Daena (VIII) – Dulcineea lui Don Quijote

Motto: „Don Quijote-n vremea-aceea
Planse pentru Dulcineea.”

De ceva saptamani, eram scufundat superficial sau plin de interes, in perioada cruciadelor IV-VII, perioada primelor universitati , in scrierile lui  Mawlana Rumi (1207-1273) si  Ibn Arabi (1165-1240), Albert le Grand (1200-1280) si Thomas d’Aquino (1225-1274), Nahmanide (1194-1270), Roger Bacon (1212-1294), Raymond Lulla (1232-1316). Aseara incheiam de citit un tratat de Dogen (1200-1253) cu fraza cand lucrurile incep sa vina nu le opriti, nu faceti obstacol”. Spre surprinderea mea, vocea misterioasa a intamplarii, mi-o aduse, nu doar in gand, pe  … Dulcineea, careia ii dedic cele ce urmeaza.

cervantes_1Cervantes (1547-1616) moare pe 22 aprilie, ca si Eliade. Cu totii vorbim si admiram anecdoticul sau personaj Don Quijote, putini au citit cu atentie cartea, printre neatenti ma numaram binenteles si eu. 🙂
Au trecut ani si ani, imaginarul cel vechi nu e obligat sa coincida cu lumea moderna. Cine e Dulcineea? Numele e inventat de Cervantes, provine in spaniola de la dulce, dulceata, zahar. Astazi sa numesti pe cineva Dulcineea implica sa-i declari o dragoste fara limite. De aceea o voi adauga la personajele din grupul „Daena”. 🙂

In romanul lui Cervantes, DULCINEEA nu apare efectiv, e doar mentionata, sugerata. Sancho se va grabi primul sa-i explice lui Don Quijote   blasfemia de care este vinovat: acela de a o considera pe Dulcineea ca pe o faptura reala ( nu va voi povesti despre transformarea lui Alonso Quijano in Don Quijote de la Mancha, „Cavaler al Tristei Figuri”).
„- Credeti ca Dulcineea e o printesa mai frumoasa decat aceasta?
– Ea este prin mine, cea care lupta si triumfa, iar eu, prin ea respir, din ea imi trag fiinta si viata.”

dulcineaDesi nu e prezenta, Dulcineea obsedeaza spiritul lui Don Quijote, ii bantuie cuvintele, iar Don Quijote e elocvent, ca „gabilutza” uneori pe blogul lui. 🙂 Ne vom feri sa provocam o noua religie, Dulcineea e un miracolul literar, dar, in acelasi timp, o realitate pe care cuvintele nu o pot cuprinde. Dama inimii este pentru cavaler chiar un substitut al Fecioarei Maria. Actul de credinta, „Crezul”, „Tatal Nostru” al cavalerului este acesta:

” Nimeni nu va trece
daca nu marturiseste
ca nu exista femeie mai frumoasa
ca incomparabila Dulcineea de Toboso.”

Frumusetea Dulcineii e unica. Sancho o confunda cu taranca Aldonza Lorenzo,  Dulcineea nu e un personaj, e pseudonimul unui personaj. Dulcineea apartine doar lui Don Quijote.  Uratenia imitatiilor si substitutelor burlesti, diforme in roman este diversa, multiplicata, repetata. O gasim denuntata de cavaler asa:

„Ce nefericit cavaler ratacitor mai sunt si eu, ca nu se afla pe lume fata care sa ma priveasca si sa ma indrageasca! Cat de vitreg mai e si norocul Dulcineii celei fara de asemanare, ca nu-i lasata sa se bucure in tihna de neasemuita mea statornicie! Ce aveti de impartit cu ea, craieselor? De ce o prigoniti imparateselor? De ce va inversunati impotriva ei codanelor de 14-15 ani? Lasati-o , lasati-o nefericita de ea sa-si simta biruinta sa se bucure si sa se mandreasca de soarta cu care iubirea a vrut sa o harazeasca, dandu-i subjugata inima mea si incredintandu-i sufletul meu; luati aminte, voi, roiuri intregi de indragostite, ca numai pentru Dulcineea sunt eu de aluat fraged si de turta dulce, iar pentru voi celelalte sunt de piatra; pentru ea sunt miere iar pentru voi sunt fiere; pentru ca numai Dulcineea mea este cea frumoasa, cea inteleapta, cea cinstita, cea fermecatoare si cea de neam bun, iar voi celelalte sunteti slutele, neroadele, usuraticele si din neamul cel mai de rand; pentru ca sa fiu al ei, si nu al alteia,m-a zamislit firea si m-a adus pe lume… mort-copt tot al Dulcineii o sa fiu, asa cum ma aflu acum: curat, cuviincios si cinstit…”

Sa nu ne lasam inselati de imediat, din punct de vedere artistic. Imaginea Dulcineii, ca act,  este exact o revelare a suflului creator, realizare de sine pe care o simte orice artist.

