Terapie in culori de toamna

Motto:“ Am zis: binenteles ca arborii decad din melancolia noastra, din dorinta, din dorul de vedere, de inverzire … ”

( Nichita Stanescu – Scriptura Intaia )

Ma invata pe vremuri un intelept prieten al meu: “cand nu esti bine, imbraca locul si starea aceea cu o culoare. Daca nu te ajuta imaginatia, sa o ajuti tu, iesi la plimbare.“ Am iesit, cativa pasi, sa transform acest “eu si gandurile” in “eu si culorile” …“ fara analiza“, spune el, deci , ce raman?  “culorile“.

Toate trebuiesc eliberate.

Imaginez un culoar, sau o poteca. O actiune inceputa trebuie dusa la implinire.

Vezi si din alt unghi. Cand nu e rod, te trage inapoi pentru ca orice inceput vrea sa devina preaplin. O poteca e un culoar, deschideri potentiale vin spre tine, locurile se deschid in timp ce treci, si tot ce iese pe acolo SE ELIBEREAZA.

E usor, diafan sa capeti unitati de forta vitala.

…in spatele oricarei revolte haotice e seninul.

… nu esti obligat intotdeauna sa folosesti frunzele acelea calde – cuvintele …

…calmeaza pasiunile roze! …

… da culoare aurie  la tot ce se aseaza acum intr-un potir al gandirii plate …

… apasarea aceea nu o numesti nicicum. Chiar daca e gri … pui o culoare.

…te imbraci cu o culoare, respiri culoare, pana e senin.

… te lepezi de pasiunile in ciorchine, te lepezi de promisiuni si de juraminte…

Intelepciunea vanata, pala, nici ea nu-ti este acum de folos…