Voi incerca sa partajez cu toate cititoarele acestui blog, si nu doar, din mica mea colectie de haiku-uri preferate, memorate de-a lungul anilor, sunt sigur ca vor mai reveni pe parcurs si altele. Nu voi explica cum inteleg si traiesc eu haiku-ul. Va doresc acelasi echilibru de tensiuni , intre cer si pamant, intre vid si plin , intre unic si universal, intre viata interioara si viata exterioara, intre trecator si etern, ce mi-l procura mie.
Iata licuricii
As vrea sa spun cuiva
insa sunt singur.
(Tan Taigi)
Clopotul tace
florile in ecou
parfumeaza seara.
(Basho)
Nimic nu-mi apartine
Doar pacea inimii
si racoarea aerului.
( issa)
Gradina de alaturi
prin gaura
zidului de argila.
(Ryokan)
In fata fulgerului
sublim e acela
care nu stie nimic.
(Basho)
Tunet
Pe cer albastru
explozie de adevar in om.
(Shuson)
Sting lampa
Stelele proaspete
Se strecoara prin fereastra.
(Soseki)
Urmarit
licuriciul se ascunde
intr-o raza de luna
(Oshima Ryota)
Admiratorilor lunii
norii uneori
le ofera o pauza.
(Basho)
Hotul a luat totul
doar luna nu,
e la fereastra.
C’était dans la nuit brune
Sur le clocher jauni
La lune.
Comme un point sur un i.
(Musset)
Cu nectar de orhidee
fluturasul
Isi parfumeaza aripile.
(Basho)
Pe garoafe
Un fluture alb
Sufletul cui ?
(shiki)
Melcului
Spirala cochiliei
Incet incet se accelereaza.
(Seishi)
Ploi de primavara
Sfarsind in picaturi
Pe-ici, pe-colo.
( issa)
Frunzele nu misca
arborele respira
cu pasarelele.
Prospetimea vantului
Vocea pinilor
Umple cerul vid.
( Onitsura)
De-a lungul raului
n-am vazut nici un pod
ziua asta e fara sfarsit.
( Masaoka Shiki)
Ploaia se opreste
un trandafir
ridica capul.
Le sanglot long
Des violons
De l’automne.
(Verlaine)
Patru pere intr-un par
viespile mi-au lasat
una.
Pisoiul somnoleaza
in spatele ochilor inchisi
plimbari de soareci.
Buburuza
Am aruncat-o
In profunzimea umbrei.
(shiki)
In cortul meu
ce va pot oferi?
Tantarii sunt mai mici.
Pentru cei ce-l urmaresc
Licuriciul
Isi ofera lumina.
(Otomo Oemaru )
Un singur corb
ajunge
pentru a zgaria soarele.
Intre nori
o spartura de soare
inima mea se strecoara.
Cararea asta
nu o vrea nimeni
decat apusul de soare.
Din arbore in arbore
Vantul calatoreste
Primavara avanseaza putin.
( Basho)
Completat sub: r exigenta profunzimii, existentialism, literatura | Tagged: haiku
Tocmai am descoperit niste versuri ce se potrivesc cu unul din haiku-uri … e vorba de Silvina Ocampo (“cantec”):
“Nimic nu-mi apartine!
Nici tonul vocii
Nici palmele mele absente
Nici bratele departate
Eu am primit totul.
Ah! Nimic nu e al meu. ”
Da..ai mare dreptate….haiku…japonia…ne duce direct cu gandu la un samurai care trebuia sa stie sa-si compuna un haiku în momentele importante ale vietii, mai ales înainte de sepukku.
La mulţi ani! Sunt ireal de frumoase haiku-urile. Ţi se taie respiraţia când vezi atâta profunzime în atât de puţin.
@Gabriela
Eu va urez La multi ani! , poezia dvs. dedicata mamei e foarte sensibila.
E un pretext sa mai postez si altele? Un tanka anonim de pilda ?
Florile de cires
au astazi
aceasta splendoare
dificil poti conta
maine, pe ele.
@andrei
Multumesc ca-mi mi-ai oferit ocazia sa exemplific cu cateva “ji seiku”, al acestor luptatori-poeti ai vechii Japonii. Imi pare uneori ca perioada combativitatii nobile a trecut, ce pacat ! Voi selectiona cele ce-mi plac mie mai mult.
“O cum mi-as mai plange viata
daca nu as sti
ca sunt deja mort.”
( Ota Dokan – 1486 )
“Viitorul a fost inmormantat departe
Numele meu curge cu apa
pe muschiul grotei.”
( Ta Kahashi Joun – 1586 , avea 38 ani)
Sunt doar un invitat
ce as putea regreta?
E timpul cand in afara furtunii
cad pana si florile.
( Ouchi Yoshinaga – 1557)
Sunt eu cel ce cade
ca o picatura de ploaie
care dispre ca roua?
Asa se intampla la Naniwa,
vis dincolo de vis.
( Toyotomi Hideyoshi)
“Ploaia lunii mai,
este roua, este lacrima?
un cuc ridica numele meu
deasupra norilor.”
( Ashikaga Yoshiteru – 1563)
Mi-a placut imaginea care insoteste versurile lui Verlaine.
Haiku: impresia de gind final, pe care mi-a lasat-o mereu . Ca si cum autorul s-ar afla la o ultima spusa, teza sau sentintza despre perceptzia lumii, asa as numi aceste imagini poetice. Probabil ca in limba japoneza sunt altceva, o alta densitate lingvistica si sonora decit in palide traduceri de sensuri… Aceste spuse memorabile, evident frumoase si in romaneste, nu le-asi numi insa haiku ci transpuneri in margini de haiku…
@dumitru
Sunteti mai exigent decat japonezii insisi. Va blocati in tehnica si definitii. Chiar si tradus haiku-ul este haiku. Ideea este sa reduci cel mai marunt incident al vietii in 17 silabe, dar chiar si un mare maestru de haiku nu ramane fixat in regula. E forma poetica cea mai comoda si mai putin ingraditoare, si il poti compune ridicand pentru un moment privirea doar, la birou sau in tramway.
Sa va raspund in Haiku?
Flori de cires cu roua
Cine va scutura creanga
Ce nebun!
in japoneza e asa:
Kaido no
tsuyu o furufuya
mono kurui.
Daca presupunem ca sunteti infuriat, scrieti un haiku despre asta. Nu veti mai fi. Conexiunea cu furia e taiata, parca ati scrie despre furia altcuiva.
revin …
Cu sau fără regulă, las aici câteva silabe de care mi-am amintit azi (mai mult de 17, sper să nu fie cu supărare evadarea din tipar
).
“curcubeu nebun
cu îndârjire picură din pleoapă
mireasma viului.”
M-a amuzat pisoiul care “somnolează”.
@Vali,
E ca la jocul de domino, silabizarea 5-7-5 sau 5-7-5-7-7 pentru tanka.
Basho, insusi are unele haiku-uri in 4-7-9 sau 5-10-5. Pentru mine e important continutul paharului. Cum altfel as putea transmite in limba romana? Impunand exigente inutile? In orice caz, haiku-ul este, de fapt, un mono-vers, in trei parti, dispus pe trei linii doar pentru a vedea articulatia lor continand un cuvant de sezon si un “suspin”, o rupere etc. etc.
kare eda ni
karasu tomaritarikeri
aki no kure
Pe o ramura fara frunze
Un corb s-a pus
Crepuscul de toamna.
(Basho 1694 )
Simti haiku-ul citind, intelegand, practicand.
Ca sa rup regulile, mai adaug cateva tanka?
kazu shirenu
hieshi warai
ho ni ukabe
kimi go ashi ato
fumite ware yuku.
( Takuboku 1886-1912)
Nenumarate surasuri
Calatoresc rece
Pe obrajii mei
Le vad fugind
Urmele pasilor tai.
Mulţumesc pentru precizări. Însă, am o întrebare: dacă rândurile trebuie să conţină un “cuvânt de sezon”, cum se poate transmite/simboliza un mesaj/semnificaţie când (ipotetic) starea e “neîncadrabilă” sezonului?
E, poate, o întrebare puerilă, stupidă chiar, dar asta mi-a trecut prin minte citind explicaţiile pe care le-aţi făcut.
E în regulă, cred m-am apropiat de un posibil răspuns, recitind.
@Vali, din pacate cel ce nu respecta regulile nu va poate da un raspuns. Orice poate fi de sezon … cotidian, de moment. Important e sa fie instantul, autenticul nu “tras de par” si metaforizat, de aici greutatea.
Inca un haiku “neregulat”, din preferatul meu, Issa:
In fiecare picatura de roua
tremura
tara mea natala.
(issa)
mai comic?
un miner
soata ii intinde
o oglinda.
(buson)
“în căuş adun
cu grijă, lacul ochiului
mă priveşte.”
Nechita ar fi implinit astazi 76 de ani. Un haiku al lui:
Noi doi
voi patru si ei opt
Ah! Cat de verde pare iarba!
Alter
Franta e painea
Cu mainile cauti
Apusul in tine…
Sper sa nu ma certi, e primul meu haiku!!
de ieri până azi
luna
mi-a dat o rază
Sunt minunate si iti multumesc din suflet! As fi tare bucuroasa daca ai vrea sa mai postezi pentru ca mi se par inedite –
Spor in toate cele bune!