Exigenta profunzimii – Suskind (I)

Patrick Suskind ( n. 26 martie 1949) autorul celebrului „Parfum” nu apare mai niciodata in public, si ramane una din personalitatile misterioase ale literaturii. suskindphoto1

Colturos,mi-a miscat iarasi sensibilitatea cu doua vechi nuvele, aproape contemporane romanului ce l-a facut celebru : „Exigenta profunzimii” apare in „Le Nouvel Observateur” in 21 august 1987, iar „Amnezie literara” in „Jurnalul literar” din decembrie 1987.

In „Exigenta profunzimii„, o tanara artista desenatoare are o critica pozitiva la prima sa expozitie, din partea unui critic ce dorea sa-i favorizeze cariera. El se exprima astfel: „ceea ce faceti este interesant si plin de talent, va lipseste un pic de profunzime”. Tanara incepe sa reflecteze. Isi priveste desenele, scotoceste prin toate cotloanele, obsedata de acest verdict: un pic de lipsa de profunzime. Caracatita intrebarii „De ce n-am profunzime?” o tortureaza. Ii vine din ce in ce mai greu sa deseneze, negasind profunzimea liniilor. Incepe sa studieze carti de arta, opere ale unor desinatori, sa viziteze galeriile si muzeele. Cere librarilor cei mai profunzi ganditori contemporani, primeste un Wittgenstein, dar nu stie de unde sa-l inceapa. Devine tot mai bizara, isi distruge efectiv viata. Prietenii simt ca traverseaza o criza, se intreaba daca e de ordin existential (caz in care nu pot face nimic), daca e de ordin estetic (caz in care trebuie sa reuseasca singura), sau de ordin financiar (caz in care puteau ajuta, dar ea putea fi jenata de initiativa). In cele din urma isi ia viata iar presa de senzatie sari imediat pe afacere. „O artista atat de promitatoare, inca un tanar talent care nu gaseste destula energie pentru a se impune. Primele sale opere exprimau deja aceasta desirare, aceasta agresivitate monomaniaca dirijata impotriva sa, aceasta revolta interiorizata, incarcata de afect si sortita esecului, aceasta revolta a creaturii impotriva propriului sine, aceasta fatala, implacabila, exigenta de profunzime.”

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Excelent.

    Aceasta lipsa de profunzime imi aduce aminte de asa numita perspectiva inversa sau falsa perspectiva din iconografia bizantina, ea (acest tip de non-persectiva, daca ar fi sa o comparam cu cea renascentista) fiind unul din capetele de acuzare a acestei arte (judecata, din aceasta cauza, ca fiind infantila, imatura, ba chiar revoltatoare etc).

  2. Imi cer scuze tuturor „vizitatorilor” cand nu voi putea raspunde comentariilor lor. Unele subiecte ma atrag mai mult, altele mai putin. Sunt domenii unde prefer sa nu-mi dau cu parerea. Cand admir o fac cu sinceritate. Daca voi critica, voi incerca sa fie mereu in spirit constructiv nu ironic sau cinic. Multumesc.

    @L Pe subiect. Uneori avem tendinta de a vedea la ceilalti reprosul, ignoranta, neintelegerea, acuzarea ne imaginam ca adevarul e ocultat si e detinut doar de putini, de alesi, de cei pregatiti, de cei binevoitori. De cele mai multe ori insa, pur si simplu, ceea ce au socotesc ca Bunul Simt scoate la lumina sensurile, te aseaza „in-perspectiva”. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: