Exigenta profunzimii (VI) – „Masina Gloriei”

Auguste_de_Villers_de_L'Isle-Adam

Motto: „La gloire est le résultat de l’adaptation d’un esprit avec la sottise nationale.” Baudelaire

Auguste de Villiers de L’Isle-Adam (1838-1889) publica in martie 1874 in „Revue literaire et artistique”, nuvela „Masina gloriei”.  E cat se poate de actuala ,  ca in orice timp al derutei, al inconstantei si stereotipiei sociale.  Sper sa va amuzati, macar cat m-am amuzat eu…

<<  Ce animatie! O Noutate! Prodigioasa inventie a baronului Bottom, Bathybius Bottom. Posteritatea il va latura e cert, pe acest om, alaturi de ceilalti apostoli ai utilului. Cata admiratie ii datoram! Masina lui produce … Glorie. Produce glorie precum trandafirul petale. Produce glorie intr-un mod organizat si inevitabil. Va umple de glorie, vrei sa fugi si nu poti, te urmareste. Masina e destinata acelor autori ce se simt privati de la nastere de aceasta facultate, inca desemnata ca Geniu, gelosi ca nu-si pot oferi pometii unui Shakespeare, palmele lui Goethe, laurii lui Moliere. Ce procedeu a gasit oare acest Bottom?

Se pun 3 intrebari:stoommachine

1. Ce e Gloria?

2. Ce punct comun putem determina intre Masina si Glorie?

3. Ce este acesta.

Exista masini cu vapori? Gloria nu este ea insasi un abur lejer?  Un fel de fum? Poetul o defineste ca stralucirea numelui in memoria oamenilor. Sa analizam, cu o simplitate sincera, prin noi insine , ce e Gloria? Sa facem o incercare, o proba loiala de glorie. Oamenii onorabili nu se straduiesc sa o obtina, abia ca o suporta. Inseamna ca gloria se traduce astazi, in societatea progresului prin semne si manifestari simtite de toata lumea. Si nu prin discursuri adanci, pronuntate solemn. Cu cat o opera forteaza actiuni sensibile ale multimii, cu atat ea se impune, reuneste simptomele unei capodopere si merita … Gloria. Sa negam aceasta e sa negam evidenta.

O masina pura poate fi propusa ca mijloc de a atinge, infailibil, un tel intelectual?

opera-garnierCand regizorul unui teatru, in ziua primei reprezentatii, a spus directorului ce se ingrijora: „Atat timp cat ramane in sala unul dintre cretinii astia platitori, nu va raspund la interogatii, nu sunt responsabil de nimic!”, el dovedea ca a inteles mecanismul gloriei. A pronuntat cuvinte cu adevarat nemuritoare. Si fraza sa loveste ca o raza de lumina. O miracol! Prin chemarea actorilor la rampa, pe aceasta si-a bazat Bottom inventia.

„Oua-Ouaouuuu” este „bravo” impins spre paroxism, e smuls prin entuziasm. „Bravo” articulat vag devine „brao”, creste cu murmurul salii  „Bra-oua- oauaou” , care e aproape un latrat. Sunt Ovatii! si costa!

11-la-salle-de-spectacle.1232840043… e ceea ce bocitoarele erau pentru durere. Sa ne indignam impreuna cu magicianul din „1001 de nopti”: „Cine vrea sa schimbe vechile lampi pentru unele noi?”. Trebuiau gasite partile imperfecte ale iesirii la rampa si corectate, perfectionate, apoi descoperit in sufletul public sentimentul gratie caruia manifestarile de glorie bruta ale Masinii se gaseau reunite, acceptate ca valabile de spiritul majoritar. Masina e sala insasi, se adapteaza in asa fel incat fiecare opera devine, intrand in ea, o capodopera. Costul Masinii, pentru a adapta o sala, nu e exorbitant. O naivitate geniala. Statuetele balcoanelor, roze, sunt multiplicate, guritele cupidonilor continand suflatori de unde ies „Oua-oauau” la comanda, rasete, plans, bis-uri, discutii, zgomote theatre_feminaZGOMOTE PUBLICE PERFECTIONATE. De aici masina se complica … tuburi luminoase sunt alternate ce cele continand gaze hilarante, clopotei de metal destinati sa trezeasca publicul, confeti si frunze de lauri cu numele autorului, inscriptionat cu litere de aur. Manusi confortabile zac langa fiecare fotoliu, cu accesorii pentru a ameliora calitatea aplauzelor. Scaunele sunt prevazute cu mici arcuri si tinte metalice pentru a accentua calitatea vacarmului ovatiilor – o apoteoza de aclamatii, de spasme etc. rabufnesc din toate partile, fara distinctie.

Spectatorul cel mai sceptic nu va mai rezista, va simti ca intotdeauna avizul majoritatii si va face zgomot intr-atata incat sa nu se faca remarcat. GLORIA trece cu adevarat in sala.

4902168_lCat despre Critica, sa nu ne preocupe, ea nu va face altceva decat sa intareasca vacarmul, va fi in intregime cucerita, rivalizand in energie cu insasi aparatura-Bottom. Articole critice confectionate in avans, de Masina, redactate in vechi clisee, dar imbracate in termeni noi, vor circula in tiraje impresionante. Nu exista putere de comparatie. Care sunt fortele omului astazi in comparatie cu cele ale masinii? …

Se vorbeste astazi de adaptarea Masinii Gloriei dramatice in salile Senatului si a deputatilor. Toate „Oua-oauau” inlocuite cu „Foarte bine!” cu „Da! Da! „ cu „Nu! Nu!”, cu „Cer cuvantul” si tot ce e necesar.

Enigma Gloriei e rezolvata. Sfinxul si-a gasit Oedipul. >>

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Buna seara,
    Interesant articol. Revenind la plebei, Masina Gloriei are nevoie numai de Caragiale, fara nici o adaugire in timp si spatiu. Si nici nu costa adaptarea…

  2. Iată o instalaţie care va rezolva multe dintre problemele arzătoare ale contemporaneităţii!…

  3. Bună,

    Când am citit postarea, mi-a venit în minte Ionesco, spunea el „eu nu le vorbesc unor bătrâni, nici unor tineri, eu le vorbesc unor persoane.”

    M-am gândit, fără să stărui prea mult, la deosebirea dintre mesajul unei opere de artă (literatură, muzică, pictură) şi cel al unui text filosofic sau teologic. Personal, cred că sensul teologiei îl dă răspunsul, certitudinea existenţei nevăzutelor, inexprimabilul. Apoi, sensul filosofiei, spun eu, îl dă întrebarea, iar sensul artei îl dă sacrul, (sau divinul, sau necuprinsul, nelimitatul, cutremurătorul oricum s-ar vrea a se numi de noi) care atinge pământul, şi pământul care poate să prindă în el frântură din etern.

    De aceea, cred, arta se adresează mult facultăţii noastre sensibile, iar textul filosofic, cu precădere intelectului. Spun, şi cred eu, măsura se pierde şi cel care transmite ajunge un „sfinx oedipian” (oare bine am înţeles?) acolo unde raţiunea uită că porneşte de la un dat al nostru, de la materie şi, pentru a nu cădea la fel ca un turn Babel al neînţelegerii omului cu om, necesar trebuie să revină la datul limitelor. De cealaltă parte, arte ajung să nu mai dezvăluie, devin aberaţii şi non-sensuri, când “artistul/creatorul” lasă fără să treacă prin intelect (îmi vine să spun intelect al sensului) forme şi imaginări generate de reacţii psihologice neconştientizate (inconştient neasumat?) şi necontrolate.

    Se petrece uneori, cred, o răsturnare care scapă din vedere, e ignorată, învăluită de gustul lacom şi orb al ovaţiilor. Anume, cei care e să spună şi să transmită ceva care să facă sens în lume şi care, probabil, sunt extrem de puţini, ajung să îşi măsoare valoarea muuult adevărurilor trâmbiţate direct proporţional cu numărul indivizilor din “grămada” care ovaţionează.

    Mă gândesc, într-o lume a consumului în care, spunea Ionesco (s-au lipit de mine cuvintele lui), “oamenii îşi imaginează că gândesc; în fapt, nu fac decât să repete sloganuri”, la fel, cei care filtrează trebuie că sunt extrem de puţini. E o eroare şi o auto-iluzionare în a crede că, dacă sunt mulţi cei care „apreciază”, înseamnă că cel care transmite e taman mijlocitorul adevărului (sau Adevărului).

    Sper să nu „sperie” comment-ul ăsta lung şi să fie găsită o oarecare coerenţă în ce am înşirat aici, mai mult sau mai puţin on topic. Posibilele devieri rog să fie trecute cu vederea (mai spuneam pe undeva pe aici ca mi-s specifice arăturile pe lângă 🙂 ).

    Oricum, găsesc că doar cât susţin ce spune postarea şi doar am adaptat gândirii mele. Ceva ce îmi scapă legat de dezacordul, îmi pare mie, faţă de “acţiunile sensibile” pe care le solicită opera de artă. Cred că, de fapt, asta ar trebui să fie în vedere – a mişca oamenii spre acţiuni sensibile. Doar că e numai un pas, după care, în următorul se regăseşte unitatea şi întregul contemplării.

    P.S. Am parcurs cele 1001 de exerciţii. Plac 🙂 . Unele amuzante, altele de stăruit la şi în ele şi pe unele, le-am găsit eu… riscante, poate chiar dăunătoare (doar părere).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: