Personajul Al-Khadir, mi-a retinut atentia dupa lectura Coranului, incurajat, in timpul unui ramadan, de o cunostiinta temporara, un profesor si caligraf de limba araba. Scrima aminteste despre traditiile musulmane ce-l considera pe Al-Khadir legat de izvorul vietii, aparandu-i lui Moise in misteriosul "loc de intalnire al celor doua mari", metafora pentru intalnirea lume terestra, lume cereasca sau confluienta dintre corp si spirit. Coran Surata 18, AL-KAHF (pestera).18.60-82 aici .
"Mergi catre mare, ia din raul asta un peste, da-l servitorului tau. In momentul in care vei uita pestele, si cand el iti va scapa, atunci vei intalni pe cel ce tu cauti. E la confluienta intre doua mari." Locul si timpul propus de Dumnezeu nu are determinare exacta. Moise si servitorul sau, pleaca in cautarea acelui loc, pe drum langa un izvor, de langa mare, pestele prinde viata, sare in apa vie, fara ca cei doi sa-si dea seama. Cand Moise si slujitorul sau fac popas pentru a manca, descopera ca pestele a disparut, un miracol. Se hotarasc sa se intoarca pe urmele pasilor lor , caci ajunsesera acolo "unde pierduse-ra pestele". Asa s-au intalnit cu cel ce primise gratia si intelepciunea lui Dumnezeu. "Nu poti, propune Moise, sa-mi daruiesti si mie din intelepciunea daruita tie de Dumnezeu? Pot sa te urmez, astfel incat sa ma inveti din ceea ce tu ai invatat, ca buna calauzire?" (C. 18.66).
Al Khadir e considerat un maestru al solitarilor ("afrad"), a celor ce sunt dincolo de caile normale de initiere ( prima fiind cea istorica,comunicata in sanctuare si traditii sub indrumarea unui invatator,maestru autorizat si cealalta una spontana). "Solitarii" nu au discipoli, nu-si revendica invataturi, nu impun disciplina, daruiesc stiinta lor ca un dar ce-l putem primi sau refuza, au renuntat definitiv la oric actiune izvorata din voina proprie, sunt purtati de ceva, de o forta, pe care o putem numi iubirea de Dumnezeu. Iconografia Asiei occidentale il reprezinta ca un personaj in varsta, imbracat in verde, purtat pe apa de un peste.
Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. 18. Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. 19. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. 20. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" Şi Avram i-a dat lui Melchisedec zeciuială din toate. Mai amplu, pe interesantul blog: Ioan Usca << aici
2.) Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 7
" Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, 2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, 3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. 4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. 5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; 6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat. 7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. 8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu. 9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, 10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec. 11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? 12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii. 13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului, 14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic. 15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec, 16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare, 17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei; 19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ, 21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament. 23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. 24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică). 25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei. 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. 27. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. 28. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului" .
3) Psalmul 109
Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". 2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. 3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut". 4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
4) Coran Surata 18, AL-KAHF (pestera).18.60-82
60 : ... Il arriva que Moussa (Moïse) dit à son valet au cours d'un voyage : "Tant que je n'aurai pas atteint le confluent des deux mers, je ne cesserai de marcher, dussé-je y mettre des années entières."
61 : Ils atteignirent enfin le confluent des duex mers. Entre-temps, comme ils avaient ommis d'avoir l'oeil à leur poisson, ce dernier avait sauté dans la mer et avait disparu.
62 : Lorsqu'il eurent repris leur route, Moussa dit à son jeune valet : "Ce voyage nous a fatigués. Ne pourrais-tu nous servir à déjeuner ?"
63 : "Te rappelles-tu, lui répondit son disciple, quand nous nous sommes arrêté près du rocher ? Juste à ce moment, je n'ai plus prêté attention au poisson : négligence que le Sheytan à dû m'inspirer. C'est alors que le poisson, chose étonnante, a replongé dans la mer."
64 : "C'est là précisément, dit Moussa, le lieu que je cherchais." Ils retournèrent sur leurs pas.
65 : Ils firent alors la rencontre de l'un de nos serviteurs qui avait été touché de notre grâce et avait été initié à notre sagesse.
66 : "Ne pourrais-tu, lui proposa Moussa, m'agréer pour discipleet m'initier à quelque peu de cette sagesse que tu tiens d'Allah ?"
67 : L'inconnu lui fit observer alors : "Tu ne sauras jamais supporter ma compagnie.
68 : Car comment pourrait-on affronter de sang-froid certaines choses que l'on ne peut s'expliquer ?"
69 : "Tu verras, répondit Moussa ! Je serais toujours d'humeur égale et toujours soumis à tes ordres, si Allah le veut."
70 : "Eh bien ! dit l'étranger, si tu veux être mon disciple, ne me questionne sur aucun fait ! Attends que je t'en parle le premier !"
71 : Ils firent route ensemble. Il arriva qu'ils prirent place à bord d'un vaisseau. L'homme s'empressa d'entailler le flanc du navire. Moussa s'écria, indigné : "L'as-tu ainsi saboté pour noyer l'équipage ? Ton geste est vraiment inqualifiable."
72 : "Ne t'ai-je pas dit que tu perdrais vite ta patience en ma compagnie ?" lui dit l'inconnu.
73 : "Ne m'en veux pas, maître, de mon oubli, fit Moussa, et point ne me soumets à trop rude épreuve."
74 : Sur ce, ils reprirent leur chemin. Ils rencontrèrent un jeune homme. L'inconnu s'empressa de le tuer. "Quioi donc, sursauta Moussa, tuer ainsi un être innocent et qui n'a point lui-même commis de meurtre ! Ne voilà-t-il pas un acte odieux ?"
75 : "Ne t'avais-je pas dit, dit l'étranger, que tu perdrais vite ta patience à mes côtés ?"
76 : Moussa répondit : "S'il m'arrive encore de te questionner, tu rompras ton lien avec moi. Tu n'as été en vérité que trop patient à mon égard !"
77 : Ils se remirent en route. Ils se trouvèrent bientôt parmi la population d'une cité. Ils demandèrent aux habitants de les héberger. Les deux voyageurs s'aperçurent qu'un mur menaçait ruine ; l'étranger le consolida. Et Moussa alors de s'étonner : "Que ne réclames-tu un juste salaire pour ton travail ?"
78 : "C'est chose faite à présent, répartit l'inconnu, nous nous séparons pour toujours. Je vais seulement t'expliquer ce que tu étais impatient de savoir :
79 : Pour le bateau, il appartenait à de pauvres matelots. J'ai voulu l'endommager eh apparence : me souverain du pays allait bientôt, je le savais, réquisitionner tous les bateaux utilisables.
80 : Quant au jeune homme, sachnt que ses parents croyants et d'une grande piété, nous avons cru qu'abusant de leur faiblesse, il ne les entraîne à sa suite dans la révolte et l'impiété.
81 : Nous avon voulu qu'en échange, Allah leur fit don d'un fils plus pur et plus attentionné envers ses parents.
82 : Pour le mur enfin, il était l'héritage des deux orphelins de la ville, et sous le mur, il y avait un trésor leur revenant de droit. Leur père était un homme de bien. Le Seigneur, dans sa bonté, a décrété que, parvenus à l'âge d'hommes, ils pussent eux-mêmes retrouver leur bien. Je n'ai point fait cela de ma propre initiative. Voilà les choses dont tu étais impatient de connaître le sens..."
Completat sub: spiritualitate | Tagged: al-khadir, andrei scrima, conjunctio esotericum, ibn arabi, melchisedec, verde


De ce i-am putea considera “misteriosi” pe Ilie, Ioan Botezatorul si Ioan evanghelistul, fecioara Maria, in cateva cuvinte?
1. Analogia Ilie-Ioan e vizibila in textul Bibliei:
MALEAHI 3.23.24
Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; 24. El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem!”
LUCA 1.17
Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
Apostolul Ioan pronunta ultimul cuvant al Bibliei – “Amin”.
iar Fecioara Maria intervine in IOAN CAP.2.5
“Faceţi orice vă va spune”.
Socotesc a fi de folos o versiune românească a pasajului din Coran (traducere din arabă de George Grigore, Coranul, Editura Herald, Bucureşti, 2006).
SURA 18 – Grota
60: Moise spuse robului său tânăr: „Nu voi avea odihnă până ce nu voi ajunge la locul de contopire a celor două mări, chiar dacă aş umbla vreme îndelungată”.
61: Când ajunseră la locul de contopire a celor două mări, uitară de peştele lor care luă drumul mării slobod.
62: Când trecură mai departe, Moise spuse robului său: „Adu mâncarea, căci ne-a prins osteneala călătoriei”.
63: El spuse: „N-ai văzut că atunci când ne-am adăpostit la stâncă am uitat peştele? Numai diavolul m-a făcut să-l uit, căci eu nu-mi amintesc. El a luat drumul mării. Ce lucru de mirare!”.
64: Moise spuse: „Aceasta este ceea ce căutăm”. Apoi se întoarseră pe urmele lor.
65: Ei îl aflară pe unul din robii Noştri căruia i-am dăruit milostivenia Noastră şi l-am învăţat o Ştiinţă de la Noi.
66: Moise îi spuse: „Te pot urma ca să mă înveţi ceea ce ai fost învăţat tu despre Calea cea Dreaptă?”
67: El spuse: „Tu nu vei putea să ai răbdare cu mine.
68: Şi cum ai avea răbdare la ceea ce nu cuprinzi cu ştiinţa?”
69: Moise spuse: „Mă vei afla răbdător, de vrea Dumnezeu, şi nu-ţi voi ieşi din cuvânt”.
70: Robul spuse: „Dacă mă însoţeşti, nu întreba nimic până ce nu-ţi amintesc eu”.
71: Plecară împreună şi se urcară pe corabie. Robul făcu o gaură în ea. Moise îi spuse: „Ai găurit-o ca să se înece cei aflaţi pe ea? Ai săvârşit o faptă urâtă!”
72: El răspunse: „Nu mi-ai spus că vei avea răbdare cu mine?”
73: Moise spuse: „Nu mi-o lua în nume de rău că am uitat şi nu-mi apăsa mai tare povara!”
74: Plecară amândoi şi întâlniră un tânăr. Robul îl ucise. Moise îi spuse: „Ai ucis un om nevinovat fără pic de suflet? Tu ai săvârşit o faptă urâtă!”
75: Robul spuse: „Nu mi-ai spus că vei avea răbdare cu mine?”
76: Moise spuse: „Dacă o să te mai întreb încă o dată ceva, să nu mă mai însoţeşti. Îmi cer iertare”.
77: Plecară amândoi şi ajunseră la o cetate, însă locuitorii ei, cărora le cerură de mâncare, le refuzară orice găzduire. Atunci amândoi găsiră un zid care sta să se prăbuşească. Robul îl întări. Moise îi spuse: „Ai putea dacă vrei să iei o răsplată pentru aceasta”.
78: Robul spuse: „A venit clipa despărţirii noastre, îţi voi da lămurirea pe care n-ai avut răbdare s-o aştepţi.
79: Corabia era a unor sărmani care trudeau pe mare. Au vrut să le-o stric, căci în urma lor un rege lua toate corăbiile cu de-a sila.
80: Tânărul avea părinţi credincioşi şi ne-am temut că el îi va sili la ticăloşie şi tăgadă,
81: şi am vrut ca Domnul lor să dea în schimb un fiu mai bun decât acela, mai curat şi mai iubitor.
82: Doi băieţi orfani din această cetate erau stăpânii zidului, iar o comoară pentru ei se afla sub el. Tatăl lor a fost un om drept şi Domnul tău a vrut ca ei să descopere comoara când vor fi în putere ca milostivenie de la Domnul tău.Nu am făcut nimic pornit de la mine. Aceasta este lămurirea pe care tu n-ai avut răbdare s-o aştepţi!”.
Va multumesc. Sunteti surprinzator. Am incercat sa adun o mica colectie de legende sufi despre Al Khadir … Cat despre Coran, trebuie sa recunosc, citindu-l cu atentie, gasim foarte multe povestioare orale crestine (erezii), apocrife, specifice timpului.
Da, o istorie asemănătoare circulă şi-n cărţi creştine moralizatoare.
Aş mai adăuga mâine, căci azi sunt uşor beat, şi textul din Divina Comedie tradus de Răzvan Codrescu…