„Poezia, domnule cavaler, este, dupa mine, ca o domnita gingasa, tanara si frumoasa, cum nu se mai poate, de care se ingrijesc s-o imbogateasca, s-o gateasca si s-o impodobeasca celelalte stiinte, si ea se cuvine a le sluji pe toate, iar ele toate se cuvine a se inalta printr-insa; dar aceasta domnita nu vrea sa fie atinsa de oricine, si purtata pe ulite, nici data la iveala pe la raspantii sau prin ungherele palatelor. Deosebita ei alchimie face in asa fel ca acela care stie sa umble cu eas-o preschimbe in aurul cel mai curat… „

donquihoteDaca, in mare parte, in raport cu Cavaleria, arata ca un nebun, in ceea ce o priveste pe Dulcineea el e un Poet care se lasa intentionat purtat de sentiment pentru a face lumea mai frumoasa. Dulcineea e o dama ideala … pe hartie. Don Quijote o va forta sa existe prin actele sale.

Initial imi propusesem cateva comentarii si vorbe de duh, m-am lasat castigat de frazele lui Cervantes, suficiente pentru tematica propusa „Daena”. Va marturisesc si preferinta mea – Cap. XXV al Cartii Intai.

„Sancho, pentru ceea ce iubesc eu in Dulcineea del Tobosco, ea pretuieste tot atat de mult ca si cea mai de neam printesa a pamantului. … Tu crezi ca atatea Amarilide, Filide, Silvii, Diane, Galatee, Alide si toate celelalte, de care-s pline cartile, cantecele, scenele de teatru, dughenile barbierilor au fost intr-adevar femei in carne si oase, iubitele celor ce le-au cantat si laudat? Nu, cert, cele mai multe sunt inventate, ca sa serveasca ca tema poeziei lor, ca sa fie luati de indragostiti, sau de nebuni sau capabili de nebunii. La fel imi ajunge si mie sa cred ca Adonza Lorenzo este frumoasa si onesta, iar despre obarsia ei, e fara importanta… Intr-un cuvant imi imaginez ca cele ce le rostesc sunt asa cum le spun, nici mai mult nici mai putin, si le vad cu mintea mea asa cum vrea dorinta mea: asa frumoasa si nobila ca nici Elenele, nici Lucretiile, nici o eroina din timpurile trecute nu-i pot fi comparate. Sa zica ce vor ignorantii, oamenii de bun simt nu ma pot ignora.”

dulcinea_sophiaDon Quijote arata femeii ca poate fi Dulcineea, ca poate produce acest deliciu spiritual, ce o va atinge in ecou, ca suflu si energie.  Este Don Quijote nebun?  Intelegem nebunia lui?

„Nebun sunt, nebun trebuie sa fiu pana la capat, cand te vei intoarce cu raspunsul unei scrisori pe care am de gand s-o trimit prin tine stapanii mele Dulcineea.
Si de va fi raspunsul asa cum merita credinta ce i-am pastrat-o, va trebui sa mi se curme si sminteala si pocainta; pe cand, daca va fi dimpotriva, voi ajunge nebun de-a binelea, pentru ca, nebun fiind, sa nu ma mai doara nimic. Raspunda ea cum o raspunde, eu nu voi pune capat … sau ma voi bucura de vestea cea buna, ca orice om in toate mintile, sau voi inceta sa ma simt lovit in inima de vestea cea rea pe care mi-ai aduce-o, devenind nebun.”

Comparati, va rog, scrisoarea lui Don Quijote catre Dulcinea del Tobosco.

don_quijote_and_sancho_panza„Suverana si inalta stapana, cel ranit de sagetile lipsei tale si izbit pana in strafundul inimii, preadulcea mea Dulcinea del Tobosco, iti trimit sanatatea dupa care eu tanjesc. Daca frumusetea ta ma dispretuieste, daca vrednicia ta nu-mi tine partea, daca privesti de sus cum ma dau eu de ceasul mortii, macar ca eu sunt invatat cu suferinta, cu greu voi putea sa-mi tin firea in aceasta incercare. Bunul meu scutier, Sancho, iti va raporta amanuntit, o, preafrumoasa nerecunoscatoare, iubita mea vrajmasa, de halul in care ma gasesc din vina ta, atunci cand m-ai parasit. Daca afli vre-o placere a-mi veni in ajutor, sunt al tau, iar daca nu, fa tot ce te-o indemna inima, caci eu, punandu-mi capat zilelor, iti voi multumi, tie cruzimea iar mie dorinta. Al tau pana la moarte, Cavalerul Tristei Figuri.”

cu „versiunea sms” a lui Sancho dupa ce pierde si incearca sa o refaca :

„Inalta si subterana stapana …( sau supraumana, sau suverana, completeaza barbierul )… singuratecul cel fara de somn si ranitul iti saruta domniei tale mainile, nerecunoscatoare si necunoscuta frumusete. Al tau pana la moarte, Cavalerul Tristei Figuri.” „iar intre acestea doua i-am mai insirat mai bine de trei sute de sufletelule, inimioaro si ochisorii mei!” 🙂

In Cartea a II-a, dupa cap. X, aflam despre marea misiune a lui Don Quijote – sa o devrajeasca pe Dulcineea. Vraja, vrajirea ei o relega la starea de non prezenta.
Spre finalul romanului, Don Quijote va renunta la toate fanteziile sale, dar , ghiciti in care va persista … Dulcineea – un mit de uz personal, ar putea critica rigurosii.

Sancho reuseste, uman ,  un ultim alint inainte de moarte – „scoala-te odata din  patul acesta sa mergem la camp imbracati in pastori… poate vom da de domnita Dulcineea, dezlegata de vraji, si apoi, daca o s-o vezi, asta o sa fie de ajuns ca sa te tamaduiesti.”quijote

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. Gabilutza,

    mai intai trebuie sa-ti spun ca textul de mai sus pur si simplu e o incantare!
    In plus, inlesneste o vedere limpede a acelei portiuni extrem de inguste dintre ridicol si sublim pe care, arareori, se-ncumeta sa paseasca unii oameni.
    De fapt, pentru a se apara de „ridicol” cavalerul, prin glasul lui Cervantes, denunta pe aceia care, in viziunea lui, nu pot accede la sublim!
    …Dulcineea del Tobosco nici nu trebuia sa fie in carne si oase, cu toate ca poarta un nume şi o identitate( chiar daca e legata-n vrăji)

    Iar Cap. XXV al Cartii Intai, pe care-l preferi, imi pare o pledoarie minunata pentru ascensiunea poetica in imaginarul al unei realitati spirituale creatoare…

  2. Foarte frumos! De asta imi place Sancho, pentru ca intuieste mai mult decit pare a intelege…

  3. @Nora, @Dumitru

    Va multumesc pentru cuvintele dvs. Trebuie sa recunosc in toata sinceritatea ca m-am simtit extraordinar, euforic, cand am terminat acest articol, ma bucur ca s-a transmis. 🙂

  4. Mai suntem vreo patru-cinci care-am lecturat cu atenţie pe Cervantes…

  5. @Vania, eu eram printre cei neatenti, cei cu anecdoticul doar, am mai sarit din capitole 🙂 … am facut gresit fraza aceea, uite ca am schimbat ca sa nu creez antipatii 🙂 … sorry. Multumesc de vizita. Ma gandeam ca va luati un pic de „crezul” cavalerului. 🙂

  6. Nu mă pot lua de crez, căci sufăr de acelaşi tip de „nebunie”. Dacă nu mă înşel, sunt născut în aceeaşi zi cu Cervantes (27 ianuarie).

  7. Dulcineea e o incantare. Vraja si vrajire

  8. gabiluta

    Citesc uneori, blogul tau. Cred ca ar fi trebuit mai de multisor, sa-tzi spun ca sint realmente impresionat de maniera ta de abordare a subiectelor…

    Numai ca aici, ma simt eu cumva stingher si timid …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: