Daena (III) – Misterium conjunctionis

nag-hammadi2Gnosticii au fost numiti, pe buna dreptate , adevarati hippies ai antichitatii. Multe din „cantecele” lor, au ramas pana astazi, precum melodiile Beatles-ilor. S-au strecurat prin istorie pana spre noi. Recunoastem unul din ele in lucrarea lui Jung, „Misterium conjunctionis” (1955-1956), din care mi-a retinut in special atentia, un capitol numit „Enigma din Bologna”, ce furnizeaza interpretari variate si „erudite”, in maniera alchimica, pentru apocrifa aparuta la Venetia in 1548, despre Aelia/Laelia. Gasim legaturi plecand de la Platon si enigmele sale din Republica, la „Corpus Inscriptionum Latinarium”, trecem prin anecdota tinerei ce-l cauta pe Maister Eckhart. Una din chei este „sed omnia”, alta considera pe Aelia ca un geniu/un spirit, conceptul de anima la Jung „incertissima amasia”, chiar unii o descifreaza ca fiind un arbore cosmic sau o mistificare, un psihism caracteristic evului mediu.aelialaelia1

Aelia Laelia Crispis
Nec vir nec mulier nec androgyna
Nec puella nec iuvenis nec anus
Nec casta nec meretrix nec pudica
sed omnia sublata
Neque fame neque ferro neque ueneno
Sed omnibus
Nec coelo nec aquis nec terris
Sed ubique iacet
Lucius Agatho Priscius
Nec maritus nec amator nec necessarius
Neque moerens neque gaudens neque flens
Hanc nec molem nec pyramidem nec sepulchrum
Sed omnia
Scit et nescit cui posuerit

( Sa ma scuze si corecteze latinistii, e doar o rapida traducere !)

Cea din soare, Cea din luna, Cea unduioasa
Nici barbat, nici femeie nici androgina
Nici tanara fata, nici tanar barbat, nici batrana
Nici casta, nici prostituata, nici pudica
Ci Totul
Luata nu de foame, nici de fier, nici de otrava
Ci de Totul
Nu e nici in cer, nici in ape, nici pe pamant
Ci peste Tot
Cel Luminos, Cu o natura buna, Vechi
Nici sot, nici amant, nici parinte
Nici suparat, nici bucuros, nici plangand-o
Nici edificiu, nici piramida, nici mormant
Ci Totul
El stie si nu stie ce a pus si pentru cine.

Pronuntand parola „Platon”, cei cu orientare filosofica, daca au rezistat introducerii, ca un anti-reflex, atasandu-se pozitiv lui „philotimos” ( cu sens de „cel motivat”), sper sa guste informatia; departe de mine orice pretentie. Deci in Republica, Cartea V, e pomenita enigma: „un barbat ce nu e barbat, vede si nu vede, o pasare ce nu e pasare, intr-un arbore ce nu e arbore si o loveste cu o piatra ce nu e piatra”, cu o solutie cat se poate de profana : « un eunuc chior a atins usor cu o piatra-ponce un liliac suspendat de un maracine ».
Nu sunt gnosticii primii care s-au gandit la o solutie rezultand din asociatia religie-filosofie-poezie, dar, spre deosebire de citatul de mai sus, mesajul lor e cumva altfel codat, se inscrie intr-un discurs cu dubla semnificatie, ce ne conduce spre ecrits_gnostiquesun secret exprimat prin enigma si simbol. Nu stiu daca asta era intentia gnostica, (personal am o rezonanta aparte cu unul din textele de la Nag Hammadi descoperite  in 1945, „Tunetul„, dupa ce am parcurs cu rabdare cele 1800 pg., din editia din noiembrie 2007, de la Galimard-Pleiade) , filosoful-specializat ar putea enunta asa: „poetul nu mai e un filosof ce se ignora, ci un teolog ce intervine, pentru a transmite, cu prudenta, un adevar la care Filosofia i-a permis accesul„.

Inainte de a atasa textul Tunetului, sa relatam si anecdota legata de Eckhart, , premergatoare deci, cu 200 de ani, Enigmei de la Bologna.

O tanara vine la  manastirea « Fratilor ce se roaga » si cere sa-i vorbeasca maestrului Eckhart. Portarul (gardianul) ii zice :
– Pe cine sa anunt ?
Ea rapunde :
–          Nu stiu.
–          De ce nu stii ?
–          Pentru ca nu sunt nici fecioara, nici sotie
nici barbat, nici femeie
nici vaduva, nici tinerica
nici stapana, nici sluga, nici valet
Gardianul cauta  pe Eckhart :
–          Veniti sa vedeti creatura cea mai misterioasa de care am auzit vreodata, lasati-ma sa va insotesc, intrebati-o :
–           – Cine ma cauta ?
Tanara ii raspunde ca mai inainte gardianului. Eckhart ii spune :
–          Discursul tau copila e adevarat si subtil, ce intelegi prin asta ?
–          « daca eram fecioara, as fi inocenta primara
daca eram sotie, as fi avut mereu Verbul etern in suflet
daca eram barbat, as fi luptat viguros cu greselile mele
daca eram femeie, as fi fost intotdeauna fidela iubitului meu
daca eram vaduva, as fi suspinat dupa cel iubit si pierdut
daca eram sluga, as fi umila si ascultatoare lui Dumnezeu si tuturor creaturilor
daca eram valet, as fi lucrat dur si as fi servit stapanului meu cat mai bine.
din toate astea nu sunt nici una, sunt ceva ce pare a fi altceva si merg pe Calea mea.
Maestrul Eckhart se intoarce la invataceii lui si le spune :
« – Am vorbit cu persoana cea mai perfecta pe care am intalnit-o vreodata »

E prea lunga intentia aceasta, de a mai adauga o calitate “Daenei” – “cea revelata”. Textele de la Nag Hammadi sunt din sec.III, voi renunta (greu !!!)  sa postez aici toata „poezia”.

Eu sunt prostituata si virtuoasa

Eu sunt prima si ultimanaghammadi1

Eu sunt cea onorata si cea dispretuita

Eu sunt femeie si fecioara

Eu sunt mama si fiica

Sunt madularele mamei mele

Eu sunt sterila si cea cu multi copii

Eu am multe casatorii si sunt fara sot

Eu sunt moasa dar si cea care naste

Eu sunt consolarea propriilor dureri

Eu sunt logodnica si logodnic

Si sotul meu m-a nascut

Eu sunt mama tatalui meu si sora sotului meu si copilul meu e el

[ … ]

Cei ce ma vor gasi vor trai si nu vor mai muri.

Acum deschid intamplator Tao te King, la cap. VI, si-mi vine, in acelasi timp, in minte, chiar si un text filocalic…

Spiritul Vaii e cel ce nu moare
Este numit si Femela Misterioasa ( a profunzimii)
In poarta Femelei profunzimii se afla
Radacina Cerului si a Pamantului.

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. „[…]
    chem şi alung
    cerşesc şi hulesc;
    sunt nu
    şi eu.
    […]
    că sunt
    ce nu-s
    şi nu-s ce sunt.”

  2. Sa stii ca nu e rea deloc traducerea. Iar gnosticismul este un subiect care ma fascineaza foarte mult si pe mine. Voi mai trece pe la tine 🙂

  3. Cubul lui Jung, piatra unghiulara taiata gresit la o cariera din Bollingen, contine o expresie latina pe fata dinspre lac:

    „Sunt orfelina, singura dar ma gasesc peste tot
    Sunt una, dar opusa mie insami
    Sunt si adolescent si batran
    Nu am cunoscut nici tata , nici mama
    Caci a trebuit sa ma traga din profunzimi ca un peste
    Sau pentru ca am cazut din cer ca o piatra alba
    Cutreier paduri si munti, dar sunt ascunsa in intimitatea omului,
    Sunt mortala pentru fiecare,
    Si totusi succesiunea timpului nu ma atinge.”

    Jung considera piatra aceasta explicatia sa pentru turnul din Bollingen, „strigatul lui Merlin” neinteles oamenilor.

  4. „Koja’i? Koja’i? Unde esti?
    De iubire pentru tine, mi-am parasit simturile. Unde esti?
    Te caut cu sufletul, pe tine care esti suflet al meu. Unde esti?
    Alerg traversand lumea catre tine,
    Te caut pretudtindeni. Unde esti?
    Lumea nu poate contine frumusetea ta
    Oare as putea sa stiu cum esti tu si unde esti tu?
    Pentru ca acolo unde esti, nimeni nu a ajuns.
    Pe cine as putea sa intreb?
    Cine ar putea sti unde esti tu?
    Te manifesti si totusi esti ascunsa tuturor.
    Si daca nu esti ascunsa , unde ai putea aparea?
    Inimii mele tulburate si perplexe
    Fa-i un semn pe Cale. Unde esti?
    Bietul Eraki e disperat dupa tine.
    Nu ii spui tu oare in final:
    O nebun dupa iubire, tu , tu unde esti? ”

    Interesante versuri la misticul Fakhroddin Eraqi (din 1289), un menestrel al sufismului iranian, contemplatorul ce descopera ca este cel contemplat, pune intrebarea „Unde esti?” si in acelasi timp aude punandu-i-se aceeasi intrebare. M-a dus cu gandul la visul ciclic al lui Pao-Yu povestit in „Hong Leou Mong” (1792).

  5. Găsesc în Cîntarea cîntărilor (Vechiul Testament) rânduri care potrivesc unora dintre articolele d-voastră. Din cele opt capitole ale textului biblic, voi transcrie câteva aici câteva rânduri luate aproape la întâmplare.

    1.6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
    1.7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ţi mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor.

    2.9 Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: