Jocuri (2)

children-games-1560Voi continua invitand pe X, daca e posibil,  sa ne recomande unele tablouri surprinzand „Jocul”. Va voi invita pe toti, ca si Liiceanu, inspirat probabil de cartea lui  Hills, Jeanette DAS KINDERSPIELBILD VON PIETER BRUEGEL D.A. (1560) sa  priviti acest tablou de Pieter Bruegel (1525-1569), aflat intr-un muzeu vienez, un „perpetuum ludic”. Nu voi cere sa faceti un inventar plastic al celor peste 200 de copii, sau sa identificati cele aproape 80 de jocuri surprinse (unii au gasit 84!), ci sa remarcati faptul ca le putem recunoaste cu usurinta, dupa aproape 500 de ani.  Nu s-au scris carti, nu s-au facut enciclopedii, copiii deveniti maturi nu le-au mai jucat, si totusi ele au ajuns pana la noi. 🙂  galerie tablouri Bruegel aici, urmat de un detaliu.

03games

Copilaria noastra e responsabila de ceea ce vom deveni. Gratuitatea jocului este o pregatire pentru existenta propriuzisa. Nu stiu cine da acest impuls minunat copiilor. Huizinga remarca ca animalele nu l-au asteptat pe om ca sa invete sa se joace.  Jocul l-am putut partaja cu animalele, cuvantul insa nu. Jocul nu poate fi contestat. Abstractiunile insa pot fi. Ajungem sa facem doar jocuri de cuvinte, daca incercam sa extindem prea mult aceasta notiune. Ne putem  propune, in viata haotica, sa facem un pic de ordine si utilizand jocuri.

Gasea Huizinga la Platon in „Legile” VII :  „singur divinul este vrednic de o binecuvantata seriozitate, in timp ce omul e jucaria sa, si asta e cel mai bun lucru pentru el. De aceea orice barbat si orice femeie trebuie sa-si petreaca viata jucand in felul acesta cele mai frumoase jocuri…”.

Tinem mult la propriile jocuri, nu suntem dispusi sa renuntam la ele cu usurinta. Dupa cum putem face lucruri „ca in vis”, putem face si „ca in joaca”. Jocul si visul sunt mai vechi decat cultura.  Orice am juca, avem un castig la sfarsit.  Iesirea din joc e adesea foarte dificila, ti-e greu. Asadar sa continuam cu jocuri (voi adauga si din cele trimise de tinerii mei prieteni).

21. Jocul „CU FOCUL”

Toata lumea iubeste nebuneste jocul acesta, ce „aprinde”. Te lasi prada atractiei focului, inflacararii, practici arderea cu intensitate chiar daca flacarile nu sunt adesea controlate.

Solutie: Inca asteptati ca Schwartzenegger imbracat in pompier si cu un mic extinctor in mana sa opreasca focurile Californiei ?

jocul_cu_focul

22. Jocul „CAP/PAJURA”

In loc sa adopt decizii normale las hazardul BINAR sa decida, adica dau cu banul pentru DA sau NU.

Solutie: Diversitate a deciziilor

cap_pajura

23. Jocul „MAGIC-CUBE”

Ai toata gandirea in dezordine, ca feţele cubului. Incerci sa reunesti pe o fatza toate bucatelele de aceeasi culoare. Cate combinatii posibile ti se ofera !!!! Traim in toate posibilitatile astea. Problema e sa sincronizezi apoi feţele cu bucaţele de aceeasi culoare, distrugand si refacand faţete.

Solutie: Complexitatea problemelor se dovedeste uneori depasita de formule „magice”.

rubik__s_magic_cube_xp_icon_by_mininudoidu

24. Jocul „INCOMMUNICADO”

Am nevoie de o pauza sau vreau sa incerc puterea de anduranta a celuilalt. Nu dau semne de viata, nu raspund la nici un fel de apel.

Solutie: Rabdare. Dar cata? Si daca se termina? A nu se supraestima puterea de anduranta. Comunicarea este totusi esentiala.

phone-call25. Jocul „A CERNE SOLUTII…A DISCERNE SOLUTII!”

Fapt cunoscut e validitatea existenta a problemelor ce necesita un raspuns,o gasire a solutiei.Si cum fiecare solutie se muleaza practic problemei,trebuie necesara o identificare,o clasificare si o aplicare cat mai precisa a solutiei/solutiilor gasite.A aplica solutia „perfecta” la problema corespunzatoare e adeseori ea insasi  o problema.

Solutie:Mergi de la solutie la insasi problema ei…o cale intoarsa spre a te verifica.

a_cerne_solutii26. Jocul „PARDON-CAND DA,CAND NU…”

A rosti cuiva sau doar tie,in intimul tau, o scuza,divide din existenta unei doze de vina sau poate o simpla deprindere care purifica o greseala.A spune „pardon” in cazul in care singura vina reala a ta e ca te afli in acel moment in acel loc,si un cineva te bruscheaza…cel mai frecvent pe strada,in aglomerari urbane,intersectii,treceri de pietoni etc.,e o mascare a unei avertizari menita sa trezeasca bruscatorul la un :”Nu esti singur sa treci prin mine ca prin ceva transparent!”sau un ” Vezi ca mai sunt si eu pe aici,casca altadata ochii!” si e poate cel mai politicos mod de a marca o greseala a altuia prin efectiv scuzarea ta in fata lui.

Solutie: Ai grija la intonatia cu care spui pardon,trebuie sa fie fireasca si taioasa,in sensul sa fie macar auzita(cu reverberare e ideal)pentru a nu fi luata ca o incurcare de cuvinte sau de roluri.

self-control27. Jocul „PATUL LUI PROCUST”

Micile sau marile compromisuri pe care ni le impune orice relatie. Daca este verbalizat, de multe ori se ajunge la „Renunta la…sau renunti la mine…”. Depinde de compromisul impus. Uneori cel care cere, o face cu bune intentii, dar si iadul e pavat cu bune intentii. (exemplu pozitiv: renunta la fumat).

Solutia: Atat cel care cere, cat si cel de la care este solicitat compromisul, trebuie sa cantareasca bine cererea. O relatie (interumana) nu trebuie sa ajunga sa ne amputeze si alieneze spiritul. Si in acest caz comunicarea este cheia. „Patul lui Procust” trebuie in primul rand folosit pentru a ne ajusta asteptarile si pretentiile, nu pentru a-l schiopa, stirbi si sluti pe celalalt – pentru ca asta vom face daca schimbarea pe care o pretindem nu e in concordanta cu structura lui interioara.

theseus_procuste

28. Jocul „MIDNIGHT CALLER”

Te-am trezit? Dar nu-i asa ca-ti face placere sa-mi auzi vocea? Stiu ca ti-e dor de mine… Trebuie sa te trezesti de dimineata? Nu-i nimic, nu-i asa? Stiu ca nu esti niciodata prea obosit(a) sa vorbesti cu mine. Si daca m-as decide chiar sa-ti bat la usa?

Solutie: Uneori o asemenea surpriza e foarte placuta. Alteori e la fel de bine-venita ca un asternut ud. Cumpatare.

midnight-caller-header29. Jocul „AM NEVOIE DE O MAMICA/UN TATIC”

Sunt neajutorat(a) fara tine, ia-ma acasa, ai grija de mine, tine-ma de mana…

Solutie: Sa nu ignori faptul ca jocurile trebuie variate. Mai treci si la jocul „AM NEVOIE DE UN IUBIT/O IUBITA”…

mains-maman-enfant

30. Jocul „SUNT NEHOTARAT…SAU POATE NU”

Azi te iubesc, maine nu stiu, azi mi-e dor de tine, maine nu stiu, azi am chef de tine, maine nu stiu, azi ma despart de tine, maine te sun iar…

Solutie: Afla ce vrei de la tine, inainte de a incerca sa-ti dai seama ce vrei de la celalalt.

sunt_nehotarat

Anunțuri

16 răspunsuri

  1. Gabi, multumesc pentru provocare … dar nu prea stiu regulile acestui joc.

    Am voie sa postez in fiecare zi cite un link care sa duca la un tablou pe tema jocului?

    Vazind tabloul lui Bruegel, pe care l-ai ales in mod inspirat ca sa-ti ilustreze blogul, mi-a venit instantaneu in fata ochilor o pictura realizata de Sofonisba Anguissola ce se gaseste la Muzeul National din Poznan, Polonia.

    In jurul mesei de sah se vad patru persoane: cele trei surori mai mici, iar in spate, guvernanta lor.

    http://www.students.sbc.edu/drahman08/thechessgame.html

    Pictura a fost realizata pe cind artista avea doar 23 de ani, deci o pictura de la inceputul carierei ei.

  2. @X, multumesc pt raspunsul prompt. Trebuie sa recunosc ca am apelat la dvs. pt. ca, dupa ce initial am incercat sa gasesc cat mai multe tablouri pt. a ilustra jocurile ( recunosc, recunosc, fotografiile alese de mine nu sunt teribile! ), am realizat ca … nu se gasesc chiar atat de multe. Trebuia sa fiu cumva inventiv… Ce s-a intamplat senzational, e ca mi-am facut MAI MULT timp sa privesc detalii din tablouri, si am descoperit in asta chiar o placere si o curiozitate ce nu mi-o cunosteam! 🙂 E vorba de tablouri pictate acum aproape 500 de ani! imi imaginam cum se uita artistul pe fereastra …

    Voi incerca sa mai descopar si eu cateva.

  3. […] a jocului.” (Gabi Ursu, Jocuri 1) Autorul citat propune o listă de 30 de jocuri (vezi şi Jocuri 2) la care puteţi subscrie şi voi! În ce mă priveşte, mă gândesc să descriu, foarte pe scurt […]

  4. Revin cu un nou link.

    http://www.divshare.com/download/7212105-f51

    Aici am incarcat o imagine pe care o aveam in arhiva calculatorului si de care mi-am adus aminte recitind acest blog. E vorba de o veche stampa chineza.

    Ai dreptate, atunci cind privim tablouri pictate cu sute de ani in urma, avem senzatia ca de pe pervazul unei ferestre urmarim ce se intimpla afara : noi suntem inauntru, inauntru insemnind timpul prezent, personajele tabloului sunt afara … adica in timpul trecut.

    Imaginea de la linkul dat mai sus e mai deosebita in sensul ca ne prezinta niste copii de pe un meridian foarte indepartat (China) … dar si dintr-un timp indepartat (sfirsitul sec XVII).
    Copii se joaca cu niste zmeie de hirtie. Am remarcat felul in care sunt rasi in cap si smocurile de par ramase. Mi se pare ca aceasta ‘coafura’ traditionala ii imbatrineste.

    Imi place felul in care artistul a surprins miscarea si placerea cu care sar in sus copii :).

  5. @X. Multumesc. Mi-am amintit asa inca unul din haiku-urile mele preferate:

    Cazut la pamant
    Zmeul de hartie
    Si-a risipit sufletul.

    ( Kubota Kuhonta)

  6. Gabilutza,
    interesant subiectul si cu exemple deosebite!…
    Jocul sau, mai bine zis, nevoia de joc, pare a face parte din cerintele spiritului nostru.
    Mai intai pentruca jocul e cel mai natural mod de a invata,
    apoi pentru ca e legat de verbul ” a crea”..
    Orice creatie contine in ea si un sambure de joc.
    Daca „singur divinul este vrednic de o binecuvantata seriozitate, in timp ce omul e jucaria sa” e de presupus ca, intr-adevar, seriozitatea implică si jocul…

  7. @Nora. Multumesc pentru vizita.
    E un subiect inepuizabil. Universul jocului contesta si respinge uneori prezenta realului, cu o singura conditie Jocul insusi trebuie luat intotdeauna in serios. Altfel nu e joc, trisorul nu joaca.

    Platon merge si mai departe, identifica sfintenia cu jocul. Nu in sensul coborarii sfinteniei, ci inaltarii jocului! 🙂 (jocul sfinteniei?) Prevert zicea undeva „jocurile credintei nu sunt decat cenusa ce ramane dupa focul bucuriei”. 🙂

    Huizinga exagereaza si el putin: „Cultura nu incepe ca joc si nici din joc, ci in joc”. si tot el „jocul se preschimba in seriozitate si seriozitatea in joc.” „seriozitatea incearca sa excluda jocul, insa jocul poate foarte bine sa includa in el seriozitatea.” ( Homo ludens)

  8. gabilutza,
    poate ca si postarea ta si comentariile se inscriu, oarecum, intr-un joc!
    Unul serios in care, fără a le considera ca litera de adevar platonician, dar tinand cont de spusele lui Platon ( imi place mult citatul pe care l-ai dat) fiecare pas, incearca sa duca lucrurile mai departe.
    Si daca ne gandim la Homo ludens, asa cum il prezinta Huizinga, o sa-l gasim in spiritul poeziilor, al picturilor, al teatrului…

  9. Uite un haiku pe care-l vad ca pe minunat „un joc” poetic pe care l-am gasit pe blogul tau( printre altele): 😀

    „Sting lampa
    Stelele proaspete
    Se strecoara prin fereastra.”
    (Soseki)

  10. @Nora.

    Personal simt jocul ca pe ceva esential, integrator. Cultura nu stiu prea bine ce este. Ma tot gandesc de cateva zile doar, la o critica pe care Liiceanu o facea lui Huizinga (avea acesta 66 de ani cand a scris cartea), un spin : „desi homo ludens este depozitarul esentei umane, el nu a fost niciodata esenta generalizata.”

    Liiceanu (un jucaus de altfel!) nu se resemneaza cu ideea ca viata sociala se consuma ca ruptura intre a fi realmente ceva si a reprezenta ceva. A trai tranzitoriu intr-o lume mai buna, mai frumoasa, mai creativa, nu i se pare tocmai corect. Ma gandesc si eu, poate nu inteleg bine ! …

  11. @Nora. Noapte buna. Uite, voi lega pe Soseki de Platon (femeia agreabil partener de joaca 🙂 ) intr-un haiku:

    Intr-un con de luna
    Umbra florii
    Umbra femeii.
    (Soseki)

  12. Multumesc, gabilutza!
    Nu auzisem pana acum de ” jucausul” Soseki!
    Frumoasa asociere ai facut, in acelasi spirit 🙂
    Haiku-urile le vad ca pe niste “seminte” de asemenea joc…

    Noapte buna!
    Somn usor!
    😀

  13. Privind aceasta pictura realizata de Mary Cassatt, imi dau seama ca, chiar si atunci cind se joaca, fetele pastreaza un aer serios :).

    Cred ca nu exista copil pe lumea asta, care sa fi stat pe malul marii, sau al unui riu, si sa nu fi incecat sa construiasca castele din nisip decorate cu scoici si pietricele.

    Castelul de nisip … simbol al „Efemerului” …

  14. @X. Multumesc pentru pictura. Nu stiu cat de serioase sunt fetele, cert e ca sunt absorbite de joaca. 🙂

    Mi-am amintit de copilul jucand cu o minge al lui Van Gogh, dar nu am gasit decat o reproducere aici:

    http://www.topofart.com/artists/Vincent_van_Gogh/art_reproduction/3917/Child_Sitting_in_the_Grass_with_an_Orange_or_a_Ball.php

    Se potriveste cu versurile lui Emily Dickinson intr-o traducere aproximativa :

    Acesti copii, baieti si fetite pe panza
    Ramasi pe perete
    Ca amintire eterna
    Cine mai poate sti unde sunt?

    Sa speram ca sunt in locuri mai perfecte
    Mostenitori ai bucuriei
    Ce depaseste slabele noastre conjuncturi
    Nebunele ipoteze …

    Asteptandu-ne
    Considerandu-ne pe noi in exil
    In timp ce ei au ajuns acasa …

  15. Revin cu o pictura in care se poate vedea inca o data cit de serioase sunt fetele atunci cind se joaca 🙂 … seriozitatea jocului fiind invers proportionala cu virsta!

    http://jssgallery.org/Paintings/Daughters_of_Edward_Darley_Boit.htm

    John Singer Sargent e un pictor american foarte cunoscut. Daca vei cauta pe net e impsibil sa nu gasesti citeva picturi ci copii realizate de el.

  16. M-am gândit să aduc aici o poezie scrisă de Ana Blandiana. Oare a pictat cineva statul în cap sau mersul cu picioarele în aer şi capul în jos?

    Joc

    Uite, ploaia coase
    Cerul de pământ
    Cu fir de mătase
    Răsucit de vânt.

    Uite, iarba ţese
    Pământul de nori.
    M-am gândit adese-
    Ori, adeseori:

    De la voi se vede
    Iarba ca o ploaie
    Care curge verde
    Peste cer şi-l moaie,

    Iar ploaia o fi
    Pe-a norilor cale
    O iarbă mai gri
    Sub tălpile tale.

    Hai să facem schimb,
    Să vezi şi tu cum e –
    Tu îmi dai un nimb,
    Eu îţi dau un nume;

    Iar dacă ne-ntreabă
    Care-or fi din două –
    Ploaia-n nori e iarbă,
    Iarba-n ceruri plouă;

    De ne ispiteşte
    Care-i adevărul –
    Ploaia-n nouri creşte,
    Iarba spală cerul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: