Teatrul inaccesibil

art_zugraviDupa inflatia de filme downloadate fara limite, de pe net,  teatrul trebuie cumva sa reactioneze.  Mi-a facut placere sa descopar pe blogul lui Adrian,  ca  teatrul de apartament,  teatrul la domiciliu se practica si in tara,  aici  , adaug si linkul spre blogul lorgean-theatre/. Le doresc cat mai multe idei si creativitate.  Nu e vorba desigur de teatrul zugravirii casei … cum ne-ar lasa imaginea sa credem.

Nespecialistul, opusul „neoactivistului cultural”, isi poate permite o privire complet subiectiva asupra intalnirilor sale, semi-intamplatoare cu teatrul ( de ex: Sophocle, Shakespeare, Moliere,Goethe, Shaw, Ibsen, Maeterlinck, Cehov, Artaud, Caragiale,Beckett, Ionesco,Visniec, Zografi), isi permite sa nu emita opinii, si poate avea o perspectiva fara didacticism.

Cat despre critica, critica … critica e critica, ca sa-l parafrazez pe indianul houma din povestirea mai veche aici.  Tzara, in manifestul dada din 1918, declara nici mai mult nici mai putin „critica e inutila,ea exista doar subiectiv, pentru fiecare, fara nici cea mai mica urma de generalitate”.  Am putea merge mai departe? Punea cineva pe gabilutza sa mediteze de ce „un copilas nu are recul critic”?

Problema ne-specialistului e ca isi permite prea mult: sa-si imagineze ca exista un teatru de societate si unul aparte, un teatru de arta, un teatru liber, un teatru poetic, un teatru inedit, un teatru simbolist, un teatru hermetic, un teatru initiatic, un teatru angajant, un teatru intelectualist, un teatru futurist, un teatru fictiv, un teatru explicativ, un teatru paradoxal, un teatru total, un teatru simfonic, un teatru modern si postmodern, un teatru de marionete, un teatru ceremonial, un teatru conventional, un teatru cabotin, un teatru, creativ, un teatru cultivat, un teatru de suflet, un teatru puzzle, un teatru de articulari, un teatru utopic, un teatru metafizic, un teatru maret-wagnerian, un teatru romantic, un teatru intimist, un teatru reteatralizat, un teatru la gramada, un teatru social, un teatru socant, un teatru crud, un teatru primar, un teatru experimental,un teatru de incercari, un teatru anarhist, un teatru revolutionar, un teatru psihedelic, un teatru politic, un teatru polemic, un teatru educativ, un teatru comercial, un teatru artifical, un teatru fantezist, un teatru snobist, un teatru popular si un teatru elitist, un teatru suprarealist, un teatru al starilor de spirit, un teatru ritmic, un teatru mimetic, un teatru gestual, un teatru ca arta a formei pierdute, un teatru de actiune, un teatru de divertisment, un teatru satiric sau dramatic, un teatru scurt, foarte scurt si foarte foarte scurt, un teatru catharhic, un teatru de nervi, un teatru de strigate,gemete si contorsiuni, un teatru conjugal, un teatru minoritar, un teatrul de coltul strazii, un teatru al absurdului, un teatru de intuitie,un teatru marginal, un teatru anti-cultural, un teatru aluziv, subversiv, un teatru politic, un teatru jenant, un teatru diferit, un teatru uitat si, doar in final, … un teatru inaccesibil, caci nu ne mai gasim timp sa-l frecventam. Nu ma voi intreba acum de ce nu citim teatru, de ce preferam experienta spectatorului celei a lectorului. Imi amintesc ca Maeterlinck considera ca spectacolul nu se poate substitui lecturii unei capodopere, caci ea a devenit in sine un simbol ce nu mai suporta adaosul accidental cu ajutorul mijloacelor umane. Personal consider ca omul insusi e un simbol,  si orice capodopera poate sa-i suporte prezenta, ajutand teatrul sa fie viu … 😉

________

Un teatru foarte , foarte , foarte scurt a fost mentionat, si trebuie exemplificat nu ?

Piesa de un minut, a fost visata, marturisea Beckett  intr-un interviu (probabil ca aceasta a declansat, mai apoi, pe „Asteptandu-l pe Godot”):

„O fiinta singura, in picioare, silentioasa, imobila. Apropiat de culise. Totul in lumina crepusculara. Apare cineva. Avanseaza. Cu pasi lenti. Zareste persoana imobila. Se opreste. ,
– Asteptati pe cineva?
I se raspunde printr-o negatie din cap.
– Ceva?
Acelasi raspuns. Dupa cateva secunde continua ruta sa.
Atunci celalalt:
– Unde mergeti?
– Nu stiu.
Dupa un moment, surazand:
– Poate imi propuneti dvs. unde.”

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Am mai intilnit in articole mai vechi formula asta formidabila a enumeratiei pina la transa… Am contabilizat, la o numaratoare vreo 87 de feluri de teatru, unele fanteziste, si la o alta 84. Nu am mai avut puterea sa mai verific inca odata, probabil mi-ar fi iesit alta cifra. Am fost curios daca nu sunt etichete reluate, dar nu, sau nu am reusit eu sa sesizez. Oricum, se mai pot adauga alte formule: de masti, de umbre… Cit priveste lectura pieselor de teatru, nimic nu poate egala reprezentatia, teatrul prin asta exista, prin energia reprezentarii. Citirea textului literar e una, dar arta spectacolului e complexa si vie, este o lume care substituie o alta…

  2. Va multumesc pentru comentariu, ma pregateam sa sterg postarea asta. Nu sunt etichete, n-as fi indraznit. Chiar daca e imperfect, mie personal mi-a facut bine aceasta enumerare. Cand sunt foarte obosit, si n-am directie, incep pur si simplu sa scriu cuvintele ce-mi vin ATUNCI in minte. Voi posta un exemplu. Ca si cum as cauta sa vad unde sunt. Sigur ca se pot adauga si adauga. Tot imi vin in minte si acum … Avantajul teatrului e ca ne permite, si el, sa experimentam, cred unii ca fara riscuri,ceea ce nu suntem in masura sa facem, in viata reala. Daca ar semana prea mult cu viata, nu ar mai fi teatru, el e obligat sa indrazneasca parca mai mult. Dar aveti dreptate, spectacolul e o ofranda, pe care regizorul si actorii ne-o fac. Teatrul poate, deopotriva, sa ne faca sa ne traim reveeriile dar si sa ni le spulbere!

  3. Am găsit azi o poezie care-mi place, scrisă de Marin Sorescu şi m-am gândit să o aduc pe blogul dvs. Nu ştiu de ce m-am oprit la articolul acesta. Pur şi simplu.

    Fără punctuaţie

    – Care apropie oamenii, ai spus?
    Nu ştiu – parca-aş vrea să-ţi ghicesc în talpă.
    – Poate în palmă.
    – Eu nu ghicesc decât în talpă.
    – Ce semn de punctuaţie?
    – Nimic, adică pune un număr.
    Ce număr porţi la pantofi?
    – 36.
    – Foarte bine, 36 mă inspiră.
    Oricum, e un număr câştigător –
    Îmi place cum închizi tu ochii.
    Atunci când închid ochii, plutesc.

    Mi-a fost exerciţiu de „calmare a nervilor”… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: