Manuscrisul gasit la Zaragoza – Jean Potocki

Motto: „Unul din noi a avut ochii fascinati, si poate ca am vazut rau amandoi.”

( Jean Potocki – Manuscrisul gasit la Zaragoza – a opta zi  )

270px-jan_potocki_1761-1815

Pentru astazi, voi reveni in lumea Literaturii, si voi propune un roman destul de putin cunoscut al polonezului Jean Potocki (1761-1815) si anume, „Manuscrisul gasit la Zaragoza” (1810). Cei curiosi pot gasi detalii pe Wikipedia, nu asta e intentia mea si in nici un caz sa dezleg enigma acestui roman incitant, ce a aparut postum in atatea editii ca nimeni nu mai stia care e cea completa si reala.  Nu va voi povesti nici despre autor, si nici ce contine romanul,  nu voi alege sau extrage o tema sau alta a romanului, caci ar fi o hazardare inutila.

Era tare ambitios polonezul acesta Potocki! La 28 de ani scria „omul studios, poate, dupa cativa ani de munca asidua, sa cuprinda toate cunostiintele adunate pana la el.”

Asadar  Potocki, a inceput acest roman labirint in 1794, ca  „roman à tiroirs”, in franceza (il putem considera astazi un veritabil „bunic” al atat de lecturatului realism-magic sud-american), l-a construit ca o suma de genuri:   e  gotic, e fantastic, e si parodic, e cavaleresc, e  romantic, e istoric, are umor-negru dar si filosofie,  e si ceva libertin, are povesti de dragoste,  e teatral,  e saturat de referinte esoterice, de coduri masonice, de tot felul de imbricari amestecate intr-un balet de istorioare … ca blogurile multora dintre noi. :-). Doar ca impresia lasata e ca toate vor conduce in final la „initierea” eroului. Suntem in lumea literaturii, dar parca am fi si in cea reala, autorul reuseste repede sa ne evaporeze toate reperele. De la inceput incerci sa intelegi „Cand a fost gasit manuscrisul?”. In 1808, cand Zaragoza era asediata de armata napoleoniana, curiozitatea intelectuala a unui ofiter drawing_handssalveaza de la evidenta distrugere cateva caiete spaniole, de care nu se poate desparti. Astfel se formeaza de la inceput un fel de veriga escheriana ( ESCHER ) intre text si lumea exterioara, caci textul conduce la identitatea celui ce l-a gasit. Adica, noul proprietar al manuscrisului intra, fara sa stim cum, in lumea particulara a cartilor si a bibliotecilor care e locul memoriei colective, si in care NOI suntem in mod neasteptat continuti.  ( mai tineti minte de biblioteca distrusa dar nu in intregime pierduta din Alexandria?) . Fara sa vreau , am inceput deja sa va povestesc… Tot voi dezvalui cate ceva, sa va trezesc un pic interesul, iarasi nu stiu exact ce citat voi alege. Romanul  incita: „Descifreaza-ma daca poti”. Lectura unui astfel de roman e in acelasi timp activitate intelectuala si ludica. Autorul, dupa ce te plonjeaza in perplexitate iti da ceva piste de lectura si un suport interpretativ.cele_trei_versiuni

Voi proceda ca la analiza unui text antic ;-), caci pana si un roman trebuie reactualizat in functie de descoperiri recente, ca munca unui arheolog.  „Savantul necunoscut”  😉 din trecut, Potocki,  a preferat pozitia de autor de fictiuni, pentru a surprinde, pentru a NU ne formula direct cateva ipoteze ale sale. Nu va sti nimeni cum trebuia de fapt ansamblat romanul, din bucatelele-manuscris gasite mai peste tot.   Avem ceva informatii despre:

A – versiunea „integrala”  in editia Corti – Radrizzani – restaurat la Paris, extras din arhive pierdute din Cracovia, Varsovia, Leningrad, Leipzig, Pontarlier..)

B – versiunea 1810 – versiune rescrisa – cuprinzand 61 de zile ( manuscris lasat prin testament urmasilor si gasit la Madrid, Moscova, … ?… Austria )

C – versiune 1804 – versiune mai baroca – cuprinzand 45 de zile – abandonata de autor

D – versiunea 1794 – cuprinzand doar noptile 19-39 , publicata in timpul vietii                  🙂

Evreul ratacitor nu se plimba si povesteste decat in A si C, finalul romanului nu-l avem  decat in A si B, si se pare  totusi ca A, B si C sunt trei versiuni diferite. Cand esentialul unui roman ne scapa, incercam sa-l detectam prin ricoseu. Sa-l caut in A, in B, in C? Sau in ceea ce au comun A, B, C ? Daca Potocki nu are centru? Geografic, in viata sa reala, nu locuieste nicaieri, calatoreste fara sa stie unde merge, spre ce destinatie. E ca o polifonie.  Personajele sale sunt, ca si el, in voiaj. Pana si recitatorul se dedubleza spre final. Intai Alphonso apoi Avadoro, 2 luni de ratacire pe mai mult de 600 de pagini, ca in final sa ramana o opera deschisa. Ramanand deschisa, stratagema indoctrinarii (complotului initiatic ocult) cade (ni s-a parut suspecta toata aceasta punere in scena pregatita colectiv) . Cand nu mai e centru orice se realizeaza. Stiti cum? Autorul se retrage pur si simplu din roman. Nu mai lasa nici o urma.

Cand un autor construieste un roman cu o problematica, ce te face sa te gandesti la un mecanism, nu rareori lectorul se va opri pe anumite componente ale recitului. Intuitia lectorului il avertizeaza ca aceste fraze ii fac semne, ca sunt duble, chiar daca sunt introduse in povestire unde au foarte bine loc, dar pot avea si o alta valoare simbolica.   Care e pozitia lectorului:

– urmareste aventurile romanesti

– primeste un continut de gandire ( o suma de reflexii filosofice adesea contradictorii)

– incearca sa creeze un pasaj intre acestea; lectorul poate avea propriile alegeri, incearca sa faca ORDINE.

Parca retraim cele 1001 de nopti (care la sufisti insemnau binenteles ceva!), sau multfilmul_coppola indragitul meu „Don Quijote„. As fi inceput sa povestesc , despre primele 8 zile cand ne intalnim cu cele 3 mari religii monoteiste, prezente in Spania ( doua surori musulmane, un ermit crestin si un kabalist). As putea aminti personajele: Alphonse, kabalistul Uzeda si sora sa Rebeca, geometrul Velasquez, evreul ratacitor, Avadoro boemianul, talharul Zoto, secta lui Gomelez, savantul melancolic Hervas. M-am lungit insa, prea mult, pentru cei interesati  va astept cu comentarii. Cer scuze, dar ma voi opri aici, sper ca interesul a fost trezit.

Pentru cei tineri si lenesi la lectura, sa amintesc ca exista un film de Wojciech Has (din 1965, de retinut!) ce are si el, aproape aceeasi poveste stranie ca si manuscrisul. (Luis Bunuel aprecia mult acest film.)

O versiune scurta foarte scurta , super ciopartita de 120 min, o versiune scurta de 152 min,  si  din 1990 se tot cauta versiunea lunga de 180 min, ce a aparut in sfarsit in 1997 , in recenta restaurare facuta de Scorsese si Francis Ford Copola dupa unica copie pastrata de W.Has.  Din pacate pentru prima versiune a lui Stalker, Tarkovski nu a avut acelasi noroc, si a trebuit sa refaca in intregime filmul pe care multi il indragesc atata.

PS:Cateva citate totusi:

„… Noi radem cand ceilalti isi imagineaza ca o pot citi, ca pentru aceasta le este suficient organul material al vederii. Asta este de ajuns pentru anumite limbi moderne, dar nu pentru ebraica, unde fiecare litera e un numar, fiecare cuvant o combinatie savanta, fiecare fraza o formula inspaimantatoare care, bine pronuntata cu toate inspiratiile si accentele convenabile, ar putea distruge muntii si seca fluviile. Asa Dumnezeu a creat lumea prin cuvant si apoi s-a facut cuvant El insusi. Cuvantul loveste aerul si spiritul, actioneaza asupra simturilor si asupra sufletului. Oricat de profani trebuie sa recunoasteti ca e veritabilul intermediar intre materie si inteligentele de orice fel. Tot ce va pot spune e ca in fiecare zi nu doar castigam cunostiinte noi, ci o putere noua, si daca nu o utilizam, macar avem placerea de a ne simti fortele si de a avea convingerea interioara.” ( A 9-a zi – cabalistul).

PUNCTUL LUI POTOCKI – alte „Puncte, puncte …” aici

„exista un moment cand doi indragostiti se iubesc in mod egal, … din acesta intrebarea intra in maxime si minime.” ( Velasquez – a 20-a zi )

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. „Pentru a sublinia forta auditiei (”Sa auzi e sa intelegi“) e adesea citat Aristotel […]: “orbii sunt mai inteligenti decat surzii”.”
    Poate că tocmai ce scapă din vedere lasă fascinantul la lumină. Poate că a nu vedea bine e tocmai a asculta (tăcerea, chiar), a înţelege altfel şi mai adânc decât poate să o facă inteligenţa. Poate mă înşel.

    Pare o carte interesantă, aş avea cel puţin o întrebare, dar prefer, mai întâi, să intru în contact direct cu textul ei.

  2. @gabilutza salut,
    habar nu am avut despre existenta romanului. Poveste ta este extrem de interesanta, am sa incerc o aprofundare. Multzumesc mult pentru atentionare si nautate.

    „Mkol melamdai iskalti” – in Aramaica = din toti ceice m-au invatat am devenit invatat 😆

  3. gabilutza,
    salut!

    Deduc ca e unul din romanele acelea care nu mor, devin sursa, la randul lor, de alte scrieri, filme, reluari, interpretari…
    Personajele sunt absolut fascinante. Ce lume interesanta trebuie sa existe in scrierea asta 🙂

  4. @buna seara Nora. Sunt in roman, personaje potrivite pentru toate gusturile. Desi nu am nici un motiv sa citesc antichitati, mie mi s-a parut ca romanul asta e legat cumva de „Metamorfozele” lui Apuleius. ( 125-180).

  5. Buna ziua!
    🙂

    gabilutza, interesanta seria de puncte!
    Un fel de sistem de referinta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: