo dr zidul tacerii, la mine se gaseste uun chip al lui Dali, cu un zimbet rasfrint, nu incremenit intr-o masca; fara echivoc; numai bine si o toamna pariziana de care imi e dor (adica de cafenele si de MontParnasse…), atent si generos, totodata la glasul – Vocea ???- Muzelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: